Întrebare:

Dacă Biserica este răpită înainte de necazul cel mare, atunci cui i se adresează apostolul Pavel la 1 Tesaloniceni 3:13? Dacă se adresează bisericii, atunci cine sunt sfinții de care vorbește Pavel la sfârșitul versetului? La fel și 2 Tesaloniceni 1:7-10 stă împotriva răpirii bisericii dinaintea necazului celui mare. Vă mulțumesc pentru disponibilitate.

Din întrebarea de mai sus nu prea înțeleg în ce fel aceste două texte stau „împotriva răpirii Bisericii dinaintea necazului celui mare”, dar voi răspunde la întrebările puse de cititorul nostru. Este adevărat că ambele epistole sunt adresate creștinilor din Tesalonic, adică Bisericii. Pentru a înțelege mesajul acestor epistole este important să cunoaștem contextul acestor epistole, fiindcă orice text rupt din context poate ajunge un pretext pentru orice. Privirea de ansamblu a acestor două epistole arată că tema principală a ambelor epistole este răpirea Bisericii și Ziua Domnului. În ambele epistole apostolul Pavel le amintește sfinților din Tesalonic ce le-a vorbit, când a fost la ei, despre răpirea Bisericii și venirea Zilei Domnului (1 Tesaloniceni 3:4; 4:2; 2 Tesaloniceni 2:5-6; 2:15). Problema sfinților din Tesalonic la acel moment era că la ei au ajuns zvonuri cum că Ziua Domnului a și venit chiar:

Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră, și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. (2 Tesaloniceni 2:1-2)

Pavel nu intră prea mult în detalii cu privire la răpirea Bisericii și Ziua Domnului, fiindcă destinatarii cunoșteau foarte bine aceste lucruri (1 Tesaloniceni 3:4; 4:2; 2 Tesaloniceni 2:5-6; 2:15). În aceste două epistole apostolul Pavel caută să le amintească ceea ce i-a învățat, când a fost la ei pentru a-i încuraja, a-i întări în credință, ca să nu se lase clătinați de vestea că Ziua Domnului a și venit chiar. De ce vestea aceasta i-ar fi tulburat? Pentru că ei știau că, înainte de a veni această zi îngrozitoare, Biserica trebuia să fie luată la cer. Faptul că treceau prin suferințe și necazuri îi făcea să creadă că poate chiar o fi venit Ziua Domnului! De aceea apostolul Pavel le amintește că atunci când a fost la ei le-a spus că sunt rânduiți să treacă prin necazuri și nu trebuie să se mire că trec prin necazuri (1 Tesaloniceni 3:3). Pavel îi atenționează că necazurile nu sunt un indice a venirii Zilei Domnului, ci așezarea antihristului în Templul lui Dumnezeu:

… să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră, și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, protivnicul, care se înalță mai pe sus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceți aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Și acum știți bine ce-l oprește ca să nu se descopere decât la vremea lui. (2 Tesaloniceni 2:2-6)

Intenționat am inclus și versetele 5 și 6 ca să arăt că Pavel nu le dă explicații în aceste două epistole, ci le amintește lucrurile pe care ei le cunoșteau foarte bine.

Confuzia poate apărea și din cauza că unii încurcă răpirea Bisericii cu a doua venire a Domnului Isus pe pământ. La răpirea Bisericii Domnul Isus nu vine pe pământ, ci ia Biserica cu Sine la cer. Astfel, apostolul Pavel în primul verset din capitolul 2 din a doua sa Epistolă către Tesaloniceni se referă la răpirea Bisericii (cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El…), iar în versetul 8 se referă la a doua venire a Domnului Isus, care va avea loc la sfârșitul activității de 3,5 ani a antihristului (omul fărădelegii).

Potrivit cu textul de la Apocalipsa 19, înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ, Biserica deja este în cer și Îl urmează pe Domnul Isus la a doua Sa venire pe pământ:

Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit, și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor, și curat”. – (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” … Apoi am văzut cerul deschis, și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” și „Cel adevărat”, și El judecă și Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. … Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. (Apocalipsa 19:7-9, …11-14, …20)

Din Apocalipsa 19:20 vedem că antihristul sau omul fărădelegii este nimicit la a doua venire a Domnului Isus cu „suflarea gurii Sale” așa cum scrie și la 2 Tesaloniceni 2:8. Din textul de la Apocalipsa 19 vedem clar că, la a doua venire a Domnului Isus, Biserica Îl însoțește din cer, ceea ce înseamnă că ea a fost răpită la cer înainte de a doua venire.

Acum, că ne-am clarificat cu contextul acestor două epistole, voi răspunde la întrebări.

La 1 Tesaloniceni 3:13 scrie:

… ca să vi se întărească inimile, și să fie fără prihană în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții Săi. (1 Tesaloniceni 3:13)

Răspunsul îl găsim în următorul capitol în care este descrisă răpirea Bisericii:

Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, cari vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:14-18)

Deci, sfinții despre care scrie apostolul Pavel la finele versetului 13 din 1 Tesaloniceni 3 sunt sufletele sfinților, născuți din nou, care au decedat până la răpirea Bisericii.

Trebuie să facem diferență între Răpirea Bisericii și a doua venire a Domnului Isus. Sunt mai multe argumente care dovedesc că răpirea Bisericii va avea loc înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ pentru Împărăția de o mie de ani:

1. La răpirea Bisericii Domnul Isus nu coboară pe pământ, ci Biserica este luată la cer.

2. Înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ, Biserica este deja în cer și urmează pe Domnul Isus pe pământ (Apocalipsa 19:7-14)

3. Răpirea după necazul cel mare nu face sens: în perioada necazului celui mare, care va veni peste poporul Israel din partea antihristului, se va descoperi mânia lui Dumnezeu împotriva locuitorilor pământului și această mânie se va sfârși la a doua venire a Domnului Isus. Dacă răpirea ar fi la a doua venire a Domnului Isus apare confuzia:

• Pentru ce ar duce Domnul Isus Biserica la cer din moment ce El vine pe pământ pentru Împărăția de o mie de ani? De altfel, apostolul Pavel scrie la 1 Tesaloniceni 4:17 că din momentul răpirii Biserica va fi întotdeauna cu Domnul.
• Cum rămâne promisiunea izbăvirii de mânia viitoare, care va fi în perioada necazului celui mare și care va culmina cu a doua venire a Domnului Isus?

… și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare. (1 Tesaloniceni 1:10)

Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, (1 Tesaloniceni 5:9)

Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți, prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. (Romani 5:9)

Pentru interpretarea acestui pasaj este important să înțelegem termenii cu care operează apostolul Pavel. Noțiunea „ziua aceea” în contextul acestor două epistole este „Ziua Domnului”, care nu are în vedere 24 de ore, ci o perioadă de timp, care implică mai multe evenimente. Astfel la 2 Tesaloniceni 1:5-10 prin expresia „ziua aceea” apostolul Pavel are în vedere „Ziua Domnului”. Potrivit cu Apocalipsa 11, mânia lui Dumnezeu, cu care începe Ziua Domnului, se începe după învierea celor doi proroci ai lui Dumnezeu, omorâți de antihrist la începutul activității lui. Astfel Ziua Domnului începe la cel puțin 3,5 zile de la descoperirea omului fărădelegii (2 Tesaloniceni 2:3):

„Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!” (Apocalipsa 11:18)

Potrivit cuvintelor apostolului Petru, această perioadă culminează cu nimicirea pământului (sfârșitul lumii), care va avea loc la judecata de apoi, după împărăția de o mie de ani:

Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. (2 Petru 3:10)

Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. (Apocalipsa 20:11-12)

Deci, când scrie despre Ziua Domnului, apostolul Pavel are în vedere timpul de judecată în care Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după fapte așa cum am văzut la Apocalipsa 11:18. Ca și creștini, după răpire, noi tot vom merge la judecată înaintea tronului de judecată a lui Hristos ca să primim răsplata după fapte. Astfel, apostolul Pavel vorbește în textul de la 2 Tesaloniceni 1:7-10 despre Ziua Domnului, timp în care El va judeca atât pe credincioși, cât și pe necredincioși și le va da răsplățile după faptele lor:

Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veți fi găsiți vrednici de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și suferiți. Fiindcă Dumnezeu găsește că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, și să vă dea odihnă atât vouă, cari sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare vecinică, de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi, și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. (2 Tesaloniceni 1:5-10)

Vreau să vă recomand mai multe articole profetice în care sunt abordate diferite subiecte atinse în acest articol:

Articole profetice ce țin de vremea sfârșitului