În scurt timp intrăm într-un an nou. Va fi un nou început. Sperăm că va fi un început bun. În acest fel avem șanse să sfârșim bine. E important cum începem... Despre Noe citim că viața lui după potop a luat un „nou început”: „Noe a început să fie lucrător de pământ și a sădit o vie, a băut vin și s-a dezgolit în mijlocul cortului său.” E un început bun? Te las pe tine să decizi...

Este important începutul, dar se ia în calcul sfârșitul. „... uitați-vă la sfârșitul lor de viețuire și urmați-le credința.” Apostolul Pavel  constată că evreii din Galatia au început prin Duhul și au sfârșit prin firea pământească. Este bine să fii atent cum  începi. Așadar: „La început era Cuvântul. Cuvântul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El.” (Ioan 1/1,2, 3)

 El este „piatra de căpătâi” nici un lucru n-a fost făcut fără El. El s-a angajat: „Eu fac toate lucrurile noi”  E plăcut la începutul anului nou să vorbim despre lucruri noi. Primul lucru pe care e important să-l știm este că „în Hristos” suntem o făptură nouă. Cele vechi s-au dus. S-au dus de tot sau încă se mai țin de noi? „Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea... ” Am rupt-o definitiv sau doar o întindem, fiind încă legați de ea?

Făptura nouă este rezultatul unei învățături noi. Grecii ce locuiau în Atena au cerut apostolului Pavel: „Putem să știm care este această învățătură nouă pe care o vestești tu?” Această învățătură nouă își are originea doar în Noul Testament și nu o voi amesteca cu cea din Vechiul Testament, deoarece „cele vechi s-au dus”. Această învățătură nouă a fost primită de apostol prin descoperire dumnezeiască, așa că el a fost îndreptățit să spună: „Nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” - de mântuire.

Foarte important:

Tot. Absolut tot ce avem necesar pentru mântuirea sufletului găsim scris în Noul Testament. Ce facem cu Vechiul Testament? A fost oglindirea lucrurilor viitoare care si-au găsit împlinirea în Domnul Isus. Da. Hristos este sfârșitul Legii. Tot ce a fost scris, a fost scris pentru învățătura noastră. Foarte multe lucruri învățăm din El, dar ca normă de conviețuire, sau reguli - doar din Noul Testament. Cărțile Vechiului Testament rămân istorie pentru a cunoaște pe unde au trecut înaintașii noștri, cu excepția profețiilor neîmplinite încă.

Această învățătură nouă are ca rezultat formarea omului nou. Doar cu material nou poți construi o casă nouă. „Căci dacă  zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat mă arăt ca un călcător de lege. Căci prin Lege am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.”

Pentru a deveni un om nou este obligatoriu să renunți la omul cel vechi. Omul vechi nu se petecește cu petece noi. Ci se renunță cu desăvârșire la el. „Cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi și să vă îmbrăcați în omul cel nou.” Sigur că lucru acesta nu se va putea realiza în 24/ore deoarece este nevoie de timp.

„Dezbrăcarea și îmbrăcarea” nu se fac fără timp. Tocmai de aceea Dumnezeu ne vorbește de îngăduința Lui: „I-am dat vreme să se pocăiască.”  Vierul mijlocește: „mai lasă-l și anul acesta”. Totul se face în timp, dar unul limitat deoarece există riscul ca timpul alocat să fi expirat și să te trezești venit prea târziu. Înnoirea omului lăuntric trebuie să se facă în același timp cu trecerea omului din afară: „Chiar dacă omul nostru din afară trece, omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi.” (2Cor. 4/16) Treptat. Putem  trece în noul an „îmbrăcați” mai noi decât cu un an în urmă? „Câți în Hristos v-ați botezat (botezul în moartea Lui, nu în apă) cu Hristos v-ați îmbrăcat.”  Și cine este în Hristos este o făptură nouă. Asta înseamnă că ne-am făcut „părtași firii dumnezeiești” (2Petru 1/4)

Prin ce se determină o făptură nouă?

Ea slujește într-un duh nou, și nu după vechea slovă - insistă apostolul Pavel care descrie portretul biblic al omului nou. (Rom. 7/6)

Dar ce înseamă să slujești într-un duh nou? Este omul ce a trecut cu bine prin procesul de înnoire: „să vă înnoiți în duhul minții voastre.” Este duhul nou pe care l-a dorit și David după ce a fost răpus de ispită. Voia un început nou, într-un duh nou. Adevărul este că o minte înnoită te transformă într-un alt om (conf. 1Sam. 10/9,6) Un om nou. „Fiul risipitor și-a venit în fire și a zis: „Tată am păcătuit împotriva Ta și împotriva cerului... ” A renunțat la porci și a pornit spre casa Tatălui său complet schimbat. Tatăl știa că vine și a pregătit pentru el haina cea mai bună.

Indiferent de vârsta pe care o are cineva, pentru a deveni un om nou trebuie să se nască din nou din apă și din Duh, deoarece numai Duhul Sfânt produce înnoirea. (Tit 3/5) În aceste condiții este asigurat accesul în Împărăția lui Dumnezeu. Dar nu înainte de a fi mers pe Calea cea nouă și vie. O cale ce nu întâlnești pe ea nici o „fiară sălbatică deoarece este numai pentru cei sfinți.”

Urmând acest itinerar călătoria ta se va sfârși în Cetatea Noul Ierusalim. Atunci vei primi o perlă albă - dacă  viața ta a fost dedicată căutării „mărgăritarelor” frumoase. Și mai frumos decât atât, pe această perlă va fi scris un nume nou. (Apoc. 2/17) Totul va fi nou.

Pentru că veșnicia va fi pe un cer și un pământ nou. Pentru aceasta este nevoie de oameni noi.

Fii și tu unul din ei. Un om nou...

Fiți binecuvântați!