Gânduri, la început de secol XXI, despre chipul lui Dumnezeu în om

 de Victor Dobrescu

***********************************

Scurt Prologos

Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.

Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.

Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale  Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... . cunoștința va crește”.

***********************************

Când citim în Geneza 2:7 că „... Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământu­lui... ” nu trebuie să înţelegem că Dumnezeu l-a facut pe om modelând o bucată de lut, aşa cum procedează olarul cu vasele sale. [Cu referire la Dumnezeu, antropomorfismele* abundă în Biblie].

Această imagine a olarului este doar o pildă, o ilustraţie, pe care Dumnezeu o foloseşte în Ieremia capitolul 18, pentru a se prezenta pe Sine ca Suveran absolut al poporului Israel şi al întregii omeniri.

În Geneza 2:22 stă scris că, „Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie... ”

La pagina nr. 3 a Bibliei G. B. V. 1989,1990 (Biblie ce a folosit ca text traducerea D. Cornilescu din anul 1921, inclusiv traducerea după originalul din 1932... ) se precizează că expresia „a făcut” trebuie citită literal „a clădit”, aceasta fiind traducerea corectă din limba ebraică.

    Verbul „a clădit” indică complexitatea actului creator al lui Dumnezeu în legătură cu omul şi cu întreaga creaţie.

***********************************

În primul rând pentru a-l crea pe om Dumnezeu „a extras” din ţărâna pământului, pe care o crease din nimic („creatio ex nihilo”), elementele vitale ce se regăsesc în toate vieţuitoarele şi aproape peste tot în Univers: carbonul (e), hidrogenul (H), oxigenul(O), azotul(N), fosforul(P), sulful(S).

Apoi din aceste elemente a creat (a clădit) un suport neuro-fiziologic (adică trupul omului) şi „... i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (traducerea corectă, literală, este „…omul s-a făcut astfel ÎN suflet viu.”) Geneza 2:7.

Astfel, omul a devenit o fiinţă complexă, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, constituită în final din trei „elemente” strâns unite (omul se vede pe sine ca un întreg, nu disecat), dar şi distincte pentru Dumnezeu, conform Iov 34:14; Eclesiastul 12:7; Evrei 4:12, şi pe care apostolul Pavel le defineşte în Epistola Întâia către Tesaloniceni, în capitolul 5, la versetul 23, ca fiind: „... duhul... sufletul... şi trupul... ”

***********************************

„Istoria apariţiei vieţii este simplă: suflarea lui Dumnezeu a întâlnit materia nevie; părţi ale cunoştinţei Sale au fost date ca informaţie atomilor şi moleculelor nevii şi s-au format celule vii cu cromozomi, care au fost organizaţi în aşa fel ca să se dividă, să consume, să elimine reziduri, să trăiască.”

Materia superior organizată în trupul omului, de către Dumnezeu, este creerul, care are rolul de a procesa toate manifestările şi activităţile duhului şi  sufletului.

Când citim în Geneza 1:26 că „... Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră... ” trebuie să ştim că în Dumnezeire, într-o stare virtuală, se afla viitorul trup omenesc al Domnului Isus Hristos, trup virtual ce a slujit ca model pentru crearea lui Adam din ţărâna pământului.

Însuşi Dumnezeu, prin a doua Persoană a Dumnezeirii, Logosul (Cuvântul) s-a întrupat în „ţărâna pământului”, „ţărână” pe care a preluat-o din trupul fecioarei Maria, peste care s-a „pogorât” Duhul Sfânt „şi puterea Celui Prea Înalt” care a umbrit-o (cf. Luca 1:35).

Deci, Adam a fost „clădit” după trupul virtual al Domnului Isus Hristos, ce exista la data aceea în planul cel veşnic al Dumnezeirii, trup virtual ce s-a concretizat în urmă cu peste 2000 de ani, în trupul omenesc al Domnului Isus Hristos.

***********************************

          Când Adam a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi a devenit un suflet viu, el avea următoarele caracteristici:

- Avea trup material, creat însă după imaginea trupului virtual al Domnului Isus Hristos din cadrul Dumnezeirii. Adam era o fiinţă de o sfiinţenie desăvârşită înainte de cădere.

- Avea capacitatea de relaţionare a Duhului Sfânt.

- Avea autoritatea funcţională a Tatălui peste întreg pământul.

Domnul Isus Hristos a fost Ultimul (al doilea) Adam ca succesiune temporară, ca Persoană istorică, dar ca Prototip a fost Primul.

Când a venit în lume Dumnezeu-Logosul, El nu s-a întrupat după chipul lui Adam cel neprihănit, ci Adam cel neprihănit a fost „clădit” după Chipul Omului Isus, Chip care exista în Dumnezeire doar ca realitate virtuală, la data creerii lui Adam.

           Se afirmă că Adam este prototipul întregii omeniri. Realitatea este că Omul Hristos este prototipul întregii rase umane.

           Adam cel neprihănit este copia chipului Dumnezeirii în anumite limite, a chipului informaţional (virtual) al Domnului Isus Hristos din planul cel veşnic al Dumnezeirii (cf. Fapte 15:18; Ef. 1:4; 3:11; Isaia 37:26).

***********************************

Problema chipului lui Dumnezeu în om se rezolvă după următorul model:

Afirmaţie: „Să facem om după chipul Nostru... ”(cf. Geneza 1:26 a).

Explicaţie:

Chipul virtual al Domnului Isus Hristos este chipul comun al întregii Dumnezeiri, fiindcă însuşi Dumnezeu - Logosul s-a întrupat în Isus din Nazaret.

Afirmaţie:       „... după asemănarea Noastră... ” (cf. Geneza 1:26 b)

Explicaţie:

Aici descoperim aspectul relaţional dat de intercomunicabilitatea celor trei Persoane din cadrul Dumnezeirii. Aspectul acesta relaţional îi dă omului posibilitatea de a comunica cu sine însuşi, cu ceilalţi oameni, dar mai ales cu Dumnezeu. Trebuie subliniată aici în mod special sfinţenia lui Dumnezeu, atribut imprimat şi lui Adam, dar pierdut de acesta prin neascultare de Cuvântul lui Dumnezeu

Afirmaţie:         „... el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului,

                             peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele

                            care se mişcă pe pământ” (cf. Geneza 1:26).

Explicaţie:   

Descoperim aici aspectul funcţional. Adam primeşte, prin mandat de la Dumne­zeu, autoritatea de a administra întreg pământul şi de a stăpâni peste toate vieţuitoarele, pe când Dumnezeu stăpâneşte şi Își exercită autoritatea peste întregul cosmos (inclusiv pământul şi vieţuitoarele) prin EXISTENŢIALITATEA SA VEŞNICA, dar mai ales prin dreptul de PROPRIETAR al întregului univers, în calitate de CREATOR şi SUSŢINĂTOR al acestuia.

***********************************

Din această perspectivă, afirmaţia lansată la jumătatea mileniului al doilea d. H. de către Martin Luther că sintagma „…„chip”… şi „asemănare”…” în Geneza 26 nu înseamnă două lucruri diferite, ci că, mai degrabă, acesta este un caz de paralelism, o practică ebraică obişnuită, este eronată.

În vreme aceea, la anul 1500, lumea calculatoarelor era încă departe pentru a putea înţelege imaginea virtuală, informaţională, din cadrul Dumnezeirii, a viitorului trup omenesc al Domnului Isus Hristos.

************************************

În urma căderii în păcat fiinţa lui Adam a fost coruptă cu consecinţe nefaste pentru sine dar şi pentru generaţiile de oameni care s-au născut „... după chipul şi asemănarea Lui... ” Adam cel păcătos, (cf. Geneza 5:3) consecinţe care se perpetuează din generaţie în generaţie.

Însă „chipul” şi „asemănarea” lui Dumnezeu rămân în om la nivel fragmentar şi pentru a reface pe om în întregime după „chipul şi asemănarea” Sa, Dumnezeu l-a jertfit pe Fiul Său pe crucea Golgotei „... pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (cf. Ioan 3:16) şi să-şi salveze sufletul şi duhul acum, prin credinţa în Numele Domnului Isus, iar trupul la cea de-a doua venire a Mântuitorului şi Dumnezeului nostru Isus Hristos.

Aceasta este marea diferenţă dintre concepţia biblică despre om şi cea a filozofiei greceşti.

În filozofia greacă, omul este o dualitate: materie - spirit, din care numai spiritul supravieţuieşte morţii (el fiind considerat elementul bun), iar trupul (materia rea) se dezintegrează şi este pierdut pentru eternitate.

Consecinţa: dacă pe acest pământ trupul (materia rea) nu are valoare atunci nu este necesară o viaţă de sfinţenie în trup.

***********************************

Pentru Dumnezeu însă, trupul omului care crede în Hristos şi s-a „născut din nou”, reprezintă „... Templul Duhului Sfânt... ” şi acest trup „... a fost  răscumpărat cu un preţ... ” (cf. 1 Cor. 19a- 20a), „... cu însuşi sângele... ” (cf. Fapte 20:28 c) Domnului Isus Hristos.

Şi chiar dacă trupul acesta „... este supus morţii din pricina păcatului... ”, Dumnezeu a promis că „... va învia şi trupurile... ” noastre „... muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în... ” noi (cf. Romani 8:10 b – 11 c).

„Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:16) şi suntem chemaţi să nu ne identificăm cu „... chipul veacului acestuia, ci să ne lăsăm transformaţi prin reînnoirea gândirii noastre... ” de către Duhul lui Dumnezeu „până va lua Hristos chip în” noi! (cf. Romani 12:2, Galateni 4:19).

Imperativul apostolului Pavel din 1 Corinteni 6:20 „... Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în Duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”, are menirea să genereze în noi vigoarea spirituală necesară pentru ca voinţa noastră (liberul albitru) să accepte să ne identificăm deplin cu fiinţa, personalitatea şi gândirea Domnului Isus Hristos, în gândire, în vorbire, în fapte.

În acest context rugăciunea apostolului Pavel din 1 Tesaloniceni 5:23 este binevenită: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos”.

Să nu uităm că, refacerea completă a chipului lui Dumnezeu în omul mântuit se va realiza la a doua venire a Domnului Isus [Hristos pentru a-și „răpi Biserica”].

„El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-şi supune toate lucrurile” (cf. Filipeni 3:21).

***********************************

Explicație:

Antropomorfism - Figură de stil folosită de autorii biblici prin care lui Dumnezeu îi sunt atribuite caracteristici fizice umane, din dorința de a ilustra anumite lucruri importante. De exemplu, Scriptura vorbește despre „fața” sau „brațul” lui Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu este revelat ca Duh, Spirit, nelimitat în timp și spațiu de constrângerile trupului fizic. În esență, antropomofismele ne ajută să conferim concretețe unui adevăr, altminteri abstract, despre Dumnezeu. (Dicționar de termeni TEOLOGICI, Stanley J. Grenz, David Guretzki, Cherith Fee Nordliing, Editura Logos, Cluj-Napoca, România, 2005, pag. 13).

***********************************

Acest articol a fost publicat prima dată în  „Editorial. Septembrie 2003-Izbânda Credinciosilor.” 

El a fost gândit ca o schiță de idei pentru Lucrarea de Licență:

„Studiul ontologic al naturii constitutive a omului din perspectivă biblică”.

Dobrescu Victor