La scurt timp după ce a fost botezată în apă, o tânără, „din dragoste de lume”, a continuat drumul pe calea cea lată.

Mama-sa i-a reproșat: Dacă ai avut acest gând, de ce te-ai botezat? Răspunsul a fost simplu: Dumneata trebuie să-mi explici, deoarece eu nu știu pentru ce anume oamenii se botează... Este unul din multe cazuri  întâlnite pe teren.

Dar este posibil să treci prin apă fără să cunoști însemnătatea botezului? E posibil.

Tema de față te ajută să înțelegi care este menirea botezului în procesul mântuirii.

Pentru început să urmărim câteva referințe biblice:

- botezul este o poruncă divină dată de Însuși inițiatorul mântuirii după modelul personal. (Matei 3/13,14, 15)

- este dovada  credinței prezentă în inimă, venită în urma auzirii Cuvântului - „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia, cine va crede și se va boteza va fi mântuit.” (Marcu 16/15,16)

- este mărturia publică a unui cuget curat - realizată prin „sângele lui Isus Hristos care ne curățește de orice păcat. ” (1Ioan 1/7)

- este confirmarea publică de apartenență la familia lui Dumnezeu în calitate de fiu - în condițiile nașterii din nou. „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă  și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit... ” (conf. Ioan 3/17)

Forma botezului.

Botezul în apă este o poruncă inclusă în „legea ceremonială” a Noului Testament. Legile morale nu permit nici un fel de derogări, însă legile ceremoniale, deși au reguli, au și  excepii. (Ex: Sabatul Vechi Testamentar nu mai este o cerință divină, deși făcea parte din cele 10 porunci, deoarece era o „poruncă ceremonială”.) Regula de bază este prin scufundare în apă deoarece termenul botez provine din cuvântul grecesc „baptizo”- care înseamnă scufundare. În unele împrejurări în lipsa apei ( ex: botez în închisorile comuniste) botezul se făcea prin stropire. Important este pe cine botez și lipsit de importanță este forma în care este botezat candidatul. (bazin sau râu) Să ne reamintim că în urma trecerii evreilor prin mare s-a scris  că au fost botezați (1Cor. 10/2) - dar fără ca ei să atingă apa. Este ca și cum te-ai boteza într-un bazin fără apă...

Așadar: nu contează cantitatea de apă din bazin, ci contează calitatea morală a celui scufundat în apă, ce trebuie să dețină semne vizibile a pocăinței. Pentru unii botezul în apă este un refugiu în care se pun la adăpost „fugind de mânia viitoare” dar fără roade vrednice de pocăință. Roadele sunt ocolite  invocând faptul că botezul este pentru cei care cred, iar credința este suficientă. Însă credința fără fapte (aplicație) este moartă. Mai mult, aflăm că și „dracii cred și se înfioară.” Și dacă un drac ar cere să fie botezat, ar trebui acceptat? La ce anume i-a folosit botezul lui Simon dacă el nu se eliberase încă de „lanțurile fărădelegii”? Așa că suntem determinați să stabilim și:

Ce nu este botezul?

- nu este o baie pentru curățirea trupului - după conceptul iudaic. „Icoana aceasta închipuitoare  vă mântuiește pe voi, nu este o curăție de întinăciunile trupești... ” (1Petru 3/21)

- nu este o modalitate prin care sunt iertate păcatele. Nu. Pentru aceasta este sângele jertfei de la cruce care operează în urma pocăinței. (Fapte 3/19,1Ioan 1/7) Fără pocăință, nu putem vorbi de iertare. Adventiștii recomandă șapte botezuri, câte unul pentru fiecare păcat „mai grav”. Dar cine stabilește gravitatea păcatului? Adică în urma trecerii prin apă păcătosul să fie absolvit de vină? Este posibil să-i placă „candidatului” aceste ritualuri. Numai că apa nu deține puteri mistice. Deși Naaman a cerut să se scalde în ape mai bune (curate) el nu știa că nu apa îi va aduce vindecare, ci ascultarea.

- botezul nu este un mijloc de a-L ispiti pe Dumnezeu și de a scăpa de mânia (judecata) viitoare. Nu știu  care este rostul pentru care sunt botezați în apă muribunzii care sunt în ultimele zile din viață. Să fie oare pentru unii o „punte de trecere peste prăpastie” pentru a ajunge în „sânul lui Avraam”? Nu știu. Dar știu că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ce seamănă omul aceea va secera. ” ( /De ai semănat în câmpul tău numai neghină/ Nu aștepta la capăt să culegi grâu/ - atenționează versul cântecului.

Deci ce este botezul?

1) În relație cu credincioșii, este dovada integrării în familia (biserica) lui Dumnezeu, în calitate de fiu. Prin intermediul acestui act primești  confirmare publică din partea bisericii, cât și din partea lui Dumnezeu. . „... De îndată ce a fost botezat... din ceruri s-a auzit un glas: Acesta este Fiul Meu... ”

2) Este semnul ce însoțește un legământ.

Legământul - o expresie ce derivă din cuvântul „legat” - se realizează printr-o  mărturisire publică verbală în care o persoană majoră responsabilă se „leagă” (angajează) printr-un cuvânt dat, că îl va sluji pe Dumnezeu. Această legătură este identică cu juruințele pe care oamenii le făceau înaintea lui Dumnezeu -  care din momentul ce erau rostite cu gura trebuia să fie împlinite. În caz contrar prin încălcarea cuvântului dat, cel în cauză era și este pasibil de osândă: „Din cuvintele tale vei fi scos fără vină din cuvintele tale vei fi osândit.”

Semnul ce însoțește acest legământ (convenție) fiind botezul. Exemplu practic: Există legământul căsătoriei. Apostolul Pavel recomandă ca femeia să poarte pe cap un semn al acestui legământ. Pe parcurs oamenii au folosit ca semn al legământului căsătoriei -verigheta ce dă posibilitatea și bărbatului să poarte un semn. Legământul nu trebuie amestecat cu semnul ce-l însoțește.

Ex biblic: Dumnezeu a zis: „Fac un legământ cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului.” Acest legământ (angajament verbal)a fost însoțit de un semn: „Curcubeul pe care l-am așezat în nor va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ” (Gen. 9/13) 

Este recomandat: „Mai bine să nu faci nici o juruință, decât să faci o juruință și să n-o împlinești. Nu lăsa gura să te bage în păcat. Nu te grăbi să deschizi gura și să nu rostești cuvinte pripite... ” (Ecl. 5/2,5)

Înainte de a face acest pas, chibzuiește bine dacă vei putea duce cu bine până la capăt acest legământ: „... cine dintre voi dacă vrea să zidească un turn nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor să vadă dacă are cu ce să sfârșească, ca nu cumva să zică: Omul acesta a început să zidească dar n-a putut isprăvi” (Luca 14/28,29) Însă pomul sădit lângă izvor își dă rodul la vremea lui, iar frunzele nu i se vestejesc. Tot ce începe duce la bun sfârșit.

Folosit în scop negativ, botezul este cea mai ușoară formă  prin care cineva se poate  „strecura” în Adunarea lui Dumnezeu, urmărind alte scopuri decât mântuirea. (interese materiale, căsătorie, ocuparea unor slujbe, sau chiar infiltrați pentru a „sabota” lucrarea lui Dumnezeu. „Căci s-au strecurat unii printre voi... ” (Iuda v4) „... niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste... ” (v12) Deși ni se spune că Simon „a crezut”, putem admite că s-ar fi botezat cu gând curat?

În concluzie: Botezul (act ceremonial) nu influențează cu nimic calitatea morală a celui botezat. Ce a intrat în apă, exact aceea va ieși. Dar te face responsabil datorită faptului că înaintea oamenilor și mai ales înaintea Cerului, te-ai  legat  prin cuvânt că îl vei sluji pe Dumnezeu toată viața...

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Fiți binecuvântați!

Sursa: Biblia