Lupta creștinului cu ispita

*******

Scurt Prologos

Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.

Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.

Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale  Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... . cunoștința va crește”.

*****************************

În zilele din urmă vor fi vremuri grele și pentru că:

Activitatea celui rău, care s-a manifestat cu maximă intensitate în vremea lui Moise, a lui Ilie și în vremea  Domnului Isus Hristos s-a amplificat din nou în zilele noastre pregătind împlinirea profeției din 2 Tesalonicieni 2:1-4:

Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.

*******

Lepădarea de credință a națiunilor, care precede arătarea omului fărădelegii – a Antihristului, se realizează chiar în zilele noastre prin înscrierea în constituții a aprobării căsătoriilor între persoane de același sex. Este sfidarea și lepădarea pe față de către națiuni întregi a lui Dumnezeu și a normelor sale divine de conduită consemnate în Sfânta Scriptură.

Astfel, noi suntem martori la intensificarea din nou a activității demonice și a ispitelor care-i asaltează pe credincoșii care au făcut un legământ real cu  Domnul Isus Hristos pe baza jertfei Sale.

*******

Însă, Duhul Sfânt, a Treia Persoană a Dumnezeirii care lucrează prin creștinii în care locuiește pentru a împiedica generalizarea păcatului în întreaga lume, este Cel care împiedică și are puterea de a împiedica apariția lui Antihrist până la momentul hotărât de Dumnezeu.

Conform planului veșnic al lui Dumnezeu, dispensația Duhului Sfânt  a început la Cincizecime și se va încheia în momentul declanșării celei de-a 70-a  săptămână din profeția apotelesmatică a lui Daniel din capitolul 9:24-27, când Biserica va fi smulsă (răpită) din această lume de către Domnul Isus Hristos și va fi dusă în Ierusalimul ceresc (conform Ioan 14:2-3; 1 Tes 4:13-17).

Atunci va începe perioada „Necazului cel mare”, descris pe larg în Cartea Apocalipsa, și domnia Antihristului în tandem cu Proorocul mincinos.

Dumnezeu Triunic este suveran și doar El controlează toate evenimentele. Nimeni altcineva!

*********************

Termeni pentru  încercări și ispită

Însă, până la Răpirea Bisericii Dumnezeu pune la încercare pe cei credincioși prin faptul că îngăduie să ajungă în situaţii care să demonstreze calitatea credinţei şi a atașamentul faţă de El, aşa încât toţi să poată vedea ce este în inima unui urmaș al lui Hristos.

„Lucrul acesta poate fi făcut cu un scop bun de a dovedi sau de a îmbunătăţi calităţile omului, sau poate fi făcut cu un scop rău, pentru a arăta slăbiciunea sau pentru a-l atrage pe om într-o acţiune rea. „A ispiti” înseamnă „a testa”, în sensul acesta cuprinzător.

Substantivul ebraic massa înseamnă „ispită”, iar verbele ebraice sunt masa, care de obicei înseamnă „a ispiti” şi bahan, care şi el de obicei înseamnă „a dovedi” sau „a încerca”. Septuaginta (traducerea Vechiului Testament în limba greacă) şi Noul Testament folosesc drept termeni echivalenţi substantivul peirasmos şi verbele (ek)perrazo şi dokimazo, acest ultim verb având un sens corespunzător cu bahan.”

********************

MODALITĂȚI DE ISPITIRE

„1. Oamenii îi pun la încercare pe semenii lor ca să-i verifice şi să le evalueze calităţile.

Un exemplu din Vechiul Testament se găseşte în 1 Împăraţi 10:1  Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului, şi a venit să-l încerce (ebraicul masa) prin întrebări grele.”

În Noul Testament, Evangheliile relatează despre iudeii împotrivitori care L-au „încercat” (s-ar putea spune că „L-au pus la încercare”) pe Domnul Isus Hristos cu scepticism respingător, ca să vadă dacă-L pot face să dovedească sau să încerce să le dovedească Mesianitatea Sa în termenii lor (Marcu 8:11; Luca 10:25; Marcu 12:15). ”

*******

„2. Oamenii ar trebui să se cerceteze pe ei înşişi înainte de Cina Domnului (1 Corinteni 11:28  Fiecare să se cerceteze (dokimazo), deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. ); cât şi cu alte ocazii ca să nu se umple de mândrie şi să se amăgească cu privire la starea lor spirituală.

În 2 Corinteni 13:5  avem îndemnul divin. „Pe voi înşivă încercaţi-vă (peirazo) dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă (peirazo). Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi. ),

Credinciosul are nevoie să-şi testeze „lucrarea” sa (adică, ce face cu viaţa sa), ca să nu se rătăcească şi să-şi piardă răsplata.

Este scris în Galateni 6:4  Fiecare să-şi cerceteze (dokimazo) fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii.

Autoevaluarea autentică, izvorâtă din cercetarea de sine, este un element de bază al evlaviei biblice. ”

*******

”3. Oamenii Îl pun la încercare pe Dumnezeu printr-o purtare care constituie de fapt o provocare sfidătoare la adresa Lui ca să dovedească adevărul cuvintelor Sale şi bunătatea şi dreptatea căilor Sale.

Exemplul cel mai elocvent Numeri 14:22-23... toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit (masa) de zece ori acum, şi n-au ascultat glasul Meu, toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea.

Astfel, îmboldirea lui Dumnezeu trădează o lipsă extremă de respect şi Dumnezeu Însuşi interzice lucrul acesta 1 Corinteni 10:9  Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.

În toate necazurile noi, credincioşii lui Dumnezeu, ar trebui să aşteptăm în tăcere, cu răbdare ajutorul Domnului, convinşi că la vremea hotărâtă El va satisface nevoile noastre potrivit cu promisiunea Sa. Filipeni 4:19  este scris: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos”, dar, aşa cum ne învaţă Domnul Isus Hristos  în Predica de pe munte, Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6:33).”

*******

„4. Dumnezeu ne pune la încercare prin faptul că ne pune în situaţii care să demonstreze calitatea credinţei şi a devotamentului nostru faţă de El, aşa încât toţi să poată vedea ce este în inimile noastre.”

În Vechiul Testament avem exemplu împăratului Ezechia. Este scris în 2 Cronici 32:24-26,31 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit, şi i-a dat un semn.  Dar Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngîmfat inima. Mânia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. Atunci Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia. Versetul 31  Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce ( masa), ca să cunoască tot ce era în inima lui.

Dumnezeu nu l-a mai călăuzit pe Împăratul Ezechia prin Duhul Sfânt, ci l-a lăsat în voia minţii lui şi împăratul Ezechia a falimentat.

„Punându-ne la încercare în felul acesta, Dumnezeu urmăreşte să ne curăţească, să ne purifice, aşa cum este curăţat metalul în creuzetul topitorului.

Isaia 48:10  Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.

Dumnezeu, prin încercările la care ne supune, încât toţi să poată vedea ce este în inimile noastre, întăreşte răbdarea noastră şi urmăreşte formarea şi maturizarea caracterului nostru, după cel al Domnului Isus Hristos.

Iacov 1:2-4  Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.”

*******

„5. Satan îi pune la încercare pe credincioşi prin manipularea circumstanţelor în limitele pe care i le permite Dumnezeu (conform f. Iov 1:12; 2:6; 1Cor 10:13), într-o încercare de a-i face să părăsească voia lui Dumnezeu.

Noul Testament  îl numeşte „ispititorul" (ho peirazon, Matei 4:3; 1 Tesaloniceni 3:5), duşmanul implacabil al lui Dumnezeu şi al oamenilor (1 Petru 5:8; Apoc. 12).

Creștinii trebuie să vegheze în permanenţă (Marcu 14:38; Galateni 6:1; 2 Corinteni 2:11) şi trebuie să fie activi (Efeseni 6:10 ş. urm. ; Iacov 4:7; 1 Petru 5:9) împotriva diavolului, deoarece el încearcă întotdeauna să-i facă să cadă; fie că face aceasta prin faptul că-i striveşte sub apăsarea greutăţilor sau durerii (Iov 1:1-2:7; 1 Petru 5:9; Apocalipsa 2:10; cf. 3:10; Evrei 2:18),

fie că-i îndeamnă să-şi împlinească dorinţele naturale într-un mod greşit (Matei 4:3 ş. urm. ; 1 Corinteni 7:5),

fie că-i face să fie mulţumiţi de sine, fără grijă şi egoişti (Galateni 6:1; Efeseni 4:27),

fie că-L prezintă greşit pe Dumnezeu şi seamănă în ei idei false despre adevărul şi voia Lui (Geneza 3:1-5; cf. 2 Corinteni 11:3; Matei 4:5 ş. urm. ; 2 Corinteni 11:14; Efeseni 6:11).

Textul din Matei 4:5 şi următoarele arată că Satan poate cita (şi aplica greşit) chiar şi texte din Scriptură, ca să-şi împlinească scopul. Dar Dumnezeu promite că atunci când Satan încearcă să-i ispitească pe credincioşi va fi întotdeauna deschisă o cale de izbăvire (1 Corinteni 10:13; 2 Petru 2:9; cf. 2 Corinteni 12:7-10).”

„Încercările (conform Luca 22:28; Faptele Apostolilor 20:19; Iacov 1:2; 1 Petru 1:6; 2 Petru 2:9) de care au parte creștinii loiali Domnului Isus sunt atât lucrarea lui Dumnezeu cât şi a diavolului.

Ele sunt situaţii de testare în care slujitorul lui Dumnezeu este confruntat cu posibilităţi noi de a face atât bine cât şi rău, şi este expus la diferite îndemnuri de a prefera răul.

Din acest punct de vedere, ispitele sunt lucrarea lui Satan; dar Satan este în acelaşi timp unealta şi duşmanul lui Dumnezeu (conform Iov 1:11- 22; 2:5-10) şi în ultimă instanţă Dumnezeu este Cel care îi conduce pe slujitorii Săi la ispită (Matei 4:1; 6:13), permiţându-i lui Satan să-i ispitească pentru ca să împlinească voia lui.

Totuşi, deşi ispitele nu separă pe oameni de voia lui Dumnezeu, îndemnul de a face răul nu este de la Dumnezeu şi nici nu exprimă porunca lui (conform Iacov 1:12-15).

Dorinţa care îmboldeşte la păcat nu este de la Dumnezeu, ci de la om, iar cedarea în faţa ei este fatală (conform Iacov 1:14-15).

Domnul Isus Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi să-i ceară lui Dumnezeu să nu-i expună la ispită (conform Matei 6:13), să vegheze şi să se roage ca să nu „cadă în” ispită (adică, să nu cedeze sub presiunile ei) atunci când Dumnezeu găseşte cu cale să-i încerce prin ispită (Matei 26:41).

Ispita nu este păcat.

Domnul Isus Hristos a fost ispitit la fel ca şi noi, dar a rămas fără păcat (conform Evrei 4:15; Matei 4:1-11; Luca 22:28).

Ispita devine păcat numai atunci când omul cedează în faţa ei şi acceptă sugestia celui rău. ”

*******

„Concentrează-te asupra unui alt lucru

Deoarece ispita vine întotdeauna cu un gând, cel mai rapid mod de neutralizare a atracţiei acesteia este să îţi îndrepţi atenţia spre altceva. Nu lupta cu gîndul, schimbă doar canalul minţii tale şi găseşte interes într-o altă idee. Lupta pentru păcat este câştigată în mintea ta. Cu cât te gândeşti mai mult la un lucru cu atât mai mult  acel lucru pune stăpânire pe tine. „Ceea ce îţi câştigă atenţia, te câştigă pe tine.”

Recunoaşte tiparul ispitei tale şi actionează. Există anumite situaţii care te fac mai vulnerabil la ispită decât altele. Unele circumstanţe te vor face să te poticneşti imediat, în timp ce altele nu te deranejază prea mult. Aceste situaţii sunt unice pentru slăbiciunile tale şi tu trebuie să le identifici, pentru că Satan le ştie cu siguranţă! El ştie exact ce te face să cazi, şi va căuta tot timpul  să te ducă în acele circumstanţe. Evită cât mai mult acele situaţii.

“Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”1Petru 5:8

Ispita începe prin captarea atenţiei tale.

Ceea ce îţi captează atenţia îţi stârneşte emoţiile. Apoi emoţiile tale îţi activează comportamentul tău şi actionezi pe baza a ceea ce ai simţit. Cu cât te concentrezi mai mult asupra ideii: „Nu vreau să fac asta” cu atât eşti atras mai puternic în mreaja ei.

De îndată ce mintea ta se concentrează asupra unui alt lucru, ispita îşi pierde puterea.

Deci, când ispita te sună la telefon, nu argumenta, inchide telefonul. Uneori asta inseamnă să părăseşti fizic o situaţie ispititoare.

Aceasta este una din situaţiile în care nu este nici o problemă că fugi. Ridică-te şi opreşte televizorul! Pleacă din grupul care cleveteşte. Părăseşte cinematograful la mijlocul filmului dacă e nevoie.

Ca să nu fii înţepat, stai departe de albine. Fă tot ce poţi pentru a-ţi îndrepta atenţia spre altceva.

Să ne împotrivim Diavolului

Nu vei putea spune „Nu!” până nu îi spui „Da!” lui Dumnezeu.

Dacă nu îl ai pe Hristos în inima ta şi nu L-ai primit pe El tu eşti lipsit de apărare împotriva Diavolului.

Foloseşte Biblia ca o arma împotriva Celui Rău. De fiecare dată când Satan i-a sugerat o ispită lui Isus, acesta i s-a opus citând din Cuvant. El nu a argumentat cu Satan. Noi trebuie să facem la fel.

Există putere în Cuvântul lui Dumnezeu şi lui Satan îi este frică de Cuvânt.

Cere-i ajutorul lui Dumnezeu

Dumnezeu vrea ca tu să îi ceri ajutorul când ispitele te copleşesc.

„Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”( Ps. 50:15).

„Căci n'avem un Mare Preot, care să n'aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie ( Evrei 4:15-16)

APLICAŢIE.

Analizează-ţi viaţa şi descoperă care este felul în care Satana te ispiteşte?

La ce eşti vulnerabil? Care sunt situaţiile în care cedezi?

Care sunt lucruile noi pe care trebuie să le faci de acum încolo ca să birui ispita?

La ce trebuie să spui „Nu!”?

Cine crezi că poate să fie partenerul tău în rugaciune ca să te ajute să lupţi împotriva ispitelor?”

******* 

Note explicativă:

apotelesmatic = profeţie care poate avea una sau mai multe împliniri în timpul istoriei umane, termen complex format din trei entităţi distincte: apo = din, de, la + telos= sfârşit, împlinire, terminare, scop + maticos= repetabil, care se repetă, (Anatole Bailly, Dicţionar grec-francez. pag. 247), pag. 35.

**************                                                                                                

Bibliografie:

1. BIBLIA, traducerea Dumitru Cornilescu, Ediţia a V-a, 1994.

2. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, traducere literală nouă, Bucureşti, Editura GBV, Germany, 2001.

3. SEPTUAGINTA, Societatea Biblică Germană, Stuttgart. Imprimat în limba germană de Biblia-Druck, Stuttgart 1979.

4. *** Dicţionar Biblic, 3 volume, Bucureşti, Editura Stephanus, 1995 Volumul 1,1996 volumul 2,1998 volumul 3.

5. ***  Dicţionar Biblic, Oradea, Editura Cartea Creștină, 1995.

6. *** Dicţionarul Grec-Român  pentru studiul cuvintelor Noului Testament, Arad, Editura TEOLOGOS- Cluj Napoca, 1999.

7. BAILLY, Anatole, Dicţionar grec-francez, Paris, Franţa, Editura Hachette, 2000.

8. DIMA Florin & Magda; Ispita și calea de a ieși din ea; PowerPoint; AVA București, 2005.

******* 

Dobrescu Victor