Întrebare:

Pot crede în minunile biblice?  

Pot crede în minunile Bibliei?

În Noul Testament citim despre multe minuni. S-au întâmplat cu adevărat, sau sunt pur și simplu legende sau poate poporul vechi a descris ceea ce ei nu puteau explica?  Pot crede în minunile biblice?

Atât credința Vechiului Testament, cât și a Noului Testament se bazează pe minuni. În Vechiul Testament, evenimentul de bază este eliberarea poporului Israel din robia egipteană, inclusiv miracolele Paștelui și despărțirea apelor Mării Roșii în două. Acestea au fost minuni ale izbăvirii pentru poporului Israel și judecata lui Dumnezeu pentru dușmanii lor. Fără aceste minuni credința din Vechiul Testament are o semnificație mică.

În Noul Testament,  învierea lui Isus este minunea de bază. Toți autorii cărților Noului Testament credeau că Isus a fost răstignit și a înviat a treia zi din morți. Fără minunea învierii Domnului Isus nu există credință creștină dup cum și Pavel afirmă:

Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zădarnică, voi sînteți încă în păcatele voastre, (1 Cor. 15:14)

Astfel, atât în ​​Vechiul, cât și în Noul Testament, fără minuni, credința biblică are puțin sens. Chiar dacă minunile și semnele biblice stau la baza credinței creștine unii oameni iau o poziție filosofică negând existența lor din simplu motiv că Dumnezeu nu poate să încalce “legile naturii” pe care le-a stabilit. Ideea “legilor naturii” care sunt stabilite ferm aparțin fizicii lui Newton, dar nu concepției relative a lumii care consideră legile drept generale bazate pe observări.

Scriptura ne asigură de lucrarea lui Dumnezeu în persoana Domnului Isus Hristos în această lume.

 “Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri și pe pămînt, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El.” (Coloseni 1:16-17)

și Evrei 1:3 spune:

“El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, și care ține toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor, și a șezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte”

Fiecare minune are două părți: evenimentul și explicația. De multe ori evenimentul este unul obișnuit și nu unul special. Cum este evenimentul descris în Evanghelia după Ioan 6:1-11:

“După aceea, Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei. O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.  Isus S-a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi. Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: “De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceștia?” Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentrucă știa ce are de gînd să facă. Filip i-a răspuns: “Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.” Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: “Este aici un băiețel, care are cinci pîni de orz și doi pești, dar ce sînt acestea la atîția?” Isus a zis: “Spuneți oamenilor să șadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. Isus a luat pînile, a mulțămit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celorce ședeau jos, de asemenea, le-a dat și din pești cît au voit.”

Explicarea evenimentul ne direcționează spre persoana care a făcut minunea și de ce a făcut-o.

Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: “Cu adevărat, acesta este proorocul cel așteptat în lume. Lucrați nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viața vecinică, și pe care v-o va da Fiul omului, căci Tatăl, adică, însuș Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.” (Ioan 6:14,27)

Minunile din Biblie au mai multe funcții. În primul rînd minunile acreditează mesagerul pe care Dumnezeu l-a trimis, indiferent dacă acea persoană este Moise sau un alt proroc sau Isus Christos sau unul din apostolii Lui. Minunile sunt modul în care Dumnezeu dovedește că persoana trimisă de El este cu adevărat de la El. Dumnezeu susține mesajul și actul lor cu puterea Sa spirituală.

În al doilea rând, minunile arată natura lui Dumnezeu și domnia Lui. Minunile pot lucra dreptatea lui Dumnezeu, dar mai des se arată caracterul lui Dumnezeu care este plin de mila și iertare. Isus a proclamat Împărăția lui Dumnezeu și prin minunile făcute a arătat natura acestei Împărății. Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sînt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia (Luca 7:22) – așa este Împărăția lui Dumnezeu.

În al treilea rând, minunile fac lucrarea Împărăției lui Dumnezeu. Atunci când citim Luca 18 descoperim că este imposibil ca o persoană să fie mântuită prin propriile eforturi, deși cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. Apoi în Luca 19:1-10 citim istoria lui Zacheu, un bogat care este mântuit prin credință în Isus Christos. În mod evident, sa întâmplat un miracol, iar Împărăția lui Dumnezeu a venit chiar și la un om bogat. Același lucru este valabil și pentru demonii care sunt excluși, căci de fiecare dată când se întâmplă acest lucru, granițele împărăției lui Satan sunt împinse înapoi. În mod similar, multe alte minuni au și această funcție.

Deci, s-au întâmplat chiar miracole? Da. Mai mult, am văzut că este important să se stabilească faptul că ele s-au întâmplat. Un miracol este esențial pentru credința creștină. Minunile biblice servesc drept dovadă și explică lucrarea Împărăției lui Dumnezeu. Eu trebuie doar să cred mărturia martorilor ce le-au văzut și experimentat în viața lor. Chiar dacă nu am văzut minunile biblice cu ochii mei și nu le-am observat direct trebuie să cred ceea ce adeveresc martorii credibili.

Miracolele nu sunt doar poveşti frumoase pentru școala duminicală. Ele sunt o demonstrație a caracterului lui Dumnezeu, nu numai în trecut, ci și în prezent.