Creștinismul autentic

Bun este Domnul! Numai datorită bunătății Sale suntem astăzi pe picioarele noastre in casa lui Dumnezeu și am vrea să stăm in locul acesta cu inimi pline de recunostință fiindcă El, Domnul, ne ține pe fiecare dintre noi. Dragii mei, câți dintre dumneavoastră aveți așa un semn de carte? Pe semnul acesta de carte este scris dezideratul bisericii din acest an. Este desprins din cartea Proverbelor capitolul 11 versetul 19. Uitați-vă ce spune prima parte a acestui verset. Și a doua parte e la fel de adevărată, dar anul acesta ne-am propus să ne uităm la prima parte a acestui verset care spune “Adevărata neprihănire duce la viață”. De ce credeți că zice “Adevărata neprihănire duce la viață”? Oare este și o altfel de neprihănire în afară de cea adevărată? Ce credeți? Există mai multe feluri de neprihănire? Dragii mei, din păcate, sunt oameni care își măsoară neprihănirea cu instrumentele lor. Si ei cred că sunt bine. Însă vreau să știți astăzi că neprihănirea unui om e măsurată de Dumnezeu. Si El, Dumnezeu, este cel care ne spune care e adevărata neprihănire. Noi ca oameni putem să spunem: “Suntem bine pentru că... ”. Ganditi-va, daca ar fi sa stam de vorba cu oameni, cu oameni pe care ii cunoastem fiecare dintre noi. Nu ați întâlnit dumneavoastra pe unii care spun așa „Eu sunt un om moral” și prin asta crede că el este în regulă. Sunt alții care vin și spun „Eu nu am făcut rău nimănui, prin urmare sunt în regulă”. Însă dragii mei, vreau sa subliniez astăzi: Există o neprihănire adevărată și pe aceasta o așteaptă Dumnezeu de la noi dacă vrem mântuirea, pentru că așa am citit “Adevărata neprihănire duce la viață”. Celelalte neprihăniri ale oamenilor nu pot să ducă la viață, numai cea adevărată. Acum trăim intr-o lume în care există înlocuitori pentru aproape orice. V-ați gândit dumneavoastră că se fac înlocuitori pentru brazi? Există înlocuitori pentru brazi și la Crăciun, unii oamenii își iau înlocuitori de brazi, iar dacă te uiți de la distanță la el, ai zice că e brad. Stiți că există inlocuitori de zahăr? Iar când îndulcești ceva cu zahăr sau îndulcești ceva cu acești înlocuitori limba nu face diferența, e tot dulce. Știți ca sunt înlocuitori chiar și de carne? Există înlocuitori și de inteligență. De aceea vorbim de inteligență artificială. Mai nou se conturează înlocuitori de oameni. Poate ați vazut-o și dumneavoastră pe doamna robot. Ea e in stare să comunice și să facă o mulțime de lucruri. Iată că sunt înlocuitori pentru ce vrei și pentru ce nu vrei. Pentru ce te-ai gândi și pentru ce nu te-ai gândi. Mi-aș îngădui să spun că trăim intr-o societate în care falsul este la el acasă. Atâtea lucruri artificiale există astăzi in lume incât e greu să deosebești lucrurile artificiale de cele originale. Știți că așa e și în plan spiritual? Există credință artificială. Există neprihănire contrafăcută. Aș vrea cu voia Domnului în anul acesta să ne aplecăm asupra a ceea ce înseamnă autentic in viața de credință, pentru că imi place să imi imaginez că Dumnezeu este acela care stă ca un verificator. Știți că erau pe vremuri, acum nu știu dacă mai sunt, erau verificatorii CTC. Ei luau marfa și puneau o ștampilă „CTC” – adică Controlul Tehnic de Calitate a fost făcut, iar produsul este în regulă. Ei bine, îmi place să îmi imaginez pe Dumnezeu ca pe unul care se uită spre oamenii care vorbesc astăzi despre creștinism. Nu uitați, in țara noastră 95% dintre oameni s-au declarat creștini. E un procent mare. Însă dacă ar fi creștini autentici, imaginațivă dumneavoastră cum ar trebui să fie țara noastră. Ca in Rai! Dar nu e așa. Încă ne mai inchidem ușile cu nu știu câte lacăte, încă ne mai punem alarme, ne mai punem sisteme de protecție. De ce? Pentru că oamenii nu sunt creștini in procentul acela de 90 si ceva la sută. Cel ce face diferența cu adevărat între creștinismul autentic și cel fals este Dumnezeu. Însă vreau să întelegem astăzi că suntem chemați noi înșine să învățăm să facem diferența. De ce? Ca nu cumva să ne trezim că ne inșelăm. Omul lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură se ruga “Cercetează-mă Dumnezeule, vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei.” Cu alte cuvinte “Vezi dacă sunt pe o cale falsă, pe o cale greșită și du-mă pe calea cea bună.” Apostolul Pavel scrie: “Pe voi înșivă cercetați-vă și vedeți daca sunteți in credință.” Prin urmare, e datoria noastră să ne cercetăm. Să ne cercetăm credința, să ne cercetăm temelia. Tocmai de aceea vom invăța impreună să facem această diferență între ceea ce este autentic și ceea ce este contrafăcut, pe plan spiritual, în viața de credință. Un specialist de la Scotland Yard a fost întrebat în legătură cu depistarea banilor fași pentru că erau mulți bani falși pe piață. Acesta a fost intrebat: “Ce faceți voi ca să depistați banii falși? Îi studiați mult?” El a zis: „Nu îi studiem deloc! Noi studiem banii adevărați, bancnotele autentice. Le luăm în mână și știm cam care este grosimea lor, cum se simt la mână și după ce ne obișnuim mult cu bancnotele adevărate când ne pică in mână o bancnotă falsă o depistăm imediat.” Dragii mei, ca să înțelegem creștinismul contrafăcut aș vrea să îl înțelegem pe cel adevărat din Scriptură. Iar când îl vom studia pe cel adevărat și ne vom apleca cu interes asupra lui, ne vom da seama in ce stare suntem și care este condiția noastră spirituală. Vă rog să vă imaginați un lucru. Imaginațivă că vă duceți pe stradă și întrebați pe oameni: „Ce este creștinismul?” Cam ce fel de raspunsuri ați putea să primiți? Probabil un prim răspuns ar fi: „Este o religie”. Alții ar putea să zică: „Este un sistem de valori”. Alții, care sunt dușmani ai creștinismului, ar putea să zică: „Este un sistem represiv.” Fiecare ar spune ce crede el despre creștinism. Sau întrebati ce cred ei despre Cristos și veți auzi tot felul de năzbâtii. De ce? Pentru că oamenii nu sunt bine fundamentați in ceea ce spune Scriptura. Astăzi dragii mei, am vrea să începem cunoașterea creștinismului autentic studiind împreună o epistolă din Scriptură. E ceva vreme decând nu am studiat o epistolă întreagă din Scriptură, dar acum  începem o epistolă din Scriptură. Am studiat cândva 1 Corinteni, iar astăzi vom începe să studiem 1 Ioan. O epistolă care nu e foarte lungă, are 5 capitole, dar tema acestei episotole nu este alta decât aceea de a ne arăta ce este creștinismul autentic. Despre asta aș vrea să învățăm cu ajutorul Domnului. Poate că ați auzit mulți oameni care vin și spun așa: „Fiecare cu religia lui.” Există ilustrația aceea Clasică: „Sunt multe cărări pe un munte care toate duc spre vârful muntelui. Prin urmare, nu contează pe ce cărare te-ai suit, important e să ajungi în vârf.” E doar o percepție dragii mei. Pentru că astăzi vreau să subliniez tare și răspicat. Contează pe ce cărare te urci! Din perspectiva lui Dumnezeu contează pe ce cărare urci pentru că in viața de credință contează cum urcăm, pe ce ne bizuim când urcăm, cum trăim când urcăm și tocmai de aceasta creștinismul nu este doar o religie dinte multe altele, ci este singura cale către Dumnezeu. S-ar putea în secolul acesta în care trăim noi să vină unii și să ne acuze și să zică cum putem fi atât de habotnici, atât de fanatici încât să spuneți că este singura cale spre Dumnezeu. Mai zic o dată, nu din dorința de a supăra pe cineva, ci din dorința de a sublinia bine acest adevăr – Creștinismul este singura cale spre Dumnezeu-. Poarte va zice cineva de ce creștinismul? Pentru că creștinismul nu este altceva decât Isus Hristos Domnul. Aș vrea să înțelegeți ca această cale pe care putem urca la Dumnezeu, a fost trasată nu de jos în sus, de oameni, ci a fost trasată de sus in jos, în sensul că Dumnezeu însuși în persoana Fiului Său s-a pogorât, dacă vreți sa folosim ilustrația muntelui, pe munte până jos în vale la noi ca să ne ia împreună cu El pe cărarea aceasta. Ne înșelăm dacă vom crede că există mai multe cărări. Domnul Isus Cristos a spus in Ioan 14-6 așa: „Isus i-a zis Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Aici este cheia dragii mei: “Nimeni nu vine șa Tatăl decât prin Mine.” Dacă ne uităm in Ioan cap. 17 v. 3 vom citi un alt adevăr care contează pentru noi. “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Iată, că ne place, că nu ne place, există un exclusivism aici. Adică, nu poți să ai viața veșnică altfel decât cunoscandu-l pe Tatăl și pe Isus Hristos. Acum dragii mei, am vrea în această seara să ne oprim la 1 Ioan și să citim 4 versete din această epistolă. 1 Ioan cap. 1 începând cu versetul 1: “1. Ce era la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștrii, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul Vieții 2. pentru că viața a fost arătată și noi am vazut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată. 3. Deci ce am văzut și auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. 4. Și vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Dragii mei, haideți să ne uităm la prima episolă a apostolului Ioan și astăzi lecția noastră se numește “Temelia creștinismului autentic”. Contează foarte mult care e temelia. Dacă temelia se clatină, nu-i așa că se clatină toată cladirea? De aceea trebuie să vedem care este temelia creștinismului autentic. Ca să putem înțelege acest lucru, vă aduc aminte că Domnul Isus Hristos, în Matei 16, stătea de vorbă cu ucenicii săi, în tinutul Cezareei lui Filip. Acolo in ținutul Cezareii Domnul Isus Hristos uitându-se la tot ceea ce era în jur, o cetate extraordinară, somptuoasă, totul extraordinar, Domnul Isus Hristos, le-a pus o întrebare ucenicilor. Cine zic oamenii că sunt eu Fiul omului? Au început pe rând să își dea cu părerea: Unii zic că ești Ilie, alții zic că ești Ioan. Domnul, după ce le ascultă răspunsurile zice: Dar voi? Cine ziceți că sunt eu? S-a făcut liniște între ucenici și la un moment dat apostolul Petru este cel care îndrăznește să facă un pas în față și să facă această afirmație care rămâne peste veacuri ca o reverberație pe care nu avem dreptul să o uităm nici unul dintre noi. Petru s-a apropiat de Domnul și a zis: “Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. S-a uitat Domnul la el și a zis: “Nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci ți l-a descoperit chiar Tatăl Meu care este în ceruri.” Știți ce a mai adăugat Domnul acolo? Tu ești Petru, tu ești petra, așa zice, tu ești o pietricică, o piatră, dar pe acestă stâncă, pe această petra, voi zidi biserica mea și porțile locuinței morților nu o vor birui. Atunci se pune întrebarea: Care este această petra? Această stâncă pe care este zidită biserica? Există grupări religioase care spun: “Pe Petru este zidită biserica.” Vai de ar fi fost zidită pe Petru ce se mai clătina biserica! Am mai spus: dacă temelia e șubredă, tot edificiul e șubred. Pentru că Petru săracul s-a clătinat, numai el știe. La puțină vreme după această afirmație s-a clătinat până într-acolo încât Domnul i-a zis: “Înapoia Mea satano, nu știi de ce duh ești călăuzit.” Apoi, Petru s-a lepădat de Domnul și așa mai departe. Vreau să știm bine fiecare dintre noi, biserica este zidită nu pe Petru, biserica este zidită pe Isus Cristos Domnul. De vom ține minte acest adevăr: La temelia biserici este Cristos, la temelia creștinismului este Cristos, atunci din pasajul acesta din Scriptură aș vrea să invățăm câteva lucruri in această seară, o ecuație:

Creștinismul autentic = Cristos –

1. Creștinismul autentic = Cristos revelat

2. Creștinismul autentic = Cristos experimentat

3. Creștinismul autentic = Cristos proclamat.

Nu-i nimic complicat cu creștinismul. Din păcate oamenii filozofează din cale afară de mult. Acum să ne întoarcem la această primă epistolă a lui Ioan. Stiți că Ioan a mai scris o evanghelie in Noul Testament, iar după acestă primă epistolă a mai scris încă două epistole, iar apoi o carte profetică, cartea Apocalipsei. In total a scris 5 cărți. Ce este interesant cu privire la prima epistolă a lui Ioan, este că nu își prezintă autorul, spre deosebire de epistolele Noului Testament care încep prin prezentarea expeditorului. De asemenea, nu sunt scriși nici destinatarii, însă este îndeobște cunoscut că cel ce a scris acestă epistolă este Ioan: ucenicul iubirii, apostolul iubirii, unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului.

Acum, dragii mei, aș vrea să ne uităm și să vedem împreună de ce a scris Ioan acestă epistolă. Am spus și repet, epistola aceasta are în vedere prezentarea creștinismului autentic. De ce o scrie Ioan? Stiți de ce? Pentru că, iată, chiar și în primul secol creștinismul era amenințat din toate părțile. Amenințat de învățături false. Știți cum veneau învățătorii fași? Veneau cu pretenția că ei prezintă cuvântul Domnului. În vremea în care Ioan scrie, pericolul venea din partea unei grupări religioase, din partea unui curent numit gnosticism – gnosis e cunoaștere. Gnosticii aveau pretenția că ei au o iluminare specială și că ei înțeleg mai bine pe Hristos și mesajul Lui. Însă nu uitați că Ioan a fost unul care a stat lângă Isus 24 din 24 timp de 3 ani și jumătate, zi de zi. S-au ridicat gnosticii și curentul acesta de învățătură avea pretenția că ei au o iluminare specială. În primul rând gnosticii nu credeau că Isus este veșnic, ci credeau că El este o ființă creată ca și noi. Din start aceasta este o greșeală fundamentală. De asemenea, nu credeau în nașterea din fecioară a Domnului, aceasta fiind o altă greșeală fundamentală. De asemenea, spuneau că Domnul Isus, practic, avea în El Însuși doua ființe. Delimitau și ziceau: Isus era omul și Cristos era Dumnezeul. Prin urmare aceștia ziceau că pe cruce a murit Isus, dar Cristosul nu a murit pe cruce. Aceasta are implicații mult mai largi până acolo încât făceau distincție între partea spirituală a omului și partea trupească. Ei ziceau că dacă faci păcate în trup, nu e mare lucru. Important e să nu îți pângărești spiritul, partea spirituală. Toate acestea sunt dovezi ale faptului că Ioan avea toate motivele să fie alarmat în fața unor astfel de învățături. De aceea când am citit primele versete ale epistolei lui, Ioan spune așa: Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștrii, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții, pentru că viața a fost arătată și noi am vazut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată, deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. De-a lungul acestei epistole, apostolul Ioan face o delimitare foarte clară între creștinismul fals și cel autentic. În sensul acesta, veți vedea pe parcursul studiului că Ioan pune față în față întunericul cu lumina, adevărul cu minciuna, dragostea cu ura, iubirea de Dumnezeu cu iubirea de lume, trăirea în evlavie cu trăirea lumească, învățătorii adevărați cu cei mincinoși. Face această prezentare în antiteza acestor lucruri tocmai ca să îi îngrozească pe creștini de pericolul acestor învățături false. Eu vreau să vă spun că învățăturile false sunt aduse cu multă subtilitate de diavolul. Știți că diavolul este expert in arta camuflajului? El știe să producă confuzie extraordinară. Dacă nu te pricepi, dacă nu studiezi bine cuvântul lui Dumnezeu, poți foarte ușor să intrii în confuzia pe care o crează diavolul. Eu țin minte când un frate din America, cu mulți ani în urmă, a venit aici în România, a predicat evanghelia și înainte să plece acasă a zis că vrea să îi ducă nevestei sale o poșetă. L-am dus la un magazin de poșete, undeva în centru. Multe poșete in magazin, iar noi eram doi bărbați care nu știam nimic despre poșete. S-a uitat el la o poșetă și a zis: Cred că asta îi place nevestei mele. Amândoi am zis că este o poșetă foarte frumoasă, iar la un moment dat zice către mine: Cred că e de piele! Mă uit și eu și zic că da, cred ca e piele, după care mă adresez vânzătoarei și zic: Doamnă, poșeta aceasta e de piele? Ea nici nu s-a uitat la poșetă și mi-a zis: Cum să fie domnule de piele la prețul acesta? Atunci ne-am dat seama că habar nu avem ce e pielea. Tot așa este și pe tărâm spiritual. Oamenii ne pot înșela cu atâta ușurință. Stăteam de vorbă cândva cu un tânăr, erau copii noștri mici și eram în parcul copiilor cu ei. Au venit lângă mine doi martori ai lui Iehova. Aceștia au început să mărturisească. I-am ascultat și așa de dragul discuției, le-am zis: Dar de ce credeți că doar dumneavoastră sunteți? Uitați, eu sunt penticostal de exemplu. Am fost ironic. Le-am zis: de ce nu credeți că penticostalii vor fi mântuiți și nu restul. Cei doi nu au avut foarte multe argumente, dar pe vremea aceea era război in Bosnia și m-au întrebat câți penticostali sunt în Bosnia acum. Le-am zis că nu am idee. Ei mi-au spus că îmi garantează că nici un martor de-al lui Iehova nu este acolo. Acesta a fost ultimul argument. După ce am plecat din parc, l-am văzut în stația de tramvai pe unul din ei, cel începător, pentru că întotdeuna ei sunt doi, unul începător și unul mai experimentat. I-am făcut semn să vină cu noi cu mașina. L-am întrebat unde stă și a venit cu noi. Pe drum am început să îl întreb de cât timp este la martorii lui Iehova. A raspuns că e de puțină vreme, el fiind vânzător de înghețată, la servici citea din Scriptură, iar in timp ce citea a trecut pe lângă el o femeie și i-a pus următoarea întrebare: Înțelegi tu ce citești? Dintr-o dată omul care citea din Scriptură a fost de-a dreptul captivat pentru că aceasta era întrebarea pe care a pus-o Filip famenului etiopean. Dintr-o dată vânzătorul a avut ca o revelație, ceva special, a fost uimit de această intrebare. De acolo femeia l-a chemat cu ea la studiu biblic și așa mai departe. De ce vă spun astea? Ca să vedeți cu câtă finețe diavolul se străduiește să învăluie adevărul în minciună. Este așa de ușor să contrafaci ceva, să-i dai aspect, iar bieții de noi, credem. Dacă are o asemnănare cu... suntem tentați să credem până și minciuna când se prezintă că e adevăr. De aceea apostolul Ioan ne pune înainte această epistolă tocmai ca să înțelegem că nu trebuie să ne lăsăm victime ale confuziei pe care diavolul o crează. Aș vrea din nou să ne uităm la temelia creștinismului autentic. În termenii cei mai simpli, creștinismul autentic înseamnă Cristos, dar creștinismul autentic înseamnă Cristos revelat. Adică unul care se decoperă El. Oricât s-ar strădui oamenii să îl cunoască ei pe Dumnezeu prin eforturile lor, nu vor putea. Știți când îl cunosc oamenii pe Dumnezeu? Când li se descoperă Dumnezeu. De aceea creștinismul autentic este o religie a revelației, adică o religie în care Dumnezeu se descoperă. El se coboară de pe vârful muntelui până la noi și ne arată. Să vrem să îl înțelegem pe Dumnezeu prin inteligența noasrtă? Adică să îl încăpem pe Dumnezeu în mintea noastră este un lucru imposibil. Tocmai de aceea, creștinismul autentic egal Cristos revelat. Apostolul Ioan spune foarte frumos: Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștrii, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții pentru că viața a fost arătată (nu am gasit-o, ea a fost arătată) și noi am vazut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată - de două ori spune ne-a fost arătată. Sunt lucruri pe care nu poți să le vezi dacă nu îți sunt arătate. De exemplu fiecare dintre am văzut sânge, dar globule roșii sau globule albe, putem vedea? Dar sunt sigur ca dacă cineva mă pune să văd sângele la un microscop, atunci le voi putea vedea. Trebuie sa mi le arate cineva. Tot așa este și cu Dumnezeu. Nu putem avea pretenția că noi îl vedem pe Dumnezeu. Dumnezeu ni se decoperă. Mie mi-e dat să stau de vorbă adesea cu oameni și mi-e drag să îi văd pe oamenii cărora li se revelează Dumnezeu, cărora li se descoperă. Sunt atât de încântați de ceea ce pot ei să vadă sau pot ei să înțeleagă. Nu uitați, creștinismul autentic înseamnă un Cristos revelat. Ce înseamnă aceasta? Cum s-a revelat Cristos? În multe feluri. Nu aș vrea să credem că revelația este numai de un anumit fel. Creștinismul revelat înseamnă să îl vezi pe Cristos ca persoană eternă pentru că asta spune Ioan aici. Ce era de la început, asta vă vestim. Și ce era de la început? Dacă ne uităm în cartea Genezei cap. 1 spune: 1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, versetul 2. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. Fiți atenți la versetul 3. „Dumnezeu a zis” – aceasta este o acțiune a lui Dumnezeu. Ce zicem noi când zicem ceva? Când zicem ceva noi rostim și asta ne face pe noi să înțelegem că acolo la creație era prezent Cuvântul și era prezent și Duhul Sfânt pentru că zice: ”Pământul era pustiu și gol și Duhul lui Dumnezeu se plimba deasupra apelor”. Deci iată, de la început a fost Cuvântul lui Dumnezeu și ne ducem la evanghelia după Ioan cap. 1 v. 1, uitați ce spune aici Cuvântul lui Dumnezeu: ”La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu”. Mai jos spune: ”El era la început cu Dumnezeu”. Să înțelegem dar că adevăratul creștinism, creștinismul autentic pentru că despre asta vorbim, presupune o revelație a lui Cristos. Ferice de toți cei cărora li s-a decoperit Cristos. Gândiți-vă la apostolul Pavel cu câtă bucurie face el afirmații uitându-se înapoi la viața lui, când era el Saul din Tars. Nu i se decoperise Cristos și era hotărât că trebuie să termine cu cei ce merg pe calea Domnului, trebuie să îi închidă pe toți. Era foarte hotărât, iar în timp ce mergea pe drumul spre Damasc, dintr-o dată i s-a revelat Isus Cristos și in momentul revelației el a zis: ”Cine ești tu, Doamne?”, iar Domnul îi zice: ”Ți-ar fi greu să dai înapoi cu piciorul într-un țepuș? Eu sunt Isus Cristos pe care tu îl prigonești”. Dintr-o dată totul se schimbă în viața lui Pavel. Pavel este alt om pentru că i se revelează, i se descoperă Cristos. Vreau să știți că nu tuturor oamenilor li se descoperă în acest fel. Știți că sunt oameni cărora li se descoperă Isus Cristos în timp ce citesc o carte? În timp ce citesc în Scriptură. Altora li se descoperă Dumnezeu și slava lui Dumnezeu în timp ce stau și admiră brazii frumoși sau nu mai știu ce. Altora li se descopră Dumnezeu, li se revelează în timp ce stau de vorbă cu cineva. În atâtea feluri se revelează Dumnezeu. Însă ceea ce subliniează Ioan aici este că nu contează atât de mult modul revelației, cât contează ce ni se revelează. El subliniază că revelația autentică înseamnă revelația unui Cristos etern, a unui Cristos veșnic. De aceea ne-am uitat la versetele aceastea, ca să înțelegem că Isus Cristos, da, a făcut un pas in istorie. El cel veșnic a făcut un pas in istorie și a umblat timp de 33 de ani pe pământul acesta, dar El este: ”Din veșnicie in veșnicie Tu ești Dumnezeu”, “Tu ești Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” – așa ne spune Scriptura. Prin urmare, creștinimul autentic are la bază un Cristos revelat ceea ce înseamnă un Cristos veșnic dar și un Cristos istoric, ca persoană istorică, pentru că nu e destul să zicem că Domnul Isus Cristos e veșnic. El este unul care a trăit și a umblat printre noi. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștrii, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții pentru că viața a fost arătată și noi am vazut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată. De ce spunem ca Isus este etern? Pentru că Scriptura ne ajută să înțelegem că El este din veșnicie in veșnicie. De ce spunem ca El este o persoană istorică? Pentru că istoricitatea Sa este atestată prin învățătura Sa, prin semnele și minunile pe care le-a făcut, prin gloria Sa pe care și-a arătat-o. Uitațivă ce zice evanghelia după Ioan cap. 1 v. 14: ”Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui” - să știți că slava lui Cristos a fost văzută de oameni. A fost văzută in câteva rânduri. A fost văzută la Iordan. A fost văzută pe muntele schimbării la față. A fost văzută în învierea Lui. E interesant că Ioan în epistola sa vorbește despre faptul că nouă ni s-a arătat, noi am văzut. El vorbește nu doar în numele său. Era cel din urmă apostol și a scris epistola aceasta în vremea când ceilalți apostili deja fuseseră martirizați. El zice: ”Noi am văzut”- adică i-a în calcul mărturia tuturor apostolilor. Creștinismul autentic mărturisește un Cristos veșnic și un Cristos care a trăit printre noi plin de har și de adevăr. De asemenea, revelația aceasta presupune nu doar să înțelegi că El, Hristos este veșnic, este etern, că a fost o persoană istorică, ci să înțelegi că revelația aceasta conduce pe oameni pe un tărâm spiritual, pe un teren al lucrurilor spirituale ca să înțelegem că există ceva mai mult decât realitatea materială. Există această realitate spirituală și tocmai de aceea trecem la tot ceea ce înseamnă experimentarea lui Cristos. Este foarte important să știm că în creștinism Cristos este revelat, dar nu se poate creștinism doar cu un Cristos revelat, ci Cristos trebuie experimentat. Prin aceasta înțelegem că noi oamenii care vrem un creștinism autentic trebuie să avem o relație personală cu Cristos. Nu se poate creștinism fără această relație personală cu Cristos. De ce credeți că Domnul Isus Cristos a zis: “Eu sunt pâinea vieții”– ca să înțelegem că prin El putem să ne hrănim spiritual. De ce credeți că a zis: “ Eu sunt lumina lumii” – ca să înțelegem că prin El putem avea călăuzire și direcție. De ce credeți că a zis: “Eu sunt ușa” – ca să înțelegem că prin El se poate intra în realitățile spirituale adevărate. De ce credeți că a zis: “Eu sunt Păstorul cel bun” – ca să înțelegem că noi putem sta sub protecția Lui și ne bucurăm de ocrotirea Lui. De ce credeți că a zis: “Eu sunt învierea și viața” – ca să ne ofere nădejde și în fața morții. Să înțelegem că există o perspectivă nouă pentru noi. De ce credeți că a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” – ca să înțelegem că cine umblă cu Cristos și este in Cristos nu umblă ca un bezmetic, ci el are o direcție foarte clară, are o țintă pe care o urmărește. De ce credeți că a zis: “Eu sunt adevărata viță și noi suntem mlădițele” – ca să înțelegem că din El și numai din El ne putem trage viața și putem trăi în viața sipirituală în felul acesta. Experimentarea lui Cristos este foarte importantă.

Nu există creștinism autentic fără experimentarea lui Cristos. Nicodim s-a întâlnit cu Domnul într-o noapte. Omul aceste avea foarte multă cunoștință. La un moment dat, Domnul îi spune: “Nicodime, ca să ai viață veșnică, trebuie să te naști din nou. - Cum adică Doamne să mă nasc din nou? Mai poate cineva, un om mare, să se nască din nou? Cum se face asta? . Atunci Domnul i-a descoperit niște taine extraordinare lui Nicodim care l-au făcut pe Nicodim să pătrundă intr-un tărâm spiritual. Pentru că experimentarea lui Cristos înseamnă o relație personală cu El și o trecere a noastră, așa cum El a pășit din eternitate în istorie, așa să putem păși noi din istorie în eternitate cu El. Aceasta înseamnă experimentarea lui Cristos. Știți cum începe? Întâi avem niște informații cu privire la Cristos, informațiile aceastea conduc la o viață nouă în Cristos, iar viața cea nouă pe care o ai în Cristos te obligă să spui despre ea. Prin urmare, creștinismul autentic înseamnă un Cristos revelat, un Cristos experimentat dar și un Cristos proclamat pentru că nu poți să trăiești creștinismul autentic, o viață nouă și să nu spui altora despre El, să nu te lauzi cu El, să nu spui altora despre ceea ce a făcut Cristos cu viața ta și cu tine. Tocmai de aceea, să înțelegem fiecare dintre noi că există o singură alternativă care contează pentru noi “creștinismul autentic”. Orice altceva ne duce tot la pierzare. Putem să fim declarați la recensământ ca și creștini, putem să mergem la biserică toată viața noatră, dar dacă nu îl experimentăm pe Cristos n-am făcut nimic. Dacă nu înțelegem că trebuie să îl proclamăm prin trăirea noastră pe Cristos, prin mărturia noastră pe Cristos, n-am făcut nimic. Există creștinism autentic și există creștinism fals. Există bani autentici și există bani falși. Cu banii falși poți să faci lucruri interesante. Cu o bancnotă falsă de 100 de lei poți să te duci la piață și să cumperi nu știu câte kilograme de fructe, multe. Tot cu acea bancnotă falsă, cel ce ți-a vândut fructele poate să plătească la un șofer transportul fructelor. De asemenea, șoferul se poate duce la stația de alimentare cu combustibil și să alimenteze. Dar când bancnota falsă ajunge la bancă? Angajatul băncii va zice: “Este falsă, sunt dator să chem poliția”. Si cu creștinismul fals poți să faci multe lucruri. Poți să mergi la biserică, poți să cânți muzică frumoasă, se pot face multe, dar când ajungem la capăt nu-i așa că n-am vrea nici unul din noi ca Domnul să se uite spre noi și să zică: “Fals”, și să ne de-a pe mâna chinuitorilor ca în pilda în care zice: “Dați-l pe mâna chinuitorilor să plătească”. N-am vrea asta. De aceea dragii mei, vă chem în numele Domnului Isus Cristos, veniți să căutăm creștinismul autentic. Cu ajutorul Domnului ne vom strădui să vedem de-a lungul săptămânilor viitoare în serile de joi, ne vom strădui să ne uităm și să înțelegem ce înseamnă creștinism autentic. Să vedem direcțiile pe care mișcă creștinismul autentic. El nu poate fi orice, el nu e o filozofie. La temelia lui, temelie care trebuie să fie sănătoasă, înseamnă că trebuie să stea acești 3 stâlpi: 1. – un Cristos revelat, nu unul pe care l-ai găsit desenat nu știu unde. Un Cristos care ți s-a descoperit prin descoperire Dumnezeiască unde doar Dumnezeu dechide ochii să putem înțelege și să putem vedea. 2. – un Cristos experimentat printr-o relație personală. 3. – un Cristos proclamat, unul despre care nu pot tăcea, ci voi trăi în așa fel încât să ma vadă toți. Când toți înjură și blastămă, eu voi sta și voi binecuvânta și voi vorbi frumos. Să întrebe oamenii: “De ce?” – pentru că eu am o mărturie despre Cristos. Când oamenii vor trăi în felul lor fiecare, noi vom trăi așa cum ne-a învățat Cristos. Domnul să ne ajute să experimentăm acest creștinims autentic, să îl avem pe Cristos și să înțelegem că numai și numai în felul acesta putem să ajungem la capăt și să îl auzim pe Stăpânul zicând: “Bine rob bun și credincios”.