Adevărul despre Doctrina Trinitariană în Biblia ebraică

------------------------------------------------------------                                     

Scurt Prologos                       

Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.

Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.

Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale  Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... cunoștința va crește”.

------------------------------------------------------------

Orice om poate citi în Biblie, în Evanghelia după Ioan în capitolul 18, relatarea trădării Domnului Isus de către Iuda.

În acest pasaj al trădării, relatat de apostolul Ioan, descoperim divinitatea și umanitatea Domnului Isus manifestându-se față de toți cei trimiși să-L aresteze.

În momentul în care Domnul Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi i-a întrebat: „Pe cine căutați?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret! ”

Iar când Mântuitorul le-a răspuns, „Eu sunt” „pentru o clipă, așa cum a scris un comentator biblic, Domnul Isus S-a descoperit pe Sine ca  fiind  Dumnezeul Atotputernic, iar revelația a fost așa de copleșitoare că au căzut la pământ. Am încheiat citatul.

Deci, puterea celei de A Doua Persoană a Divinității, Dumnezeu-Logosul întrupat în Isus din Nazaret, i-a făcut pe toți cei care veniseră să-L aresteze, inclusiv pe trădătorul Iuda, și nu erau puțini, ci cel puțin vreo 300 de oameni, să dea înapoi, și să cadă jos la pământ, pe spate,  conform Isaia 28:13.

Apoi, i-a întrebat din nou „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret” I-au zis ei. Atunci le-a răspuns Omul Isus: „V-am spus că Eu Sunt.  Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”

Însă, în acele momente, Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.

Dar, după cum este scris în Evanghelia după Luca în capitolul 22:51, în acel moment s-a manifestat din nou divinitatea Domnului Isus Hristos, care „s-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat”.

------------------------

În conformitate cu ce este scris în Biblie, REAMINTESC faptul că noi, creștinii, știm și credem că   „Există un singur Dumnezeu adevărat, dar în unitatea lui Dumnezeu există Trei Persoane, dar nu trei dumnezei, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Trei Persoane fără început și fără sfârșit, care au aceleași atribute și sunt una în „esenţa”  lor, dar sunt Persoane distincte ca „existenţă necesară”.

Noţiunile Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt antropomorfisme menite să ne ajute pe noi oamenii să-L înţelegem din perspectivă omenească pe Dumnezeu manifestat în Trei Persoane.

Și tot din Biblie știm că prin Întruparea celei de-a doua Persoane a lui Dumnezeu în Isus din Nazaret, Fiul, Dumnezeu-Logosul și-a asumat  natura umană prin Fecioara Maria, devenind o Persoană Teoantropică, adică:

-      Dumnezeu deplin     și

-      Om deplin

-       recunoscut în două firi unite,

-       și chip neîmpărțit, nedespărțit, neamestecat și neschimbat,

-       deosebirea firilor nefiind desfințată din cauza unirii,

-       ci fiecare din cele două firi păstrându-și însușirile ei și concurgând (adică, conlucrând) într-o Persoană (adică, Omul Isus) și într-un Ipostas (adică, Dumnezeu-Logosul, conform celui de-al patrulea Sinod Ecumenic de la Cacedon din anul 451).

Deci, în Hristos era Dumnezeu-Logosul, care chiar din momentul când Duhul Sfânt S-a pogorât peste fecioara Maria, şi puterea Celui Prea Înalt a umbrit-o, și-a asumat în mod deplin natura umană a celui care urma să se nască într-un staul, să crească și să devină JERTFA de pe Golgota plănuită de cele Trei Persoane Divine, înainte de întemeierea lumii.

Jertfă plănuită pentru ca noi, și toți cei care au crezut și vor crede în Domnul Isus Hristos, să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El,  în Hristos,  după cum a scris apostolul Pavel.

------------------------

Însă, în legătură cu Doctrina Trinitară a creștinilor, Rabinul Alfred Cohen, în cartea sa Talmudul, la pagina 49 a scris;  CITEZ:

„Concepția rabinică despre Dumnezeu este absolut monoteistă. Acentuând în chip riguros unicitatea lui Dumnezeu,  evreii s-au apărat împotriva a două curente de gândire.

Primul curent este idolatria, pe care rabinii o identificau cu viața imorală, neîndoielnic sub impresia pe care le-o făcea politeismul grec și roman.

Pe de altă parte, rabinii au fost nevoiți să apere ideea monoteistă contra creștinilor din primele secole, care căutau în Biblia ebraică un sprijin pentru doctrina lor trinitară, cu care rabinii, apărători ai unui monoteism strict, nu erau de acord. Am încheiat citatul.

------------------------

Dar, cu toată lupta rabinilor de a apăra concepția rabinică monoteistă, realitate este că în Biblia ebraică, în Vechiul Testament sau Vechiul Legământ, sunt dovezi clare că doctrina trinitariană a creștinilor este adevărată.

 În Deuteronom 6:4, a cincea carte din Biblie, în ȘMA Israel, în chiar inima Mărturisirii de credință a iudaismului este scrisă dovada doctrinei Trinității: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.” Termenul în limba ebraică pentru cuvântul singurul este ehad.

Acest termen, ehad, din punct de vedere gramatical, nu este o unitate absolută care să desemneze un unic Dumnezeu. Cuvântul ehad este o unitate complexă, care indică pluralitate de Persoane.

Dacă, Dumnezeu ar fi fost o singură Persoană, nu Trei Persoane, atunci trebuia folosit termenul yahid, care însemnă unicul.

Dovada se află în Geneza 2:24 unde Dumnezeu a decretat instituția căsătoriei dintre un bărbat și o femeie:

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.

Și în acest verset termenul în limba ebraică pentru cuvântul singur este tot ehad.

Aceasta este dovada că termenul ehad indică faptul că Dumnezeu,

prin căsătoria doar dintre un bărbat cu o femeie,

a plănuit să creeze o unitate complexă:

familia, capabilă să se înmulțească și să stăpânească pământul.

Prin aceste două versete din Deuteronom 6:4 și Geneza 2:24 avem un exemplu elocvent al principiului Biblia interpretează Biblia, după cum este scris în 2 Petru 1:20-21.

------------------------

De reținut următoarele adevăruri esențiale:

Cu prilejul trădării lui Iuda Iscarioteanul Domnul Isus a avut încă o dată posibilitatea de a  demonstra că este cu adevărat  Dumnezeu Fiul întrupat în Isus din Nazaret.

În contrast cu termenul yahid care însemnă unicul, Termenul ehad este o unitate complexă, care indică pluralitate de Persoane.

Astfel, chiar în inima Mărturisirii de credință a iudaismului Termenul ehad din Deuteronom 6:4 în corelație cu termenul ehad din Geneza 2:24 reprezintă dovada doctrinei Trinității din Biblia ebraică.

În consecință, Biblia, conținând Vechiul și Noul Legământ, susține și afirmă doctrina trinitară a creștinilor:

Există un singur Dumnezeu adevărat, dar în unitatea lui Dumnezeu există Trei Persoane, dar nu trei dumnezei: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

------------------------

Dobrescu Victor