Mâncarea îl ține pe om - spune o vorbă în popor.

Fără ea, sau în lipsa hranei corespunzătoare organismul s-ar deshidrata, ar pierde imunitatea și ar fi învins de diferite boli ce i-ar cauza moartea.
Așadar concluzia este simplă: Hrana este vitală pentru existența noastră. Însă și aici e nevoie de echilibru. Sunt oameni care mănâncă ca să trăiască. Alții trăiesc doar ca să mănânce. În acest sens avem un avertisment chiar din partea Domnului Isus: „Luați seama ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură... ” ( Luca 22/34) iar apostolul Pavel este și mai categoric: „Dumnezeu lor este pântecele”.
În timp ce ucenicii erau în căutarea hranei pentru trup atât de necesară, Mântuitorul a folosit prilejul și a vorbit despre altă mâncare: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui”. (Ioan 4/34) Aceasta înseamnă că este necesară hrana pentru omul din afară, dar tot atât de necesară este și pentru omul lăuntric (sufletul) care trebuie hrănit pentru a  se menține în viață.
Despre sufletul lui Ilie prorocul Elisei a afirmat: „... viu este sufletul tău”. El funcționează ca un om. A fost numit „omul lăuntric”. „Chiar dacă omul nostru din afară trece, omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi”.
Da. Sufletul este „om”. Un om care are nevoie de apă: „Sufletul meu însetează. . .”(Ps/42/2) El are nevoie de odihnă: „Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11/28) Un om care are nevoie de hrană; „Mi se satură sufletul de Cuvântul Tău ca de niște bucate grase și miezoase”. (Ps. 63/5)

5000 de oameni au fost prezenți la evanghelizarea din pustie. Au ascultat Cuvântul rostit de către Domnul Isus, iar la sfârșit s-au săturat din pâinile ce au fost înmulțite. Mai târziu o parte din aceeași oameni L-au căutat din nou, dar nu pentru Cuvântul auzit, ci din pricina pâinilor mâncate.
Au fost mustrați și sfătuiți: „... Mă căutați pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică”. Da, există „mâncare” care îți asigură existența veșnică.
Este „Pâinea” care s-a coborât din cer. Pâinea care dă lumii viață. (Ioan 6/48)
Iudeii n-au înțeles despre ce pâine le vorbea... și au început să cârtească. Confuzia era mare când li s-a spus că pâinea este coborâtă din cer. Cum e posibil așa ceva? Cum zice El: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer?”
Înțelegerea a devenit imposibilă când li s-a spus: „Pâinea aceasta este trupul Meu. Cine mănâncă trupul Meu și cine bea sângele Meu are viață veșnică... ”
În urma acestor cuvinte mulți din ucenici l-au părăsit. A fost considerată o vorbire extremă. Cu siguranță că n-au înțeles despre ce „trup” le vorbea. Întrebarea ce urmează este necesară. Noi înțelegem?
Pun această întrebare deoarece cei mai mulți asociază recomandarea „de a mânca” din cazul de față cu împărtășirea Sfintei Cine.
Numai că textul din Evanghelia scrisă de Ioan capitolul 6/22-71, nu are nici o legătură cu Sfânta Cină. Aici ni se vorbește de o mâncare ce trebuie consumată în fiecare zi. Pentru a-și păstra existența omul lăuntric are nevoie de hrană zilnic și nu doar o dată pe lună sau o dată pe an după rânduiala fiecărei biserici. Scopul Sfintei Cine, nu este cel de a-ți da viață, deoarece dreptul la împărtășire îl au doar cei ce au deja viață din belșug. Dacă  împărtășirea ar fi o sursă de viață, înseamnă că ar trebui îndemnați și musafirii ce vin la biserică să se împărtășească. Doctrina catolică cât și cea ortodoxă recomandă împărtășirea celor ce sunt în ultimele clipe din viață pentru a intra în posesia vieții veșnice, indiferent de viața trăită pe pământ. O speranță înșelătoare...

Ai predicat cumva din neștiiință că împărtășirea cu Cina Domnului ar da cuiva viață? Du-te repede și repară! Și nu mai spune în viitor lucruri ce nu ești sigur de ele...
Dacă tot suntem aici este bine să reamintim că Sfânta Cină are două scopuri precise:
 a) Duce memoria credinciosului părtaș: la calvar, la cruce, la moartea Celui ce a fost Omul durerii. (1Cor. 11/26)
 b) Strânge toate mădularele din același trup (biserica) la aceeași masă numită „Masa Domnului” mâncând toți din aceeași pâine.

 Ce este atunci „trupul” care trebuie mâncat pentru a avea viață?
Este „Cuvântul care s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr”. (Ioan 1/14)
Apoi Domnul Isus vine cu explicații suplimentare: „Duhul este cel ce dă viață, carnea nu folosește la nimic, ci cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață”.
Ce înțelegem de aici? Că, „omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Tocmai de aceea Ieremia a spus: „Când am primit cuvintelele Tale le-am înghițit”.
Evreii ce au călătorit prin pustie se trezeau dis-de-dimineață și strângeau mana (pâinea) căzută din cer. Psalmistul spune ceva de actualitate: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea... ” Strângând în fiecare zi vom ajunge ca și „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în inima noastră.”  În aceste condiții ne va fi foarte ușor să cugetăm la El zi și noapte. Inima (mintea) omului este visteria (cămara) de unde sufletul își ia hrana în fiecare zi.
Având în vedere că este profețită o foamete mare care se va abate asupra pământului, (Amos 8/11) este bine să-ți faci provizii din timp în cămara ta.
În caz că pribegești flămând „departe” de casa Tatălui, întoarce-te pentru că în casa Tatălui vei găsi belșug de pâine.
Va fi ferice de cei flămânzi pentru că ei vor fi săturați...
Da, mâncarea asigură existența noastră, dar nu doar atât... Pruncii au nevoie de ea pentru creștere. Ei au nevoie de laptele duhovnicesc și curat - recomandă apostolul Petru. Dar dacă este duhovnicesc, nu-i și curat? El poate fi foarte ușor amestecat cu istorisiri închipuite specifice vremurilor din urmă fiind atât de căutate de unii. Ba chiar își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre astfel de istorisiri. Deși pretindem că suntem în școala lui Dumnezeu, mi-e teamă ca nu cumva să ne găsim în „grădinița” lui Dumnezeu. Este necesară hrana pentru a crește, dar contează cum crești, deoarece suntem atenționați: „Ce o crescut strâmb nu mai poate fi îndreptat”. (Ecl. 1/15)   
Pentru creștere sănătoasă este nevoie de hrană sănătoasă: „fiindcă te hrănești cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat-o până acum.” (1Tim. 4/6b) Ce am primit din alte surse s-ar putea să-ți fie dăunănător și nociv.

Așa că: mănâncă sănătos, ca să crești sănătos!