TEXT:
“Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. 6 Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea! 7 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.” (Iacov 5:1-8)

În primele 6 versete, Iacov ne ajută să ne analizăm scopul pentru care trebuie să ne trăim viața și cum trebuie să ne raportăm la posesiunile materiale. Iacov pune accentul pe dependența de Dumnezeu și faptul că Domnul Isus trebuie să fie în centrul vieții noastre. În acest text Iacov ne va prezenta ce se întâmplă când nu Îl punem pe Hristos în centru. Când lăsăm ca banul să fie stăpân și ultimul scop în viață, banul poate deveni un idol. „ Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei 6:24).

Iacov se adresează unei anumite clase de bogați care se fac vinovați de păcate grave, de aceea chiar în primul verset el îi cheamă la pocăință, amintindu-le de pedeapsa viitoare.

Versetul 1

Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi.

Pocăința începe cu ascultare, analiză personală, recunoașterea păcatului și înțelegerea consecințelor. Domnul Isus a murit și pentru acest păcat și poate să elibereze pe cel care vine la El cu pocăință

În versetele 2-6 vedem câteva motive pentru care pedeapsa va veni peste acești oameni:

Versetul 2,3: Motivul 1 Încrederea în bogăți

Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!

Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;   ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.  Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matie 6:19-22).

Îmi place foarte mult titlul Capitolului 6 din Matei „Adevăratele comori. Neputinţa de a sluji la doi stăpâni. Grijile şi îngrijorările” Acești oameni despre care vorbește Iacov au adunat comori prin medode mârșave și din motive egoiste. Astfel ei au dat dovadă că nu iubesc nici pe Dumnezeu și nici pe aproapele.

Versetul 4: Motivul 2 – Furtul, nedrepățirea, înșelăciunea, asuprirea aproapelui

Vs. 4 Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.

Să nu asupreşti pe aproapele tău şi să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua. Levetic 19:13

Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui, căci e sărac şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat. Deuteronom 24:15

Versetul 5-6: Motivul 3 – Egocentrismul dus chiar la extremă

Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea!

Dacă în capilolul 4 Iacov vorbește de ucidere cu un sens figurativ, referindu-se la certuri şi conflicte, aici este cel mai probabil ca sensul să fie unul propriu. Această epistolă a fost scrisă la imediat după persecuția din timpul lui Agripa I (AD 41). În aceste zile de măcel unii au ajuns până acolo că au “turnat” pe creştini (pe cei pe care îi numeau „fraţi”) dându-i pe mâna celor care căutau să le ia viaţa. Astfel s-au făcut părtaşi la vărsarea de sânge nevinovat. Este clar că dacă le stăteai împotrivă riscai chiar să-ți pierzi viața. Așa că ce putea să facă un lucrător neândreptățit în fața acestor oameni?

Iacov vorbește despre multe păcate în care creștinii au căzut sau pot cădea dar parcă aici păcatul a ajuns la culme. Cei despre care pune că și-au strâns comori în zilele din urmă, de fapt și-au irosit viaţa fugind după lucruri pieritoare și au ajuns să piară împrună cu ele. Cea mai clară ilustrație la acest subiect este, ilustrația dată de Domnul Isus cu bogatul care se fălea cu bogăţiile lui neştiind că în noaptea acea sufletului lui va ajunge în faţa tronului de judecată a lui Dumnezeu surprinde. Soluția este să veghem și să ne rugăm, ca în centrul vieții noastre să fie Hristos.

Partea a doua a textului are o strânsă legătură cu versetele 1-6 și într-un fel ne prezintă metoda prin care putem vegea să nu fim prinși în egoism și una dintre cele mai urâte idolatrii.

Atmosfera textului se schimbă începând în versetul 7. Iacov începe spunând “fiți dar”. Cuvântul dar ne semnalează o concluzie, la ce a spus înainte. Iacov 4:1 – 5:6 are un ton prophetic, avertizator, prezentând judecata lui Dumnezeu, evidența trăirii cu Christos și chemarea la pocăință.

Din acest verste (7), tonul lui Iacov devine plin de bândețe, încurajare și compasiune. Iacov dorește mântuirea, pocăința și întoarcerea celui păcătos la Dumnezeu. În acest text vom vedea ce înseamnă îndelunga răbdare și cum trebuie să-L reflectăm pe Dumnezeul nostru celor din jur, indiferent de circumstanțele prin care trecem.

Versteul 7 Îndemn la îndelungă răbdare

Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie.

1. Îndelunga răbdare este roada Duhului Sfânt și implică stăpânirea de sine. Pentru ca să avem îndelungă răbdare trebuie să umblăm călăuziți de Duhul Sfânt.
2. Îndelunga răbdare este extensia harului nemeritat a lui Dumnezeu pentru omenirea căzută.

2 Petru 3:9  “Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” Atunci când noi avem îndelungă răbdare cu cei din jur și perseverăm în fate bune, în credincioșie ei pot să vadă prin noi dragostea lui Dumnezeu și pot să vină la pocăință.

1. Îndelunga răbdare este cultivată adică cere și din partea noastră un efort.

Plugarul este total dependent de Dumnezeu ca să dea ploaie, să-i dea lui sănătate dar plugarul așteaptă muncind. Plugarul muncește gândindu-se la seceriș.

Galateni 6:9 – Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

“Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12)

1. Îndelunga răbdare se cultivă având ochii țintă la Hristos

Evrei 12:3 Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

   Versteul 8 Motivația îndelungii noastre răbdări este Isus Hristos și promisiunea revenirii Lui

Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.

Îndelunga răbdare înseamnă că noi știm că va veni o zi a secereșului, și că Dumnezeu în bunătatea lui lasă ca soarele bunătății lui să strălucească și peste cei buni și peste cei răi. Dumnezeu este cel care lasă să crească grâul și neghina împreună.

Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu».’ ” (Matei 13:30)

Suntem chemați să trăim cu așteptarea venirii Domnului Isus în centrul atenție noastre, căci dacă vom face lucrul acesta

-Hristos va fii în centrul vieții noastre

-vom pune mai mult preț pe caracter și pe profitul etern decât pe profit imediat și de nici o valoare eternă

– vom iubi pe oameni și ne vom folosii de lucrui în loc să iubim lucrurile materiale și să ne folosim de oameni.

-vom răbda nedreptatea și să suferim pierderea chiar, știind că Domnul veghează asupra noastră și El va răsplăti. Vom fi gata să suferim o pierdere materială mai bine decât să ne dăm în judecată, pierzându-ne măturia și pacea.

Chemarea vieții noastre este ca să fim martorii lui Hristos, de aceea prin faptele noastre și prin modul în care reacționăm să Îl putem arăta lumii pe Dumnezeu.

MB

9/9/2020