Întrebare:

Cine poate fi numit apostol? Cine sunt apostolii, de fapt? Am auzit că apostol poate fi numită persoana care L-a văzut pe Domnul Isus după înviere? Este adevărat, sau poate fi numit apostol şi altă persoană?

Afirmaţia cum că apostol poate fi numită persoana care L-a văzut pe Domnul Isus după înviere este greşită, prin însăşi faptul că cei doisprezece apostoli au fost aleşi de Domnul Isus înainte de moartea şi învierea Sa. Iată ce ne relatează Sfânta Scriptură:

„Cînd s-a făcut ziuă, (Domnul Isus) a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe cari i-a numit apostoli … „ (Luca 6:13).

Dacă vom urmări după contextul Evangheliei, vom vedea că aceasta s-a întâmplat la începutul slujirii Domnului Isus, înainte de vestita Predică de pe munte şi înainte de moartea lui Ioan Botezătorul. Toţi cei doisprezece au fost aleşi din mijlocul ucenicilor Domnului Isus, adică dintre cei care erau învăţaţi de Domnul Isus.

Cuvântul grecesc [apostolos] are înţelesul de trimis, delegat, ambasador,  adică o persoană care este trimisă de cineva pentru a prezenta şi a apăra interesele celui care l-a trimis (cum ar fi, de exemplu, ambasadorul României în Moldova: el prezintă şi apără interesele României în Moldova). Un apostol nu se prezintă pe sine şi nici nu prezintă părerile şi interesele lui personale, ci el prezintă părerile şi interesele celui care l-a trimis. Când merge vorba despre împărăţia lui Dumnezeu, apostolii sunt trimişi de Dumnezeu ca să prezinte, sau mai bine zis, să reprezinte Împărăţia lui Dumnezeu aici pe pământ.

În Epistola către Evrei la capitolul 3 versetul 1, şi Domnul Isus este numit Apostol, El care a fost trimis de Tatăl să vestească Evanghelia Împărăţiei aici pe pământ.

La fel, sunt numiţi apostoli şi alţi credincioşi care mergeau din loc în loc, vestind Evanghelia şi plantând biserici noi. Printre ei sunt Barnaba (Fapte 14:14), Pavel, Silvan şi Timotei (1 Tesaloniceni 1:1,2:6). Pavel în toate epistolele sale se prezintă ca fiind apostol a Domnului Isus Hristos şi deseori se mai numeşte pe sine apostol şi învăţător al neamurilor.

Specific pentru cei doisprezece apostoli, aleşi de Domnul Isus, este:

1. ei au primit o slujbă specială de la Domnul (Domnul Isus i-a ales),
2. ei au cunoscut personal pe Domnul,
3. au primit învăţătură nemijlocit de la Domnul (Fapte 1:15-26, Galateni 1:1-23)

În ce priveşte ceilalţi apostoli, ei au fost numiţi aşa după darul duhovnicesc care l-au primit, şi anume, darul de apostol (1 Corinteni 12, Efeseni 4). Darul duhovnicesc este o manifestare a Duhului Sfânt în viaţa creştinului, care a fost născut din nou (nu este o slujbă sau o poziţie). Darurile duhovniceşti sunt diferite, dar toate împreună lucrează spre zidirea Trupului Domnului Nostru Isus Hristos, adică a bisericii. Darul de apostol se manifestă prin abilitatea de a merge în localităţi, unde nu sunt creştini, şi de a planta acolo biserici noi. În zilele noastre noi obişnuim să-i numim misionari pe creştinii care au acest dar duhovnicesc.

Deci, apostol poate fi numită persoana care merge în localităţi unde nu există biserici şi plantează biserici noi, vestind oamenilor evanghelia şi învăţându-i voia lui Dumnezeu.