1 Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. 2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, 4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. 5 Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. (Romani 5:1-5)

Verbul ne bucurăm înseamnă „ne lăudăm în legătură cu ceva”.

Prepoziția în din Romani 5:3, poate părea un cuvânt scurt, nesemnificativ, dar reprezintă cheia pentru înțelegerea efectului deplin al acestui text. Această prepoziție este traducerea cuvântului grecesc en, care înseamnă „a rămâne pe loc sau a se odihni în”. În loc să indice intrarea sau ieșirea dintr-o situație, en, indică lipsa totală de mișcare. Cu alte cuvinte, persoana respectivă este liniștită și nu încearcă să iasă din încercare.

Verbul grecesc tradus a aduce „cu sine” este katergazomai, care înseamnă „a face o lucrare până la capăt”. În contextul acestui text din Romani, verbul indică terminarea unei lucrări, a cărui rezultat este să descopere ceva ce există deja. Încercarea în viața credinciosului aduce cu sine răbdarea, sau perseverența, deoarece harul de a persevera vine din puterea interioară, pe care ne-a dat-o Dumnezeu, iar această putere interioară vine de la Duhul Sfânt, pe Care L-am primit, și Care a venit să locuiască în noi, atunci când am crezut din toată inima în Domnul Iisus, ne-am lepădat de sine, și am decis să-L urmăm.