Dumnezeu ne relatează pe paginile Noului Testament despre mulţi oameni darnici şi un exemplu deosebit sunt creştinii din Macedonia, care au sprijinit mult lucrarea Apostolului Pavel şi au ajutat pe mulţi sfinţi din vremea lor, care s-au aflat în lipsuri. Iată ce a scris apostolul despre ei:

Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 8:1-5)

De ce creştinii din Macedonia, în timp ce treceau prin multe necazuri şi aflându-se într-o sărăcie lucie, au putut să arate un astfel de belşug de dărnicie?

 

1. Cei darnici trăiesc în harul lui Dumnezeu

Har înseamnă dar nemeritat. Noi toţi primim multe daruri nemeritate de la Dumnezeu. De fapt, tot ce primim este nemeritat şi pentru nimic nu putem da ceva înapoi. Oamenii darnici realizează aceasta şi ei trăiesc în harul lui Dumnezeu. Ei înţeleg că toate lucrurile vin de la El şi că ne sunt date ca să-I aducem Lui slavă, slujind altora. Şi acolo unde este dărnicie, Dumnezeu înmulţeşte şi mai mult harul Său, aşa cum spune şi Apostolul Pavel în acest prim verset:

Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. (2 Corinteni 8:1)

2. Cei darnici nu lasă împrejurările să le afecteze atitudinea inimii

Este adevărat că poţi să dai atunci când ai de unde da. Dar sunt mulţi oameni care au de unde da şi nu dau, pentru că nu ştiu să simtă cu alţii, nu pot vedea nevoile altora, ci le văd doar pe cele proprii. Şi apoi, totdeauna eşti mai conştient de nevoile proprii decât de cele ale altora. Nu aşa este cu oamenii darnici. Ei îşi au privirile îndreptate spre alţii şi de aceea văd nevoile altora mai importante decât pe cele proprii. Macedonenii erau în multe necazuri şi într-o sărăcie lucie, dar au fost bucuroşi că pot şi ei să ajute pe alţii, pe sfinţii care erau în nevoie şi pe slujitorii lui Dumnezeu care au plecat să ducă Evanghelia altora. Macedonenii se gândeau la alţii mai mult decât la sine şi ştiau să împărtăşească simţirile lor cu alţii.

3. Cei darnici nu acţionează sub presiune sau manipulare

Ai văzut oamenii care au dat ceva doar din motivul că au dat şi alţii şi nu au vrut să rămână de ruşine în faţa oamenilor. Sau poate şi tu ai dat vreo dată ceva tocmai ca „să fii în rând cu lumea”. Este un lucru să fii motivat de cineva la dărnicie şi cu totul altul să dai sub presiune sau fiind manipulat. Nu aşa a fost cu Macedonienii, despre care Apostolul Pavel spune:

Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. (2 Corinteni 8:3)

4. Cei darnici nu aşteaptă până li se cere când văd nevoia

Apostolul Pavel îndeamnă pe Corinteni în această a doua epistolă ca să fie darnici şi să crească în atitudinea aceasta ca şi celelalte atitudini frumoase care se aşteaptă să fie în creştere la orice creştin. Apostolul nu i-a rugat pe Macedonieni să se implice în această strângere de ajutoare. Poate că s-a gândit la sărăcia lor lucie, cum se exprimă el, şi la multele necazuri prin care singuri treceau. Dar Macedonenii singuri au venit şi au rugat cu mari stăruinţe ca să fie acceptată şi participarea lor în această strângere de ajutoare pentru sfinţi, aşa cum scrie Pavel:

Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la aceasta strângere de ajutoare pentru sfinţi. (2 Corinteni 8:4)

5. Cei darnici s-au dăruit mai întâi lui Dumnezeu

Iată de ce ei pot să se dăruiască în aşa măsură altor oameni, cum au făcut-o Macedonienii. Ei sunt conştienţi că aparţin lui Dumnezeu cu tot ce au pe lumea aceasta şi că El poate interveni în orice situaţie a vieţii lor ca să le împlinească toate nevoile. Fiind conştienţi că de la Dumnezeu primesc toate lucrurile, pot să simtă cu alţii şi să se împartă cu ce au. Când vorbeşte despre dărnicia Macedonienilor, Apostolul Pavel spune:

Şi au făcut aceasta (strângerea de ajutoare pentru sfinţi) nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 8:5)

Eşti un om darnic? Care este motivaţia dărniciei tale? Simţi cu alţii sau vrei să fii în rând cu lumea? La nevoile cui te gândeşti mai mult? La ale tale sau ale fraţilor tăi şi celor ce se află în necazuri? Ce nu este bine în atitudinea ta? Iată cum a procedat Domnul nostru Isus Hristos:

Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. (2 Corinteni 8:9)