Pilda neghinei

Verset de bază:

            „Isus a spus noroadelortoate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă, ca să seîmplinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.” (Matei 13:34,35)

            În Matei, capitolul 13, sunt concentrate cele mai adânci pilde ale Domnului Isus, între care se află şipilda neghinei. Momentan, exegeza acestei pilde se află sub umbrirea pildeisămănătorului, în care sămânţa se identifică cu mesajul Evangheliei. Însăsămânţa din pilda neghinei nu este aceeaşi cu sămânţa din pilda semănătorului.

            Afirmaţia de mai înaintese bazează pe raţiuni de cronologie, dar şi pe o descrierea specifică aseminţei bune din pilda neghinei. Din pilda neghinei aflăm că un gospodar asemănat grâu în ţarina sa, dar, când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul şi asemănat neghină în aceeaşi ţarină. Când a încolţit grâu, a încolţit şi neghina. Slujitorii au propus stăpânului ţarinei să smulgă îndată plantele de neghină. Stăpânul le-a recomandat să lase cele două culturi să crească împreună până la secereriş, când se va smulge mai înainte neghina ca să fie arsă, apoi grâul se va recoltaşi se va pune în hambare. (Matei 13:24-30) Această pildă a fost tâlcuită deînsuşi Domnul. (Matei 13:36-43) El a arătat că sămâţa bună, simbolizând fiiiîmpărăţiei, a fost semănat de Fiul omului, iar neghina, simbolizând  fiii Celui Rău, a fost semănată de Diavolul. Ţarina care a primit cele două feluri de seminţe este lumea. Domnul Isus n-auitat să specifice că fiii vrăjmaşului vor plânge şi vor scrâşni din dinţi încuptorul aprins, unde vor fi aruncaţi, iar neprihăniţii semănaţi de Fiul omuluivor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor.

            Cunoaştem din Scripturi căomul a fost creat în stare de inocenţă şi puritate. Păcatul a pătruns în el înurma ispitirii la care a fot supus în grădina Edenului. Apoi a venit în trupCuvântul creator, ca prin jertfa şi sângele lui pur să răscumpere şi săcurăţească pe chemaţii şi aleşii lui Dumnezeu. În urma morţii sale înlocuitoareşi a învierii sale biruitoare, se vesteşte Evanghelia împăcării cu Cel Veşnic. Cine zice că sămânţa bună este cuvântul Evanghelei, se pomeneşte contrazis decronologia însămânţări grâului şi a neghinei, căci Evanghelia n-a fost semănatămai înainte de pătrundeea păcatului în lume. În pilda de care ne ocupăm, sămânţa bună a fost semănată prima şi apoi a fost urmată de sâmânţa cea rea. Înrealitate, crearea în puritate a omului poate fi asimilată cu aruncareasămânţei bune în ţarină, după care a venit, împreună cu păcătuirea, rândularuncării neghinei în aceeaşi ţarină. Apoi cele două seminţe sunt prezentate cutrăsături de creaturi pământene, nu cu trăsături de entităţi spirituale. Deexemplu, fiii Diavolului plâng şi scâşnesc din dinţi, iar fiii lui Dumnezeu sebucură de slava cerească.

            Cheia interpretăriicorecte a acestei pilde constă în identificarea ţarinei. Mulţi spun că ţarinaeste mediul acesta pământesc cu elementele sale componente. Aflăm mai uşor ce aînţeles Isus prin cuvântul „lume”, dacă luăm în calcul versetul ce stă lafundamentul prezentei învăţături. Ce s-a înţeles prin termeul „lume” la facerealumii? În virtutea acestui verset, cel puţin unul din pildele Domnului Isus nedescoperă un lucru ascuns de la facerea lumii. În momentul zidirii omului, lumea era Adam, care a fost creat înainte de Eva. În versetul unde Isus nedescoperă dimensiunile dragostei Tatălui faţă de lume, prin lume se înţelegeomul. (Ioan 3:16) Aşadar, ţarina din pilda neghinei este trupul lui Adam, scosdin ţărâna pământului. (Geneza 2:7)

            Pentru unii chiar şiidentitatea Fiului omului constituie o piedică în înţelegerea pildei neghinei. La facearea lumii, Fiul omului avea o existenţă pur spirituală şi se numeaCuvântul. (Ioan 1:1-14) În această calitate a sa, Hristos a semănat nişteseminţe spirituale în trupul lui Adam, căci El existase mai înaite de Avraam, şi mai înainte de Adam. (Ioan 8:57; Ps. 119:89) Pe parcursul istoriei, din aceste seminţe s-au născut în trupul luiAdam fii pentru Împărăţia Veşnică a lui Dumnezeu. Ei vor străluci ca soarele înţara Tatălui lor.

            În  somnolenţa spirituală a păcatului originar, Adam a primit vizita lui Satan, care i-a semănat în ţarina trupului nişteseminţe spirituale, din care aveau să nască în trup nişte fii pentru Diavol, sortiţi focului veşnic din iazul ce arde cu pucioasă. (Apoc. 20:15)

            Prin urmare, la un momentdat, toate generaţiile civilizaţiei umane s-au regăsit în trupul lui Adam subformă de seminţe spirituale, precum Levi s-a găsit în coapsa lui Avram, cândacesta a plătit zeciuială lui Melchisedec. (Evrei 7:9,10) După consumareapăcatului originar, Adam putea să se aştepte la urmaşi aparţinând la doi taţispirituali aflaţi în vrăjmăşie: Dumnezeu şi Satan. Chiar la naştere, uniioameni sunt copiii lui Dumnezeu, iar alţii sunt copiii Diavolului.

            Să cercetăm cazul primilornăscuţi ai lui Adam. Cain îşi adusese fratele trupesc pe câmp, unde nu erauvăzuţi de părinţi, şi omorâse pe Abel. (Geneza 4:1-8) Domnul Isus atribuiseacest omor Diavolului, zicând: ”El de la început a fost un ucigaş; şi nu stă înadevăr, pentru că în el nu este adevăr”. (Ioan 8; 44) Apostolul Ioan merge maideparte, şi descoperă apartenenţa lui Cain la Diavol. (1. Ioan 3:12)

            Cât despre Abel, aflămchiar din gura Domnului că el a fost un om neprihănit. (Matei 23:35) El eraprimul din ceata oilor trimise în mijlocul lupilor. Tot sângele nevinovat carea fost vărsat pe acest pământ va cădea în ziua judecăţii pe fiii Diavolului, care l-au vărsat cu o plăcere diabolică.

            Din privinţa descendenţeila care se poate aştepta, orice bărbat se găseşte în situaţia lui Adam. Progeniturile ne pot parveni atât din împărăţia luminii cât şi din împărăţiaîntunericului. Un tată-neghină poate avea în trupul lui adamic şi seminţespirituale de grâu, şi invers: un tată-grâu poate avea în trupul său adamic şiseminţe spirituale de neghină. Procentajul dintre cele două seminţe spiritualecare se găsesc în acelaş trup de tată pământesc nu se ştie. Stăpânul a interzisslujitorilor să smulgă neghina abia încolţită, pentru a nu se zădărnci numărulde naşteri în trup, planificat maiînainte de punerea fundamentelor acestei lumi. Dacă o neghină se dezrădăcizeazăîncă din copilărie, se poate zădărnici naşterea unor fii pentru împărăţialuminii.

            Fără nici un dubiu, ceidoipsrezece patriarhi ai poporului Izrael erau plante spirituale de grâu, apărute în trup adamic. Dar iată ce citim în cartea Genezei: ”Er, întâiul născutal lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a omorât”. (Geneza 38:7) Înlumina prezentei învăţături, înţelegem că Er era o plantă de neghină, născutăunui tată-grâu. La fel era şi situaţia celor doi fii ai preotului Eli. Hofni şiFineas erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul. (1. Samuel 2:12) Domnul adecis să-i omoare pe amândoi în acelaşi zi. (Samuel 2; 25,34; 4:11)

            În descendenţa lui Davidse află şi Ahaz, care a trecut pe fiul său prin foc drept jertfă lui Moloc, ocăpetenie a Întunericului cu un cult răspândit în antichitate. (2. Împăraţi16:3) Fiul lui Ahaz a fost Ezechia, care a făcut ce era plăcut înainteaDomnului, luând măsuri severe împotriva idolatriei. (2. Împ. 18:1-5) Ezechiaavuse ca fiu pe  Manase, şi ca nepot, peAmon, amîndoi renumiţi prin urâciunile la care se dăduseră. (2. Împ. 21:11,12, 20) Însă Iosia, fiul lui Amon, a nimicit închinarea la idoli, şi a întrodusiarăşi prăznuirea Paştelor. (2. Împ. 23:4,21) Ezechia şi Iosia au fostneîndoielnic nişte plante spirituale de grâu, născute în trup  de la un tată-neghină.

            Învăţătura de faţă nuschimbă de loc calea mântirii prin jertfa Domnului Isus, că, atât grâul cât şineghina se încolţeşte într-un trup păcătos, supus duhurilor necurate. Cine areînvelişul, are şi ceea ce se găseşte în înveliş. Invelişul este trupul, iarconţinutul este duhul. Dumnul Isus a venit să răscumpere comora duhului, ascunsă în ţarina trupului. Ca să ajungă la duh, El a răscumpărat şi trupul. (Matei 13:44) Cine se încrede în jertfa şi în învierea Domnului Isus, descriseîn Evanghelie, capătă mântuire. (1. Petru 1:18,19; Romani 10:9,10)

            Ceea ce este însă nou înprezenta lucrare, o văd în explicaţia ascunsă în ea legat  de atitudinile opuse faţă de Cuvânt. Cei careau fost semănaţi în trup de Cuvântul creator se simt atraşi la Hristos, şiprimesc vestea cea bună. (Ioan 6:44) Cei care au fost semănaţi în trup de Satanse găsesc în imposibilitatea de a-l primi pe Hristos ca Domn şi Mântuitor. Eiîl vor refuza pe Isus chiar şi pe patul lor de moarte. Copiii Diavolului mor înnecredinţă, nemântuiţi, iar copiii lui Dumnezeu mor în credinţă, mântuiţi. Acest studiu modest vine totodată în sprijinul doctrinei predestinaţieicalviniste. Calviniştii susţin că Dumnezeu predestinează pe unii la viaţăveşnică, iar pe alţii la ocara şi suferinţa veşnică, dar ei nu pot oferimotivul acestei predestinaţii duble. Noi ştim însă, datorită harului care nis-a dat, că plantelor de grâu li s-a pregătit o slavă cerească, iar plantelorde neghină, iazul cu foc şi cu pucioasă. (Luduş, 28 februarie 2009)