Citește 1 Corinteni 13 și găsește mai jos, sub formă de listă, fiecare caracteristică (nu mai puțin de șaisprezece) a dragostei. Pavel nu ne redă în acest text portretul unei dragoste „romantice” între doi îndrăgostiți. Pavel ne dă portretul unei dragoste, care învinge într-o lume rea și păcătoasă și într-o biserică cu oameni, care fac greșeli. De aceea este atât de necesar să înțelegem, care sunt faptele „obișnuite” ale dragostei arătate în 1 Corinteni 13:4-8 și să trăim în lumina unei astfel de dragoste.

1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. 3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. 4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, 6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. 8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. 9 Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte, 10 dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

1 Corinteni 13

Dragostea este:

îndelung răbdătoare;

plină de bunătate;

nu pizmuieşte;

nu se laudă;

nu se umflă de mândrie;

nu se poartă necuviincios;

nu caută folosul său;

nu se mânie;

nu se gândeşte la rău;

nu se bucură de nelegiuire;

se bucură de adevăr;

acoperă totul;

crede totul;

nădăjduieşte totul;

suferă totul;

nu va pieri niciodată;

dragostea este mai mare decât credința și nădejdea.

Spre a te ajuta în studiul tău, redăm mai jos traduse din dicționarul cuvintelor de limbă greacă, însemnătatea caracteristicilor dragostei de la 1 Corinteni 13. După ce citești explicațiile de mai jos, caută să vezi cum, și în ce fel vei aplica aceste calități ale dragostei în viața ta.

Îndelung răbdătoare – o trăsătură a dragostei Lui Dumnezeu față de oamenii păcătoși, ca ei să ajungă la mântuire;

bunătate – dragostea este prietenoasă, gată să ajute pe cei nevoiași, o trăsătură activă a Domnului Iisus;

Nu pizmuiește – dragostea nu este stăpânită de pasiunea geloziei și a invidiei. Când dragostea vede pe altul că prosperă și are daruri înalte se bucură. Această dragoste nu ia lauda, care se cuvine altuia, ci se mulțumește cu ce primește din partea Domnului;

nu se laudă - dragostea nu se laudă, căci în spatele laudei de sine stă mândria, care înseamnă a-ți da o importanță mai multă decât ți se cuvine, crezându-te superior altora;

De aceea, citim mai departe că dragostea:

nu se umflă de mândrie – adică dragostea este smerită căci cel ce se înalță va fi smerit și cine se smerește, va fi înălțat;

nu se poartă necuviincios – dragostea nu este fără maniere, ea voiește să dea altora respectul, cinstea, care li se cuvine.

Nu caută folosul său – dragostea nu caută propria-i plăcere, cinste etc, adică nu este egoistă. Egoismul stă la rădăcina atâtor rele, atât în lume, cât și în biserică. Atunci, când nu va mai exista egoismul, atunci va fi ca în grădina Edenului.

Nu se mânie – dragostea atunci, când este vorbită de rău, insultată, sau rănită, „nu se mânie” ci „binecuvântează pe cei ce o bleastămă”;

nu se gândește la rău – dragostea nu ține în socoteală toate relele, care i s-au făcut, ci mai degrabă le uită;

nu se bucură de nelegiuire – dragostea mai degrabă deplânge pe cel nelegiuit, căci știe, că cel ce persistă în rău, va fi pedepsit de Dumnezeu, care nu suportă să vadă răul.

Se bucură de adevăr – sau mai corect, dragostea „se bucură împreună cu adevărul” Evangheliei, sau adevărul divin. Atunci, când nelegiuirea domnește, adevărul lipsește. Dar unde inima se „bucură cu adevărul” și-l acceptă, găsindu-și plăcere în a-l trăi, nelegiuirea este alungată;

acoperă totul – Cuvântul acesta stă la rădăcina cuvântului „a răbda” 1 Corinteni 9:12. „Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos” (1 Corinteni 9:12). Figura de vorbire arată că dragostea nu se plânge de milă niciodată, că trebuie să sufere, sau a suferit prea mult, căci ea „rabdă” sau „acoperă totul” (gândește-te numai la cât a suferit Domnul Iisus).

Crede totul – dragostea refuză să se dea biruită de îndoială, când este vorba să creadă că alții au calități bune. Dragostea ne face să credem în promisiunile și în Cuvântul Lui Dumnezeu. Omul firesc este gata să creadă lucruri rele despre fratele sau semenul său, și se bucură dacă acestuia i se întâmplă un rău.

Nădăjduieşte totul – nu în sensul, că are nădejdea, că Dumnezeu o să-i dea doar lucruri bune, ci nădăjduieşte pentru că așteaptă chiar de la oameni, ca să se îndrepte din starea lor rea. Pavel n-a pierdut nădejdea, că evreii, frații lui de neam și trup vor primi Evanghelia. Astfel dragostea așteaptă, sau „nădăjduieşte” ca harul Domnului Iisus să biruiască în toți și în toate.

Suferă totul – expresia se referă la dragostea care suferă fapte și evenimente neplăcute, în sensul de a persevera până la capăt, fără a-și pierde încrederea atunci, când are piedici pe cale.