Întrebare:

La cine se referă textul de la Isaia 43:10? Martorii lui Iehova spun că acest text face referire la ei.

Este adevărat că Martorii lui Iehova și-au luat acest nume bazat pe acest verset. Totuși, urmărind acest verset în contextul lui, înțelegem că este vorba despre poporul Israel.

1. În capitolul 43 din Isaia Dumnezeu se adresează poporului Israel

 

Dacă urmărim tot capitolul 43 din cartea Isaia, vom constata că acest text în întregime conține doar cuvintele lui Dumnezeu adresate poporului Israel și anume lor le spune că Îi vor fi martori:

„Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! “Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, Sfîntul lui Israel, Mîntuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău. De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sînt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit, şi te voi strînge de la apus. Voi zice miază-noaptei: “Dă încoace!” şi miază-zilei: “Nu opri”, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pămîntului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit.” „Scoate afară poporul cel orb, care totuş are ochi, şi surzii, cari totuşi au urechi. Să se strîngă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Cari dintre ei ne-au făcut cele dintîi proorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: “Adevărat!” – „Voi sînteţi martorii Mei” – zice Domnul – “voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n-a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi, Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor! Eu am vestit, am mîntuit, am proorocit, nu sînt străin între voi; voi Îmi sînteţi martori” – zice Domnul – “că Eu sînt Dumnezeu. Eu sînt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea; cînd lucrez Eu, cine se poate împotrivi?” „Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfîntul lui Israel: “Din pricina voastră, trimet pe vrăjmaş împotriva Babilonului, şi pogor pe toţi fugarii, chiar şi pe Haldei, pe corăbiile cu cari se făleau. Eu sînt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.” Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare, şi o cărare pe apele cele puternice, care a scos cară şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi, şi stinşi ca un muc de lumînare: „Nu vă mai gîndiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întîmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi rîuri în locuri secetoase. Fiarele cîmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentru că voi da ape în pustie, şi rîuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales, poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.” „Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele! Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, şi nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mîncare, pe cari trebuia să Mi le aduci; şi nu te-am obosit cu jertfe de tămîie. Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, şi nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M-aichinuit cu păcatele tale, şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale. Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea. Cel dintîi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s-au răsvrătit împotriva Mea. De aceea am socotit ca nişte pîngăriţi pe căpeteniile sfîntului locaş, am dat pierzării pe Iacov, şi batjocorii pe Israel. (Isaia 43).

2. Poporul Israel vor fi martorii lui Dumnezeu înaintea neamurilor prin faptul că-i va restabili în țara lor

În capitolele precedente este scris mult despre idoli și nu întâmplător. La capitolul 36 este descris asediul Ierusalimului de către Sanherib, împăratul Asiriei. Evenimentele au loc după ce Împărăția de nord a fost luată în robia Asiriană în anul 722 î. H. Sanherib a trimis pe solul său Rabșache ca să ceară cetății să se supună lui. Rabșache, ca să motiveze poporul să se supună împăratului Sanherib le spune să nu se lase înșelați de Ezechia, împăratul lui Iuda, ca și cum Dumnezeul lor i-ar putea izbăvi din mâinile lui Sanherib, pentru că Dumnezeul lor nu este mai mare decât dumnezeii celorlalte popoare pe care le-a cucerit Sanherib:

Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, cînd vă zice: “Domnul ne va izbăvi.” Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mîna împăratului Asiriei? Unde sînt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sînt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sînt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mîna mea? Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, cari din ei şi-au izbăvit ţara din mîna mea, pentru ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mîna mea? (Isaia 36:18-20)

În capitolele care urmează Dumnezeu dovedește că idolii sunt o nimica și că El este unicul Dumnezeu și dacă a dat pe poporul Său pe mâinile altor popoare, a făcut-o numai din cauza nelegiuirilor lor:

Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată. Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jăfuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri, şi înfundaţi în temniţe. Sînt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jăfuiţi, şi nimeni nu zice: “Dă înapoi!” Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor? Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mînile jăfuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui, şi n-au ascultat Legea Lui. De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui, şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n-a înţeles; l-a ars, şi n-a luat seama. (Isaia 42:20-25)

După ce la sfârșitul capitolului 42 autorul scrie că Dumnezeu a dat pe Israel pradă jafului din pricina neascultării lor și nu din cauza că nu a putut să-i izbăvească, deja, în capitolul 43, Dumnezeu spune că va veni o vreme când îi va aduce înapoi în țară și prin însuși faptul acesta Îi vor fi martori înaintea neamurilor că El este singurul Dumnezeu și afară de El nu este alt dumnezeu. Când se va împlini această proorocie cu privire la restabilirea poporului Israel în țara lor, atunci se va dovedi că Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu. De aceea Dumnezeu spune ca neamurile să-și aducă martorii (adică idolii lor) și atunci se va vedea a cui Dumnezeu este adevărat!

Nu te teme de nimic, căci Eu sînt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit, şi te voi strînge de la apus. Voi zice miază noaptei: “Dă încoace!” şi miazăzilei: “Nu opri”, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pămîntului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit.” „Scoate afară poporul cel orb, care totuş are ochi, şi surzii, cari totuş au urechi. Să se strîngă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Cari dintre ei ne-au făcut cele dintîi proorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: “Adevărat!” – „Voi sînteţi martorii Mei” – zice Domnul, - voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n-a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi, Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor! Eu am vestit, am mîntuit, am proorocit, nu sînt străin între voi; voi Îmi sînteţi martori – zice Domnul, - că Eu sînt Dumnezeu. Eu sînt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mîna Mea; cînd lucrez Eu, cine se poate împotrivi? (Isaia 43:5-13)

Ca să întărească vorbele Sale, Dumnezeu face o proorocie care avea să se întâmple relativ mai curând: va pedepsi pe împăratul Babilonului.

„Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfîntul lui Israel: “Din pricina voastră (a poporului Israel), trimet pe vrăjmaş împotriva Babilonului, şi pogor pe toţi fugarii, chiar şi pe Haldei, pe corăbiile cu cari se făleau. Eu sînt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.”(Isaia 43:14-15)

Este important să menționăm că această proorocie a fost făcută cu aproximativ 100 ani înainte ca Nebucadnețar să cucerească Ierusalimului și Iuda să fie dus în robia babiloneană și cu 170 de ani înaintea căderii Imperiului Babilonean. Mai mult, în capitolul 45 spune pe nume prin cine va restabili Ierusalimul și Sfântul Locaș și va da drumul prinșilor de război a lui Iuda după căderea Babilonului (cu 175 ani îanite de nașterea lui):

„Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cir, pe care-l ţine de mînă, ca să doboare neamurile înaintea lui, şi să deslege brîul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă: “Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma uşile de aramă, şi voi rupe zăvoarele de fer. Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sînt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel. Din dragoste pentru robul Meu Iacov, şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bună voinţă, înainte ca tu să Mă cunoşti. Eu sînt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti. Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui pînă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sînt Domnul, şi nu este altul. Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. Să picure cerurile de sus şi să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămîntul, să dea din el mîntuirea, şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.” „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! - Un ciob dintre cioburile pămîntului! – Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: “Ce faci?” Şi lucrarea ta zice ea despre tine: “El n-are mîni?” Vai de cine zice tatălui său: , Pentru ce m-ai născut?” Şi mamei sale: “Pentru ce m-ai făcut?” Aşa vorbeşte Domnul, Sfîntul lui Israel, şi Făcătorul său: “Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să- Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mînilor Mele? Eu am făcut pămîntul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mînile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor. Eu am ridicat pe Cir, în dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăş cetatea, şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor.” (Isaia 45:1-13)

3. De ce martorii lui Iehova au luat acest nume din textul de la Isaia 43:10?

Inițial organizația “Martorii lui Iehova” s-a numit “Cercetătorii Scripturii” după numele cercului organizat de fondatorul acestei mișcări Charles Russel. Mai târziu, în 1931, la congresul din Ohaio această organizație primește numele de “Martorii lui Iehova” bazat pe textul din Isaia 43:10. De ce așa? Acest text vorbește despre strângerea poporului Israel în țara lor la a doua venire a Domnului Isus și instaurarea împărăției de o mie de ani. Potrivit cu învățătura lui Charles Russel, a doua venire a Domnului Isus a și avut loc, deja, în 1914. Altfel spus, potrivit învățăturii martorilor lui Iehova, noi trăim în împărăția de o mie de ani. Russel a avut mai multe prorocii cu privire la data celei de a doua venire a Domnului Isus: 1872,1874, 1878 și 1914. Ultima dată a fost mai reușită, fiindcă a coincis cu începutul primului război mondial, care a slujit drept suport pentru afirmația lui Russel: s-a început Armaghedonul. În anul 1916, înainte de moartea sa, Russel a spus: “Ochii noștri raționali trebuie să observe clar că Bătălia Marei Zile a Atotputernicului Dumnezeu deja a început.” Apare întrebarea: „De ce nu-L vedem pe Domnul Isus după reîntoarcerea Sa pe pământ?” Și pentru aceasta s-a găsit explicație: Domnul Isus S-a întors a doua oară pe pământ în chip invizibil și împărățește pe pământ din ceruri.

Pentru că după primul război mondial nu a fost reinstaurată împărăția lui Israel, liderii mișcării în anul 1920 anunță că restabilirea statului Israel va avea loc cinci ani mai târziu, adică în 1925. Această profesie a fost prezentată de noul lider al mișcării Rutherford în lucrarea sa “Millions Now Living Will Never Die”. Ei se așteptau ca în 1925 să învieze Avraam, Isaac și Iacov. Iată ce scrie Rutherford în lucrarea sa menționată mai sus: “…Noi putem să ne bazăm pe faptul că în 1925 Avraam, Isaac și Iacov se vor întoarce împreună cu alți profeți credincioși din trecut… la starea de perfecțiune umană…”. Cu scopul ca să-i primească bine pe patriarhii și profeții și înviați, martorii lui Iehova au construit la San Diego, California, SUA, o casă impunătoare, numită Beth Sarim (Casa Patriarhilor).

Chiar dacă profețiile cu privire la a doua venire a Domnului Isus și restabilirea împărăției lui Israel nu s-au împlinit, liderii acestei mișcări nu au dorit să recunoască eșecul, ci au ales mai degrabă să răstâlmăcească Scripturile și, astfel, ei au explicat faptul că Domnul Isus nu a fost văzut și că statul Israel nu a fost restabilit prin următoarele argumente:

• A doua venire a Domnului Isus nu va fi în mod vizibil pe pământ: în 1914 Domnul Isus a revenit în mod spiritual și invizibil și acum împărățește din ceruri.
• Restabilirea statului Israel trebuie concepută în sens spiritual și nu literar: o dată cu “a doua venire a Domnului Isus” în 1914, pe pământ a fost instaurată “împărăția de o mie de ani” și Dumnezeu împărățește în chip invizibil din cer.

Astfel, bazat pe aceste răstâlmăciri a Bibliei, liderii mișcării și-au atribuit lor numele de “Martorii lui Iehova” ca și urmași spirituali a lui Dumnezeu, care trăiesc în “împărăția de o mie de ani” instaurată după “a doua venire spirituală și invizibilă” a Domnului Isus în 1914.

Totuși, Dumnezeu, care este credincios și drept, Își va împlini făgăduința făcută lui Avraam, Isaac și Iacov cu privire la țară, după cum găsim scris la Romani 11:25-29:

Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile de la Iacov. Acesta va fi legămîntul, pe care-l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele.” În ce priveşte Evanghelia, ei sînt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sînt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.

Când se va întâmpla acest eveniment nu poate ști nimeni, pentru că Domnul Isus a spus că va veni când nimeni nu se va gândi:

Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi. (Matei 24:42-44)