STUDIU, ÎN VREMURI DE CORONAVIRUS 19, DOMNUL ISUS LA ULTIMUL „PRAZNIC AL PAȘTELOR”

------------------------------------------------------------                                     

Scurt Prologos                       

Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.

Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.

Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale  Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... . cunoștința va crește”.

------------------------------------------------------------

În vremurile acestea de testare a credinței noastre, când nu ne mai putem aduna împreună în Bisericile noastre, vă doresc tuturor, în  Numele Domnului Isus Hristos, sănătate și protecție divină permanentă!

------------------------------------------------------------

Luca 3:23  ISUS AVEA APROAPE TREIZECI DE ANI, când a început să înveţe pe norod; …

----------------------

Din Evanghelia după Ioan, știm din următoarele texte 2:23; 6:4; 11:55, că Lucrarea publică a Domnului Isus pe pământ a durat trei ani și jumătate.

Ioan 2:23  Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.

Ioan 6:4  Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape. 5  Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El.

Ioan 11:55  Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească. 12:1 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.

------------------------------------------------------------

Domnul Isus Hristos a fost prezent la Ierusalim pentru Sărbătoarea Paștelui și a Azimilor de douăzeci și una de ori. Aceste două sărbători durau împreună opt zile consecutive.

În cartea Leviticul 23:5 era reglementat faptul că „În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.

De reținut că pentru evrei ziua începea seara după apusul soarelui și se termina  la apusul soarelui, când începea o nouă zi.

Pentru evrei, primele 12 ore după apusul soarelui reprezentau seara și noaptea, iar următoarele 12 ore care se încheiau la apusul soarelui reprezentau ziua.

Interesant este că cele „12 ore care se încheiau la apusul soarelui  și reprezentau ziua”  de 14 Nissan erau considerate ZIUA DE PREGĂTIRE pentru ADUNAREA SFÂNTĂ din prima zi  a „PRAZNICULUI AZIMILOR”. Sărbătoare care  începea în a cinsprezecea zi a lunii Nissan și începea imediat ce se încheia Paștele Domnului din 14 Nissan.

Acest fapt este reglementat în cartea Leviticul 23:6-8, versete ce urmau după versetul 5 care stabilea data când trebuia sărbătorit Paștele Domnului.

„6 Şi în a CINSPREZECEA ZI a lunii acesteia, va fi SĂRBĂTOAREA AZIMILOR în cinstea Domnului;

 şapte zile să mâncaţi azimi.

7  În ZIUA ÎNTÂIA [din 15 Nissan], să aveţi o ADUNARE SFÂNTĂ: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.

8  Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.

În ZIUA A ŞAPTEA [din 21 Nissan] să fie o ADUNARE SFÂNTĂ: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.”

------------------------------------------------------------

Deci, de douăzeci și una de ori Domnul Isus, de la vârsta de 12 ani și până la 32 de ani a sărbătorit Paștele Domnului și sărbătoarea AZIMILOR care durau împreună opt zile, din 14 nissan până în 21 nissan.

----------------------

Însă, la cea de-a DOUĂZECI ȘI DOUA PREZENȚĂ ÎN IERUSALIM, ultima, Domnul Isus Hristos, în vârstă de 33 de ani și jumătate,  a luat parte doar la Sărbătoare Paștelui în amintirea exodului poporului Israel din Egipt și apoi a instituit Noul Legământ anunțând din nou ucenicilor  jertfa Sa pentru izbăvirea omului de sub puterea întunericului.

Evenimentele din 14 nissan pentru Domnul Isus s-au petrecut astfel:

- Domnul Isus a venit cu ucenicii la începutul zilei de 14 Nissan în Ierusalim, și în primele ceasuri ale serii a mâncat Paștele cu ei (cf Exod 12:1-28) și a institit Cina cea de Taină (cf Matei 26:17-29; Marcu 14:12-26; Luca 22:7-39; Ioan 13:2-14:17,26).

- Rugăciunea din Ghetsimani – 3 ceasuri –

- Trădarea și prinderea Domnului Isus

- Judecata Domnului Isus

- Răstignirea Domnului Isus

- Moartea Domnului Isus

- Îngroparea Domnului Isus

------------------------------------------------------------

Domnul Isus Hristos a murit în anul 3793 de la întemeierea lumii (anul 33 d. H.), în 14 Nissan, în Ziua a VI-a a săptâmânii iudaice, VINEREA, la ceasul al nouălea, ora 15, în ziua în care iudeii sărbătoreau Paștele Domnului, ieșirea din Egipt.

El a fost îngropat cu puțin timp înainte de a începe SABATUL SĂPTĂMÂNAL, DIN ZIUA A VII-A A SĂPTĂMÂNII IUDAICE, concomitent cu  ADUNAREA SFÂNTĂ din prima zi  a „PRAZNICULUI AZIMILOR”.

---------------------------

Următoarele pasaje biblice confirmă că Domnul Isus a murit în ZIUA DE VINERI – 4 aprilie – anul 33 d. H. după calendarul gregorian.

IOAN 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce ÎN TIMPUL SABATULUI, căci era ZIUA PREGĂTIRII, şi ZIUA ACEEA DE SABAT era O ZI MARE - Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.

IOAN 20:1  ÎN ZIUA DINTÂI  A  SĂPTĂMÂNII, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

---------------------------

MARCU 15:42 Când s-a înserat - fiindcă era ZIUA PREGĂTIRII, adică, ziua dinaintea SABATULUI...

MARCU 16:1-2  După ce A TRECUT ZIUA SABATULUI, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

2  În ZIUA DINTÂI A SĂPTĂMÂNII, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.

---------------------------

Evanghelistul Luca descrie evenimentele petrecute la „Îngroparea lui Isus”.

LUCA 23:50  Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,

51  care nu luase parte la sfatul şi Hotărârea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.

52  Omul acesta s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.

53  L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

54  Era ZIUA PREGĂTIRII, şi începea ZIUA SABATULUI.

55  Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

56  s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, ÎN ZIUA SABATULUI, s-au odihnit, după Lege.

LUCA 24:1  ÎN ZIUA ÎNTÂI A SÃPTÃMÂNII, femeile acestea, și altele împreunã cu ele, AU VENIT LA MORMÂNT DIS-DE-DIMINEAȚÃ, și au adus miresmele pe care le pregãtiserã.

---------------------------

Apostolul MATEI în evanghelia sa în capitolul 27:46,50 precizează că pe la ceasul al nouălea (ora 15) Domnul Isus și-a dat duhul, adică a murit exact în momentul în care în Templu erau erau sacrificați mieii pentru jertfa necurmată.

MATEI 27:62 Matei 27:62  A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s-au dus împreună la Pilat,

MATEI 28:1  La SFÂRŞITUL ZILEI SABATULUI, când începea să se lumineze ÎNSPRE ZIUA DINTÂI A SĂPTĂMÂNII, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

------------------------------------------------------------

MOARTEA DOMNULUI ISUS HRISTOS N-A FOST UN ACCIDENT

Încă de la începutul lucrării Sale publice Domnul Isus Hristos, Dumnezeu-Logosul a Doua Persoană a Dumnezeirii, prezent fiind la „Paștele Iudeilor” a făcut cunoscut iudeilor și celor prezenți la „praznicul Paștelui”scopul pentru care a venit în lume.

Ioan 2:18 Iudeii au luat cuvântul, și I-au zis: „Prin ce semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?” 19  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricați Templul acesta, și în trei zile îl voi ridica.” 20  Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci și șase de ani, ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?” 21  Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.

Ioan Botezătorul a declarat când „... a văzut pe Isus venind la el, „Iată MIELUL lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel. ” (Ioan 1:29-31.

Matei 16:21  De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze.

Matei 20:18 „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,

19  şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.”

Luca 18:31  Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis:

„Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini (Ps. 22:16,18 răstignit pe cruce; hainele împărțite). 32  Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; 33  şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

LUCA 24:5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6  Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, 7  când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, ŞI A TREIA ZI SĂ ÎNVIEZE.”

Refrenul acesta îl găsim în toate evangheliile cu excepția Evangheliei după Marcu, unde este consemnat „după trei zile”. La evrei evenimentele petrecute într-o secvență de timp erau considerate ca fiind o zi întreagă. Nu este o greșală. Nu este o contradicție în cultura evreilor.

------------------------------------------------------------

În Vechiul Testament sunt multe pasaje care vorbesc despre ce va suferi Mesia în ziua când va fi dat în mânile neamurilor după cum a fost scris prin prooroci. Două pasaje din psalmi anticipau suferințele Domnului Isus Hristos

Proorocul David a scris în  Psalmul 22:16  „Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele: 17  toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc; 18  îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.”

Iar proorocul Isaia în cartea sa la capitolul 50:6-7 a scris: „Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări. 7  Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.”

------------------------------------------------------------

Domnul Isus Hristos arătând că El cunoștea foarte bine planul lui Dumnezeu 45  a precizat clar, în Matei 20:28 și la fel în Marcu 10:45  scopul pentru care a venit în lume: Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

Iar pasajul cel mai clar că Domnul Isus era conștient de ce urma să se întâmple, moartea Sa, dar și învierea Sa, (care erau profețite în Vechiul Testament în Isaia 53; Daniel 9:26 etc. ), se află în Evanghelia după Ioan în capitolul 10

17  Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.

18  Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

Poruncă primită înainte de întemeierea lumii. Greu de acceptat pentru unii, dar aceasta este realitatea biblică.

------------------------------------------------------------

După informațiile din toate aceste versete tragem concluziile că:

1) Moartea Domnului Isus Hristos n-a fost un accident.

2) Moartea Domnului Isus Hristos n-a fost doar un eveniment istoric, ci un eveniment cosmic și dincolo de marginile timpului.

Transcende universul acesta și îl aflăm în Planul lui Dumnezeirii înainte de aducerea universului în existență.

3) Moartea Domnului Isus Hristos n-a fost o moarte obișnuită, pentru că moartea Domnului Isus Hristos  nu este nici o legendă, nici un mit, ci moartea Sa este o realitate irevocabilă.

4) Moartea Domnului Isus ERA ȘI ESTE O SENTINȚĂ PE CARE A ÎMPLINIT-O ÎN LOCUL NOSTRU, PENTRU CA NOI SĂ FIM ELIBERAȚI DIN ROBIA LUI SATAN, în care omenirea întreagă a ajuns, din cauza păcatulului primordial al protopărinților noștri.

------------------------------------------------------------

Ce s-a întâmplat în momentul când primul om a păcătuit?

După ce l-a creat pe om, Dumnezeu a plantat o grădină în Paradis, spre răsărit, cu scopul de a-i servi ca  locuinţă făpturii create. În această grădină  „Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Geneza 2:8-11)... . Dumnezeu l-a luat  pe om şi l-a  pus în grădina Paradisului, cu scopul de a o îngriji şi păzi (cf. Geneza 2:15).

Aşezându-l pe om în grădina Edenului, Dumnezeu l-a învestit cu putere şi cu capacitatea de a stăpâni peste întreaga grădină, dar i-a dat şi o poruncă: „poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Genesa 2:16-17)... .

Dumnezeu nu a dorit ca omul să moară. El a fost pus doar la încercare în grădina Edenului.

Dumnezeu l-a avertizat pe Adam că atunci când v-a mânca din pomul cunoaşterii binelui şi răului va muri.

După încălcarea interdicției divine, din punct de vedere fizic Adam a murit abia după nouă sute de ani de la călcarea poruncii divine. Moartea înseamnă însă şi separare, iar  Adam a  fost separat de Dumnezeu din punct de vedere spiritual, chiar din momentul călcării interdicţiei.

Omul fusese avertizat în mod clar că există cineva de care trebuia să păzească grădina Edenului şi el ar fi trebuit să ţină cont de avertizarea Creatorului său.

Ca urmare a neascultării de Dumnezeu, omul a fost alungat din grădina Edenului, pentru a fi împiedicat să mănânce din pomul vieţii. Pe lângă alte consecințe, dacă s-ar fi întâmplat acest lucru Adam şi Eva ar fi trăit  veşnic în trupuri predisupuse bolilor, degenerării şi neputinţelor.

------------------------------------------------------------

Apostolul Pavel descrie în epistola sa către Romani 5:12 modul cum păcatul primului om a infestat în mod ucigător întreaga omenire.

„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit... ”

Consecința fatală a nescultării primului om de porunca lui Dumnezeu este evidențiată de apostolul Pavel în Romani, în capitolul 3:10-11,23, unde a pus diagnosticul omenirii:

... . „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu... . Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. ”

------------------------------------------------------------

Însă, Dumnezeu nu l-a abandonat pe om, după ce a ales prin păcatul săvârşit să se despartă de Creatorul Său. Doar intervenţia divină mai putea aduce salvarea omului din capcana celui Rău.

Dumnezeu a luat iniţiativa de a-l căuta şi a-l salva pe omul căzut în păcat şi înstrăinat de El.

Omul urma să fie răscumpărat şi mântuit din puterea păcatului.

Procesul de mântuire a omului a început prin judecata lui Dumnezeu consemnată în Sfânta Scriptură, în cartea Geneza la capitolul 3.

------------------------------------------------------------

PENTRU CE A FOST NECESARĂ MOARTEA DOMNULUI ISUS HRISTOS?

„Sfințenia lui Dumnezeu a fost ofensată de păcatul nostru.

 DE ACEEA

1. Noi meritam moartea ca pedeapsă pentru păcat.

2. Noi meritam mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului.

3. Noi eram despărțiți de Dumnezeu prin păcatele noastre.

4. Noi eram robi păcatului şi în robia împărăţiei lui Satan.”

Aceste patru situaţii au fost rezolvate pentru noi credincioșii prin moartea Domnului Isus Hristos în modurile umătoare:

1) „S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin JERTFA Sa.” (Evrei 9:26c)

2)  „Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ISPĂŞIRE pentru păcatele noastre”(1Ioan 4:10).

3) „Dumnezeu, ne-a ÎMPĂCAT CU EL prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări (2 Corinteni 5:18-19)

4) „Căci Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa RĂSCUMPĂRARE pentru mulți.” (Marcu 10:45).

---------------------------

ÎN CONSECINȚĂ:

1) Domnul Isus Hristos s-a JERTFIT ca să plătească pedeapsa cu moartea pe care o meritam noi din cauza păcatelor noastre.

2) Deasemenea Domnul Isus Hristos a făcut ISPĂȘIRE pentru păcatele nostre ca să ne scoată de sub mânia lui Dumnezeu pe care o meritam.

3)  Domnul Isus Hristos prin jertfa Sa ne-a ÎMPĂCAT cu Dumnezeu pentru a ne readuce în părtăşie cu Creatorul nostru și pentru a nu mai trăi despărțiți de El.

4)  Domnul Isus Hristos ne-a RĂSCUMPĂRAT  din robia păcatului și a lui Satan, fiindcă numai El singur putea plăti prețul răscumpărării noastre pentru a fi împăcați cu Dumnezeu prin credință în lucrarea Sa mântuitoare.

------------------------------------------------------------

DE UNDE ȘTIM CĂ JERTFA DOMNULUI ISUS HRISTOS A FOST ACCEPTATĂ DE DUMENZEU ȘI ÎN CONSECINȚĂ NOI SUNTEM SALVAȚI PENTRU VEȘNICIE DE MÂNIA LUI DUMNEZEU?

Înainte de a fi răstignit pentru noi Domnul Isus Hristos a făcut o promisiune ucenicilor și tuturor celor ce vor crede în Domnul Isus Hristos prin cuvântul lor.

Ioan 16:1a „Acum Mă duc la Cel ce M-a trimes… Ioan 14:16  Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor, care să rămână cu voi în veac; 17  şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.

Ioan 16:13  Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. 14  El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. 15  Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.

Ioan 14:26 Dar mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. (Profeție despre autorul divin al Sfintelor Scripturi)

Romani 5:1  Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. 2  Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu

Romani 5:5  Însă NĂDEJDEA aceasta nu înşală, pentru că DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU A FOST TURNATĂ ÎN INIMILE NOASTRE PRIN DUHUL SFÂNT, CARE NE-A FOST DAT.

---------------------------

Dobrescu Victor