Întrebare:

Despre ce împărați se vorbește în pasajele de la Daniel 8:9-14, Daniel 8:23-26, Daniel 11:21-35, şi Daniel 11:36-45?   În care din ele se vorbește despre Antioh Epifanus şi în care se vorbește despre antihrist, adică cornul mic din Daniel 7 şi fiara din Apocalipsa 13 şi 17? Ori este o profeţie dublă şi se referă la şi la Antihrist (sau cornul cel mic şi ultimul împărat din Daniel 7), doar că Antioh este menţionat între rînduri pentru că este o ilustraţie a Antihristului?

Este adevărat că Antioh Epifanes poartă imaginea ultimului împărat de la vremea sfârșitului, totuși el nu este menționat doar printre rânduri, deoarece avem texte care vorbesc doar despre el (Daniel 8:9-14 şi 11:21-35) şi avem texte care vorbesc doar despre ultimul împărat (Daniel 8:23-26 şi 11:36-44).

În pasajul de la Daniel 8:9-14 se vorbește despre Antioh Epifanes

Să urmărim împreună acest text şi apoi să-l analizăm:

Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşul    ui său celui Sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?” Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!” (Daniel 8:9-14)

Potrivit acestui text împăratul dat se ridică din împărăția Greciei, care potrivit vedeniei din capitolul 7 este a treia împărăție, dar noi ştim că Antihristul se va ridica din a patra împărăție. La versetele 13-14 este scris că acest împărat va face ca Sfântul Locaș să fie călcat în picioare 2 300 seri şi dimineți, ceea ce este aproximativ 6 ani şi 4 luni, dar la vremea sfârșitului Antihristul va face ca Sfântul Locaș să fie călcat în picioare 3 ani şi jumate. Când Gavril începe să-i tălmăcească lui Daniel această vedenie, îi zice că vedenia aceasta privește vremea sfârșitului (Daniel 8:19), deci, nu numaidecât este despre vremea sfârșitului, lucru care ni-l confirmă versetul 26. În acest verset scrie că vedenia cu serile şi diminețile este adevărată şi este cu privire la vremuri îndepărtate – şi pentru Daniel această vedenie ținea de vremuri îndepărtate, fiindcă s-a împlinit peste aproximativ 400 de ani (Daniel a avut această vedenie în anul al treilea a împăratului Belșațar (Daniel 8:1) şi anume în 550 înainte de Hristos, iar Antioh IV Epifanes pângărește Sfântul Locaș şi începe prigoana împotriva evreilor, care țineau Legea, în anul 167 înainte de Hristos).

 

La Daniel 8:23-26 se vorbește despre Antihrist (sau cornul mic din Daniel 7, Fiara din Apocalipsa şi Omul Fărădelegii din 2 Tesaloniceni)

La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti. Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.” (Daniel 8:23-26)

La prima citire se pare că acest pasaj vorbește despre împăratul din Daniel 8:9-14, adică despre Antioh IV Epifanes. Totuși, dacă facem o analiză a textului în contextul lui,   vom vedea că nu este așa. De ce? La versetul 23 se specifică că acest împărat se va ridica când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor și aceasta nu s-a întâmplat acum 2000 şi ceva de ani (Antioh IV Epifanes a activat la mijlocul sec. II î. d. H.), ci urmează să se împlinească pentru viitor. La versetul 19, Gavril îi spune lui Daniel că-i va arăta ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia privește vremea sfârșitului, chiar dacă toată vedenia descrisă în Daniel 8:2-14 s-a împlinit deja în trecut: ultimul element din această vedenie, şi anume curățirea templului (v. 14), a avut loc la 25 decembrie 162 î. d. H. (sărbătoarea Hanuca). Alt moment important, care ne ajută să înțelegem că în acest pasaj se vorbește despre Antihrist şi nu despre Antioh IV Epifanes: la versetul 20 se spune cine este berbecul cu cele două coarne, la versetul 21 se spune cine este țapul şi cine este cornul cel mare dintre ochi, la versetul 22 se spune cine sunt cele patru coarne care au crescut în locul celui frânt, dar (foarte important!) la versetul 23 nu se spune că merge vorba despre cornul mic care a crescut dintr-unul din cele patru coarne a țapului! Dar lasă să se înțeleagă că va fi ca şi cornul cel mic care a crescut din unul din cele patru coarne a țapului, adică ca şi Antioh Epifanes. Contrastul de la versetul 26 ne confirmă că în pasajul de la 8:23-26 se vorbește despre altceva (despre un alt împărat) decât în pasajul de la 8:9-14: „iar vedenia cu serile şi diminețile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu pecetluiește vedenia aceasta (despre seri şi dimineți), căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate (nu vremea sfârșitului)”.

Daniel 11:21-35 vorbește despre Antioh Epifanes

În locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată şi va pune mâna pe împărăţie prin uneltire. Oştile se vor revărsa ca un râu înaintea lui, dar vor fi nimicite împreună cu o căpetenie a legământului. După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa o viclenie; va porni şi va birui cu puţină lume. Va intra pe neaşteptate în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţine o vreme. Apoi va porni în fruntea unei mari oştiri, cu puterea şi mânia lui, împotriva împăratului de la miazăzi. Şi împăratul de la miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui. Cei ce vor mânca bucate de la masa lui îi vor aduce pieirea; oştile lui se vor împrăştia ca un râu, şi morţii vor cădea în mare număr. Cei doi împăraţi nu vor căuta decât să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfârşitul nu va veni decât la vremea hotărâtă. Când se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legământului sfânt, va lucra împotriva lui, şi apoi se va întoarce în ţara lui. La o vreme hotărâtă, va porni din nou împotriva împăratului de miazăzi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte. Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, deznădăjduit, se va întoarc
e înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân; ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. (Daniel 11:21-35)

Toate evenimentele descrise în acest pasaj s-au împlinit în viața şi activitatea lui Antioh IV Epifanes. Despre aceasta puteți citi în cartea lui Iosif Flavius „Antichități Iudaice” volumul II. Să vă aduc doar câteva detalii din viața acestui împărat: el a adus un porc jertfă pe altarul de la Templul din Ierusalim şi a pus statuia lui Zeus în Templu, a impus pe toți iudeii să aducă porci ca jertfe şi să se închine lui Zeus. Cei care își tăiau copiii împrejur, erau răstigniți şi copilul tăiat împrejur era spânzurat, fiind aninat de gâtul tatălui răstignit. Răscoala Macabeilor a fost o revoltă împotriva rânduielilor stabilite de Antioh IV Epifanes. Iată un fragment din cartea lui Iosif Flavius „Antichități iudaice”, care vorbește despre începutul acestei răscoale:

„În vremea aceea în satul Modiim din ludeea locuia un om nuniit Mattathias, fiul lui Ioannes, fiul lui Simeon, fiul lui Asamoneu: era preot din tagma lui Ioarib, originar din Hierosolyma. Avea cinci fii: Ioannes, poreclit Gaddes; Simon, care se mai numea Matthes; Iudas, care se chema Macabeul; Eleazar, căruia i se zicea Auran şi Ionathas, poreclit Apfus. Acest Mattathias a deplâns în faţa fiilor săi jalnica stare a lucrurilor, devastarea oraşului, jefuirea Templului şi nenorocirile îndurate de popor, spunându-le că ar fi preferat mai degrabă să moară pentru legile Domnului decât să ducă o viaţă atât de umilitoare. Când au sosit în satul Modiim slujbaşii împuterniciţi de rege să-i constrângă pe iudei să aplice ordinele sale, au cerut celor de faţă să înfăptuiască jertfa aşa cum poruncise suveranul. L-au rugat pe Mattathias, care datorită învăţăturii sale dobândise o mare faimă, să înceapă el jertfa (căci consătenii lui îi vor urma exemplul şi el se va bucura de preţuirea regelui). Dar Mattathias a refuzat să facă acest lucru şi le-a spus că, indiferent dacă toate celelalte neamuri se vor supune poruncilor lui Antioh, fie că le era frică, fie că voiau să facă hatârul regelui, el şi fiii săi nu se vor lăsa puşi în situaţia de a părăsi datina strămoşilor lor. După ce el a tăcut, a ieşit în faţă un iudeu şi a adus jertfa aşa cum ordonase Antioh. Văzând fapta asta, mâniosul Mattathias şi fiii săi au tăbărât cu sabia în mână. asupra iudeului şi l-au răpus lângă altar, apoi l-au ucis pe regescul slujbaş care îl silise să aducă jertfa, Apelles, împreună cu puţin numeroşii lui oşteni. A dărâmat apoi altarul şi a strigat: „Cel ce simte râvna obiceiurilor străbune şi a cinstirii Domnului să mă urmeze!” După ce a grăit astfel, s-a refugiat împreună cu fiii săi în pustiu, lăsându-şi de izbelişte întreaga avuţie în sat. Mulţi alţii i-au urmat pilda şi au fugit în deşert, împreună cu copiii şi nevestele lor.”

Daniel 11:36-45, vorbește despre Antihrist (sau cornul mic din Daniel 7,8:23-26, Fiara din Apocalipsa şi Omul Fărădelegii din 2 Tesaloniceni 2)

Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi. În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ. Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi moşii ca răsplată. La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca. Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui. Îşi va întinde mâna peste felurite ţări şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopienii vor veni în alai după el. Dar nişte zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi.  (Daniel 11:36-44)

Evenimentele descrise în acest pasaj nu s-au împlinit: nu a fost ca vreun împărat al Siriei să supună Egiptul, Libia şi Etiopia şi să-și așeze „corturile palatului său” între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt, adică în Ierusalim. La versetul 36 nu se specifică despre care împărat (de nord sau de sud) merge vorba de parcă s-ar rupe firul povestirii. Dar la versetul 40 se specifică că merge vorba despre vremea sfârșitului, şi anume despre un împărat care „își va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt” (Danie 11:45). Dacă muntele cel slăvit şi sfânt este muntele Moria, pe care a fost zidit Templu, iar Ierusalimul vechi era construit în vest de Templu, atunci acest împărat se va așeza la Ierusalim (2 Tesaloniceni capitolul 2 vorbește despre Antihrist, care se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumenzeu). La Daniel 12:1 se spune că în vremea acea (când împăratul își va întinde corturile palatului între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt) se va scula marele voivod Mihail, căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum nu a mai fost şi la versetul 7 se specifică că în timpul acela „puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot”. Aceasta se va întîmpla în timpul cornului mic din Daniel 7.

Spre sfârşitul cărţii sale, prorocul Daniel a scris:

În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. (Daniel 12:1-2)

Dar tu, ai crezut în Domnul Isus Hristos ca să fii mântuit şi ca să ai parte la vremea sfârşitului de înviere pentru viaţa veşnică?