Rezumat: „Acest articol explică dedicarea mișcării evanghelice față de autoritatea morală a Scripturii. După ce subliniază diversitatea literară a Scripturii și justifică ideea de autoritate morală, articolul identifică „judecățile” Scripturii ca fiind componenta de autoritate relevantă. Astfel, este prezentat modul în care aceste judecăți ar trebui construite pentru a forma o etică coerentă și este respinsă noțiunea de dezvoltare etică după încheierea canonului, având ca raționament principal faptul că Scriptura este autoritatea finală în mărturia despre Hristos. În final, articolul subliniază faptul că ceea ce decurge din toate acestea este chemarea noastră individuală și colectivă de a pune Scriptura în practică.”