Domnul neprihănirea noastrăVersete de bază: 1.”Iată vin zilele, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune și va face dreptate în țară. În vremea lui Iuda va fi mântuit, și Israel va avea liniște în locuința lui, și iată numele pe care i-l vor da: ”Domnul, neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:5,6) 2.”Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credință.” (Filipeni 3:8.9) 3.”Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”4.”Și voi prin El sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărtare, pentru ca, după cum este scris: ”Cine se laudă să se laude în Domnul.”(1 Corinteni 1:30) 5.”Dacă știți că El este neprihănit, să știți și că oricine trăiește în neprihănire este născut din El.” (1Ioan 2:29) 6.” Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el, și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii Diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubește pe fratele său.” (1Ioan 3:9,10) 7.”Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe, cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22:11) Această expresie în ebraică este: Yhwh (Yahweh=Cel Ce Este, Eu Sunt) tzidkemu (dreptatea noastră). Noi, oamenii adamici, nu suntem drepți înaintea lui Dumnezeu, fiind născuți în nelegiuire. (Ps. 51:5) Prin profetul Ieremia, Duhul Domnului prevestește nașterea unui fiu înelept și drept al lui David care va aduce pace și mântuire poporului ales, numele acestui mântuitor va fi ”Domnul, neprihănirea noastră”. Pentru a reda numele Mântuitorului se mai vehiculează și expresia ”Yeșhuah Hameșiah tzidkemu”, adică ”Isus Mesia neprihănirea noastră”. Yeșuah este un nume derivat de la Yhwh, semnificând ”Mântuirea lui Yhwh” ori ”Yhwh Mântuitorul”. Numele de Yhwh ( Eu sunt cel ce este), prin care Cel Veșnic s-a prezentat lui Moise, desemnează o Dumnezeire unică și atotcuprinzătoare, existentă, pe de-o parte, în sine, iar, de altă parte, în toate creaturile sale. (Exodul 3:14) De exemplu noi, oamenii avem existența în Dumnezeu, căci de la El provine Duhul care a dat viață lui Adam, strămoșul nostru. Moștenind acest Duh, noi avem avem viața, mișcarea și ființa în Dumnezeu. (Fapte 17:28) Însă Domnului Isus, Tatăl i-a dat privilegiul să aibă viață în sine, precum și Tatăl își are viața în sine. (Ioan 5:26) Acest privilegiu, exprimat formal, stă la baza Dumnezeirii lui Hristos. Altminteri, și lui Pavel i s-a relevat că ”al Doilea Adam (Isus) a fost făcut un Duh dătător de viață.” (1Cor. 15:45) Despre esența Tatăl ne informează Hristos astfel: ”Dumnezeu este Duh și cine se închină lui trebuie să se închine în duh și adevăr.”(Ioan 4:24) Neprihănirea care ne scapă de mânia viitoare o avem în Duhul divin. Ieremia ne descoperă că numele Odraslei lui David care va face dreptate în țară și va aduce mântuire este ”Domnul, neprihănirea noastră”. Neîndoielnic această expresie desemnează pe Isus din Nazaret, care, în ce privește trupul, este fiul lui David, iar, în ce privește duhul sfințeniei, este Fiul lui Dumnezeu, dovedit prin învierea din morți. (Romani 1:1-4) El este neprihănirea noastră. În Epistola către Filipeni, Pavel distinge două feluri de neprihăniri, pe de-o parte, neprihănirea pe care omul și-îl câștigă prin împlinirea poruncilor Legii. iar pe de altă parte, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu celor ce cred în jertfa și învierea Fiului său. Spre surprinderea evreilor și al ”creștinilor” ce și-au pus nădejdea în împlinirea Legii, Pavel îndrăznește să califice drept ”gunoi” toată religiozitatea sa ancestrală, pentru a putea câștiga pe Hristos și să fie găsit în El. Într-adevăr, ancorarea în împlinirea faptelor Legii nu este, în epoca Harului, decât o diversiune, care ne depărtează de chemarea noastră creștinească: purtarea crucii lui Hristos. Pentru ca oamenii născuți în păcat să aibă parte de neprihănirea lui Dumnezeu, localizată în Duhul său, era nevoie de jertfirea unei persoane divine, neprihănite, pentru ca păcătoșii care se încred în ea să moștenească Duhul neprihănirii. Isus cel neprihănit a fost tratat ca un păcătos, ca păcătoșii care se încred în El să primească Duhul lui Hristos și neprihănirea conținută în acest Duh. În acest proces de transformare a păcătosului în sfânt are un rol aparte credința ce se capătă în urma auzirii Evangheliei și sângele lui Hristos, care ne spală de orice păcat. (Romani 10:17; 1Ioan1:9) Omul convertit prin credință la Dumnezeu trebuie să-l părăsească pe Adam și să se situeze în Hristos, fenomen ce are loc în apa botezului. Candidatul la botez, în momentul scufundării în apă, moare cu Hristos pentru păcat și pentru Lege și, în momentul înălțării din apă, înviază cu Hristos pentru a sluji lui Dumnezeu. (Romani 6:3-7; Coloseni 2:11,12) Botezul ca legământ are rostul de a slei de putere firea pământească care se războiește cu Duhul. (Gal. 5:17)Hristos este în ucenicul său (în creștin) prin Duhul, iar ucenicul ajunge în Hristos în urma botezului în apă, înviere simbolică din moarte, datorată credinței. (Romani 10:9,10) Cine este în Hristos profită de înțelepciunea, neprihănirea, sfințirea și răscumpărarea, oferite de Dumnezeu fiilor săi în Hristos. Având aceste daruri, noi ne lăudăm cu ele în Hristos. Pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu în Hristos, creștinii trebuie să se nască din Duh și din apă. Aceste două nașteri sunt condiții ale intrării în Împărăția lui Dumnezeu. (Ioan 3:5) Nașterea din Duh este o naștere din Cuvântul Evangheliei, care este Duh. (1Petru 1:23; Ioan 6:63) Când se vestește Evanghelia, Duhul Harului îi cercetează pe ascultători, plutind peste inima lor. Când se deschide vre-o inimă, Duhul lui Isus pătrunde acolo și se realizează o comuniune între om și Dumnezeu. (Apocalipsa 3:20) Duhul se stabilește definitiv în inimă, când omul își mărturisește cu gura credința în invierea lui Isus din Nazaret, ceea ce coincide cu mântuirea sufletului. (Roma 10:9,10) Duhul Domnului reînvie duhul omului, mort în păcat. Mărturisirea în public a credinței în invierea Domnului este dovada unui credințe vii, eficiente. De aceea, ea trebuie să aibă loc în apa botezului. Astfel nașterea din Duh și cea din apă coincid în majoritatea cazurilor.”Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea”, afirmă profetul Ieremia. (Ieremia 17:9) De aceea, mulți se mulțumesc să-l mărturisească pe Isus Domnul în odaia lor personală, și se feresc să-l vestească și altora. Însă Domnul ne pune pe toți în gardă, legat de mărturisirea Lui: ”Pentru că oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele, în acest neam preacurvar și păcătos, se va rușina (de el) și Fiul Omului, când va veni în slava Tatălui său împreună cu sfinții îngeri.”(Marc 8:38)Evident, Duhul neprihănirii conduce în neprihănire pe cei născuți din Dumnezeu. (Ioan 1:12,13) Ei nu se întinează conștient cu păcate, ci se depărtează de fărădelege. (2Timotei 2:19) Trăirea în neprihănire este dovada nașterii din Dumnezeu. Dumnezeu fiind Duh, nașterea din Dumnezeu se produce în duhul omului, mort din pricina păcatului. Cel născut din Dumnezeu se roagă în duh și în adevăr. Acesta este primul semn al nașterii din nou. Duhul născut din nou este un prunc hristic, așezat pe tronul inimii. Acest prunc spiritual are vocația să ajungă cu timpul la starea de om mare în Hristos. (Efeseni 4:11-13) De aceea, pretențiile lui Dumnezeu față de noi diferă în funcție de gradul de maturitate la care am ajuns în Hristos. Însă împotrivirea față de păcat se regăsește deopotrivă la toți copii lui Dumnezeu. Atunci, când Ioan afirmă că ”oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește” el are în vedere duhul născut din nou al creștinului. În duh nu putem păcătui. Însă creștinul este o trinitate: duh, suflet și trup. (1Tesaloniceni 5:23) Dacă duhul ajunge marginalizat din pricina îndestulării poftelor trupului și ale ochilor, duhul poate trece la somnolență, stare care favorizează înmulțirea faptelor firii ce războiește cu Duhul, Aceste fapte păcătoase trebuie mărturisite ca sângele Domnului să le spele. (1Ioan 1:9) Nemărturiste, ele ne despart de Dumnezeu și pierdem bucuria mântuirii. Dar nu pierdem mântuirea. Mântuirea se pierde atunci, când îl renegăm public pe Hristos. (2Timotei 2:11-13)Nașterea din Dumnezeu reiese din supunerea față de Tată și din împotrivirea față de Diavol. (Iacov 4:8) Potrivit Apocalipsei, va veni o vreme când nimeni nu va mai putea trece din Împărăția Întunericului în Împărăția Luminii Fiului lui Dumnezeu. Atunci cel nedrept se va adânci și mai mult în nedreptate, cel întinat va continua să se întineze și mai mult, cel fără prihană nu va înceta să trăiască în neprihănire, iar cel sfânt se va sfinți și mai mult. Sighișoara, 7 mai 2017, Carol Szekely. Tetszik5Misi Ocsi, Ana Labo şi alţi 33 comentarii Îmi place   Comentează  Distribuie