Ce mă surprinde cel mai mult la rugăciunea lui Solomon este complexitatea ei. În ea Solomon aduce înaintea lui Dumnezeu multe situații care aveau să se întâmple, unele din ele s-au produs adliteram în viața poporului, iar Solomon se roagă cu zeci sau sute de ani înainte pentru acele situații. Să luăm câteva exemple.

Când poporul Tău, Israel, va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în Casa aceasta - ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor! (1 Impărați 33-34)

-                     Ezechia a fost un împărat schimbător, el nu s-a încrezut totdeauna în Dumnezeu, a fost cucerit de asirieni cărora trebuia să le plătească tribut, iar ca să scape a făcut alianță cu Egiptul, după care împăratul Asiriei (Sanherib) a venit cu o oaste mare ca să îl pedepsească și atunci Ezechia s-a smerit, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat în sac și s-a dus la Templu. Dumnezeu a intervenit și a pornit în imperiul Asirian mai multe răscoale în același timp astfel încât Sanherib a trebuit să plece și nu a mai asediat Ierusalimul așa cum plănuia.

Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui Tău şi dacă se vor abate de la păcatele lor, pentru că-i vei pedepsi, ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău, Israel, învaţă-l calea cea bună pe care trebuie să umble şi să trimiţi ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău! (1 Impărați 35-36)

-         În vremea lui Ilie a fost secetă în țară pentru că poporul a uitat de adevăratul Dumnezeu și se închinau unor dumnezei străini. După ce Ilie demonstrează în fața întregului popor că Baal era un zeu fals, și că doar Dumnezeu era adevăratul și singurul Dumnezeu, poporul recunoaște acest lucru, iar apoi în urma rugăciunii lui Ilie se deschid cerurile și plouă.

Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară depărtată, pentru Numele Tău, căci se va şti că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare şi braţul Tău este întins, când va veni să se roage în Casa aceasta, - ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste Casa aceasta pe care am zidit-o eu! (1 Impărați 41-43)

-   Famenul etiopian a venit la templu ca să afle mai multe despre Dumnezeul lui Israel și a plecat înapoi în țara sa complet schimbat datorită descoperirii de care a avut parte, a cerut să sție mai mult, să înțeleagă mai bine și cu ajutorul lui Dumnezeu, prin Filip a reușit.

Când vor păcătui împotriva Ta - căci nu este om care să nu păcătuiască - şi Te vei mânia împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată: dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce-i vor duce în robie şi vor zice: "Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău!"; dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara vrăjmaşilor lor care i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre Casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău - ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor: şi fă-le dreptate; iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte mila celor ce-i vor ţine robi, ca să se îndure de ei, căci sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, şi Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier! (1 Impărați 46-51)

-         În urma păcătuirii repetate înaintea lui Dumnezeu, și a faptului că nu au luat seama la avertismentele trimise prin proroci (ca de exemplu Isaia și Ieremia) regatul lui Iuda a fost dus în robia babiloniană, iar regatul lui Israel a fost dus în robia asiriană. În cartea Daniel este prezentată viața evreilor din robia Babilonină, și ei făceau rugăciuni cu fața îndreptată spre țara lor, iar apoi în urma căirii poporului Dumnezeu trezeste mila lui Cir (un împărat persan care a cucerit Babilonul) și evreii au fost liberi să se întoarcă în țara lor.

Uitîndu-mă la această rugăciune a lui Solomon mă întreb oare de unde a știut să se roage așa cum s-a rugat; dar îmi vine în minte un verset din Epistola către Romani: Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negrăite. (Romani 8:26) Să fie oare una din dovezile prezentei Duhului și în Vechiul Testament?

Afirmația din acest verset vine din partea lui Pavel care încerca să formeze bazele bisericii din Roma. Rugăciunea este suspinul inimii ce a fost schimbată de Dumnezeu și tânjeste după o comunicare cu Cel care a vindecat-o, cu preaiubitul ei. Însă datorită trupului, slăbiciunile lovesc până și în acest instrument pe care Dumnezeu l-a lăsat la îndemăna copiilor Săi ca un canal de comunicare direct; astfel avem tentația de a ne forma unele rugăciuni standard, avem parcă cuvintele pregătite, și de cele mai multe ori avem o listă pregătită cu cererile noastre pe care le aducem înaintea lui Dumnezeu și pe care ar face bine să le rezolve că doar de aia este Dumnezeu.

Rugăciunea este o disciplină spirituală și trebuie cultivată, împotriva ei firea luptă cu dârzenie: esti prea obosit, ai întârziat la lucru, trebuie să fac cutare și cutare lucru. La fel cum rugăciunea este o obișnuință la fel și absența rugăciunii devine o obișnuință.

Dumnezeu nu are nevoie de noi pentru răspândirea evangheliei, fiindcă dacă noi vom tăcea, pietrele vor vorbi; la fel și în cazul rugăciunii, El nu are nevoie de rugăciunile noastre, știe prea bine ce are de făcut, dar totuși ne vrea lângă El în lupta spirituală. Prin rugăciune noi ne angrenăm în lupta spirituală de îndepărtare a întunericului din această lume, prin rugăciune noi devenim coștienți de nevoile de lângă noi. Prin rugăciune nu caracterul lui Dumnezeu se schimbă, ci caracterul nostru; rugăciunea pentru cineva aflat în anumite probleme o faci pentru că îți pasă de persoana respectivă, la fel cum Domnului Isus îi păsa de fiecare om în parte și de mulțimile cărora le oferea învățătură. Întradevăr noi nu stim cum să ne rugăm, Duhul ne învață cum să ne rugăm, dar o face prin inima noastră, și dacă inima e goală, și rugăciunile sunt goale, dar dacă inima e plina de compasiune pentru cineva care este prins de patima alcolului, Duhul ne va învăță să ne rugăm pentru acea persoană. Rugăciunea dacă este făcută corect este rugăciunea Duhului care sălășluiește în noi, se folosește de noi pentru înfăptuirea lucrării lui Dumnezeu, lucrare care este în primul rând pentru noi.

Rugăciunea este o discuție deschisă între Creatorul vieții și cei care trăiesc viața. Când ai probleme în viața ta ceri sfat de la cel care a creat viața, cel care i-a stabilit punctele de reper, nu te duci la psihologi care doar au impresia că știu ce e viața.

A fost o perioadă în care Waren Buffet unul din cei mai pricepuți investitori la bursă oferea celor care doreau să-i plătească o cină foarte scumpă, le oferea sfaturile sale cu privire la investițiile financiare. Pentru şansa de a lua masa cu acest renumit investitor american, care este si printre primii cei mai bogați oameni din lume, un ofertant anonim a fost dispus să plătească o sumă record, scrie Financial Times. Potrivit publicaţiei, ofertantul anonim a fost dispus să plătească 4,57 milioane de dolari, depăşit precedentul record de 3,45 milioane de dolari.

Rugăciunea este o întâlnire gratuită cu cel care poate să îți dea cele mai bune sfaturi pentru viața ta, căci El este creatorul vieții. Pentru aceste sfaturi nu trebuie să facem lucruri extraordinare, nu trebuie să urcăm până pe cel mai înalt munte, ci trebuie să ne plecăm genunchii și să citim Cuvântul.

În Epistola către Efeseni, același Pavel spune bisericii să facă în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa și rugăciune pentru toţi sfinţii (Efeseni 6:18 ), lupta spirituală este continuă, nu este doar dimineața.

Chiar dacă rugăciunile noastre nu se vor duce atât de departe încât să își facă efectul după sute de ani, trebuie să ne dorim ca ele să își facă efectul cel puțin în viața celor dragi ai noștri, a copiilor și a nepoților noștri.