Duhul Legii și Duhul Harului

Versete de bază: 1) ”A trimis niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al Samaritenilor, ca să-i pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu l-au primit, pentru că Isus se îndrepta spre Ierusalim. Ucenicii săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din Cer, și să-i mistuie, cum a făcut Ilie? Isus s-a întors spe ei și i-a certat, și le-a zis: Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Și au plecat într-alt sat.” (Luca 9? 52-56) 2) ”Căci Legea a fost dată prin Moise, dar Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.”(Ioan 1:17) 3) ”Domnul s-a pogorât în nor, și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat peste ei, au început să proorocească, dar după aceea n-au mai proorocit.”(Numeri11:25) 4) ”Duhul Domnului este peste mine, pentru că m-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; m-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozenia, și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați, și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” (Luca 4:18) 5) ”Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mârturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfințit, și va batjocorâ pe Duhul Harului?”(Evrei 10:28,29) 6) ”Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, și aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu... . Dar acum am fost izbăviți de Lege, și suntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un Duh nou.”(Romani 7:4,6) 7) ”Pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. Dar, dacă în timp ce căutam să fim socotiți neprihăniți în Hristos, și noi înșine am fi găsiți păcătoși, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum. Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile, pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de Lege. Căci prin Lege am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.”(Gal. 2:16-18)

Dumnezeu este Duh creator, invizibil, veșnic și atotputernic. (Ioan4:24; 1Timotei 1:17) El este Tatăl tuturor duhurilor care populează Împărăția Cerurilor. (Evrei 12:9) Chiar și ingerii trimiși la oamenii aleșii, predestinați să moștenească Împărăția, sunt niște duhuri slujitoare. (Evrei 1:14) Orice om ajuns în Împărăția lui Dumnezeu devine un duh, deoarece carnea și sângele nu poate moșteni Împărăția ai cărui împărat este Dumnezeu. (1Cor. 15:50) Chiar și Domnul i-a lămurit pe saduchei că omenii, la înviere, vor fi ca îngerii care nu se căsătoresc și nu se înmulțesc, pentru că sunt nemuritori. (Matei 22:30)

Din cele relate mai sus, se degajă concluzia că noțiumea de ”duh” desemnează o ființă vie, invizibilă ochilor carnali, capabilă să ducă un mesaj, să dea instrucțiuni și să slujească pe cineva. Duhul Legii este un Duh divin, venit de la Dumnezeu, care reprezintă sfințenia, dreptatea și judecata lui Dumnezeu față de creaturile care îl sfidează pe Domnul și se revoltă împotriva Lui. Duhul Harului este deasemenea un Duh divin, ieșit de la Dumnezeu, care pune în acord sfințenia divină cu dragostea divină, în vederea salvării de judecata finală a celor ce se pocăiesc și se încred în jertfa și învierea Fiului Mântuitor.

Duhul Legii îmbibă toate cărțile lui Moise, cărțile istorice și cărțile proorocilor, adică tot Vechiul Testament. Astfel, cei care urmăresc să capete neprihănirea prin faptele Legii sunt sub călăuzirea Duhului Legii. Iar cei ce-și pun încrederea în jertfa lui Isus din Nazaret și se hrănesc din cărțile NouluiTestament sunt sub călăuzirea Duhului Harului.

Foarte puțin comentatori ajung să pătrundă miezul întămplării redate de Luca în capitolul 9 al Evangheliei ce-i poartă numele. Locuitorii unui sat din Samaria au refuzat să găzduiască pe Isus Domnul, pentru că își îndrepta pașii către Ierusalim. Iacov și Ioan, plini de ură și mânie, au cerut aprobarea Domnului ca ei doi să ceară foc din Cer asupra acestui sat, precum făcuse și Ilie în timpu lui. Contrar așteptării lor, nu li s-a dat voie, ci primiseră o mustrare din partea Învățătorului: ”Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”

Duhul care îi însuflețea pe fiii lui Zebedei era același Duh prin care Ilie atrasese foc din cer asupra a două cete de câte 50 de oșteni. (2 Împărați 1:1-12) Nu era un duh rătăcitor, ci Duhul Legii. Legea cere moartea păcătosului. (Romani 6:23) Pentru că s-au lăsat conduși de Duhul Legii, Iacov și Ioan au fost certați de Domnul lor. Lui Isus nu-i place dacă ucenicii lui se lasă pătrunși și conduși de Duhul Legii.

Prea puțină importanță se acordă opoziției, bine conturate de Ioan, dintre Lege și Har. El face o distincție clară: ”Legea a fost dată prin Moise, iar Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.”Ambele au fost date de Dumnezeu, dar prin persoane diferite în scopuri diferite. Unii atribuie, în mod greșit, și cartea Legii și cartea Harului lui Isus din Nazaret, deoarece el este Cuvântul întrupat. În calitatea sa de Cuvânt neîntrupat, Hristos era egal cu Tatăl: Duh sfânt, atotputernic și veșnic. (Filipeni 2:6,7) Însă după întrupare, el deveni om și Fiu al Tatălui Ceresc. Identitatea sa s-a schimbat. În duhul lui a rămas divin, dar prin trupul său a devenit om. În această dublă calitate a sa a adus el Harul și Adevărul pe Pământ. Legea a adus-o Moise. Cum poate un învățător versat în Scripturi să atribuie vechea Lege lui Isus din Nazaret și să-și îndemne publicul să respecte Sabatul pentru a-și demonstra dragostea pentru Hristos? Învățăturile lui Isus se găsesc în cele patru Evanghelii și în Epistolele apostolilor. Cine le are acestea și le păzește, acela îl iubește pe Isus din Nazaret, (Ioan 14:21)

Dacă Harul și adevărul au fost aduse pe Pământ de către Hristos, aceasta înseamnă că ele n-au fost aduse anterior prin Moise. Prin Har înțelegem îndurare, iertare pentru cei ce doresc să scape de judecată. Prin adevăr se înțelege neprihănire, curățire de păcat. Hristos a adus din Cer îndurarea și neprihănirea lui Dumnezeu, care erau în Duhul Harului ce sălășluia în cortul trupului său.

Cât privește Duhul Legii, el era peste Moise ca să-i imprime gânduri, cuvinte și fapte. Moise era sub călăuzirea Duhului Legii. Pentru a-l ușura pe Moise de sarcinile ce-i reveneau, Domnul a coborât în nor și a luat din Duhul care era peste Moise și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni, chemați să-l ajute pe profet. Faptele Legii se datorează Duhului Legii care le dirijează. Iar faptele Harului se datorează Duhului Harului care le dirijează. (cf. Efeseni 2:8,9, 10)

Faptul că un anumit Duh dirijează faptele fiecărui om reiese și din declarația misionară a Domnului, făcută în sinagoga din Nazaret, după botezul său în apă și după ispitirea sa în pustie. El a mărturisit că Duhul Domnului era peste El. Aici se subânțelege ”Duhul Harului Domnului.”Acest Duh avea vocația să-l ajute pe Isus să îndeplinească tot ce avea de făcut, potrivit planului de mântuire al Tatălui.

Expresia ”Duhul Harului”n-o întâlnim decât în Epistola către Evrei, capitolul 10. Aici găsim o avertizare adresată celor ce au o inimă împățită mergând pe calea Domnului. Ei calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și batjocoresc Duhul Harului.

Precum Duhul Harului se răspândește împreună cu cuvântul Evangheliei, la fel și Duhul Legii se răspândește împreună cu poruncile Legii. Realmente, orice învățătură răspândește un anumit duh. (2Tess. 2:2) De aceea, apostolii ne atrag atența să nu privim învățături care nu se conformează Harului lui Hristos. (2Ioan 1:9,10)

Situate la îndemâna creștinilor, poruncile și îndemnurile din Vechiul Testament se adresează omului carnal ca să se sfințească prin faptele Legii. Ele nu amintesc de sângele răscumpărător al lui Isus, nici de Hristos ca singurul mijlocitor între Dumnezeu om. Acești doi stâlp ai Harului lipsesc din învățăturile Legii, care lasă pe om să se descurce singur în lupta sa după neprihănirea mult râvnită. Nimeni n-a putut să țină vreodată Legea. (Ioan 7:19) Este de ajuns să calci o simplă prescripție a ei, ca să strici tot sistemul. (Iacov 2:10) În definittiv, Legea a fost dată celor ce sunt sub Lege ”pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu”. (Romani 3:19) Orizontul întunacat al Legii ne forțează să strigăm după îndurarea Domnului. Astfel Legea îndrumă către Har. (Galateni 3:23,24)

Pentru a scăpa de Lege și a intra în Har, trebuie să murim față de Lege și să reînviem pentru Dumnezeu. Acest eveniment dublu are loc simbolic în apa botezului. (Romani 6:3-7) Murind cu Hristos în apa botezului și reînviind cu El tot acolo, creștinul își schimbă stăpânul. Dacă mai înainte era sub autoritatea Legii, acum intră sub autoritatea lui Hristos, cu perspectiva de a aduce roade lui Dumnezeu. Înainte de botez, slujirea era după vechea slovă, care omoară, după botez se slujește într-un duh nou, al Harului, care dă viață. (2Cor. 3:6)

Deși Pavel, inspirat de Duhul, proclamă că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii, unii învățători, care se încred mai mult în ceea ce pot face ei, decât ceea ce a făcut și face Dumnezeu pentru ei, vestesc întoarcerea la faptele Legii: circumciziunea, cinstirea Sabatului, interdicțiile alimentare, prin care ei intenționează să plăcea lui Dumnezeu. Dacă într-adevăr ar fi nevoie ca un creștin să respecte Decalogul pentru a fi neprihănit, atunci neprihănirea adusă de Hristos ar fi căzut în dezuetitudine, și s-ar putea susține, prin absurd, că Hristos este un slujitor al păcatului. Acești învățători zidesc din nou lucrurile pe care le-a stricat Harul, și duc pe credincioși pe calea Legii.

Legea are propriul său sistem de sfințire a cărnii, valabil numai în această viață trecătoare. La rândul său, și Harul are propriul să sistem de sfințire, valabil pentru eternitate. Cu venirea pe pământ a lui Mesia cel promis în Lege, vechiul sistem a fost înlocuit cu sistemul cel nou. (Evrei 7:12,19) Acești învățători, care întroduc în sistemul Harului concepte și principii ale cărții lui Moise se dovedesc a fi niște călcători de Lege divină. Adică ei își forțează frații să se subordoneze Legii mosaice față de care aceștia au murit în Hristos.

Evanghelia ne învață de repetate ori că noi, creștinii n-avem a face cu Legea lui Moise, ca sistem de sfințire, și ne avertizează că cei ce caută sfințirea prin faptele Legii, se despart de Hristos și cad din Har. (Gal. 5:4) Totuși legalismul mosaic persistă în mai multe confesiuni. Acești legaliști se apără cu atgumentul că numai Legea ceremonială și jertfele de animale au fost desființate de Isus-Mesia, însă legea morală în frunte cu Decalogul a rămas.

Ei nu știu că un sistem religios nu poate supraviețui dacă se mutilează prin retranșarea unor elemente constitutive, ori dacă se deformează prin adăugirea unor elemente noi, străine acestui sistem. Legea lui Moise, cartea Vechiului Legământ, are în structura sa porunci și prescripții morale, un indicator de jertfe cu menirea de a ajuta la curățirea păcatelor și la cinstirea lui Dumnezeu, un număr de psalmi căntați cu voce și cu instrumente, un tabel de slujbe ce revin preoților și leviților, obiceiuri și sărbători localizate la cortul întâlnirii. Cărțile lui Moise surprind și anumite aspecte din istoia omenirii și din istoria poporului Israel. Oricine moare pentru Lege ca să trăiască pentru Dumnezeu moare pentru toate compartimentele acestei Legi.

Cine-și face griji pentru pentru poruncile morale din Legea lui Moise, ar trebui mai înainte să-și dea seama că poruncile morale ale lui Hristos sunt mai înalte și potrivite epocii Harului.

Sighișoara, 11 ianuarie 2018, Carol Szekely.