Ungerea nefastă 

   În 1 Cronici 21  ni se redă despre cum Satana a ațâțat pe David să facă numărătoarea poporului, o acțiune care a avut consecințe tragice. În 2 Samuel cap. 24 ni se redă că Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului Israel și a stârnit pe David să facă acest recensământ păcătos. Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, dar vedem că El permite diavolului să întreprindă acțiuni împotriva noastră doar când sunt uși deschise, sau motive de pâră împotriva copiilor lui Dumnezeu.

  Vedem clar acest lucru în cartea Iov, cum Satanei i s-a permis să se atingă de posesiunile lui Iov, de copiii lui și de trupul lui. Dumnezeu s-a lăudat cu Iov, deoarece a văzut în el reverența față de El, bunătatea și curățenia inimii lui, însă diavolul invidios pe Iov a îndrăznit să-i ceară lui Dumnezeu testarea lui pentru a demonstra contrariul. Iov l-a iubit pe Dumnezeu nu pentru ceea ce a primit de la El, bogății, binecuvântări, și a rămas ferm în poziția lui de a nu blestema pe Dumnezeu când acestea i-au fost luate. Chiar dacă Satan a insistat la Dumnezeu pentru pierderea lui, El a stiut că orice pedeapsă nu este ceva plăcut, produce durere, dar mai târziu îi putem vedea roadele bune în creșterea calității caracterului(Evrei 12:11). Iov era un om deosebit dar își atribuia neprihănirea prin faptele lui bune, ceea ce denotă mândrie, și nu prin cunoașterea lui Dumnezeu. În realitatea spirituală aceste lucruri se văd repede atât de îngeri cât și de demoni. Acest lucru s-a întâmplat și cu marele preot Iosua când a fost pârât de diavolul(Zaharia3:1), și cu Petru când a fost cerut la cernere și Domnul Isus s-a rugat pentru el să nu i se piardă credința(Luca 22:32), și ni se poate întâmpla și nouă deoarece pârâșul fraților noștri, Satana zi și noapte ne pârește lui Dumnezeu. (Apocalipsa 12:10) 

Revenind la David când acesta s-a încăpățânat să facă această numărătoare a poporului, fără să țină seama de sfaturile lui Ioab care în ciuda lipsurilor de evlavie pe care le avea, de data acesta a făcut un lucru bun, David a atras asupra țării lui o mare năpastă. Deciziile noastre, mai ales a celor puși în autorități atrag asupra lor și a celor pe care îi conduc consecințe. David de data acesta a fost departe acel David din tinerețe care s-a încrezut în Dumnezeu din toată inima lui. Inima lui s-a îndepărtat de Dumnezeu prin păcatele lui, dar mai ales prin îngâmfarea inimii lui și-a atribuit victoriile politice fără să mai slăvească pe Dumnezeu. A ajuns până acolo încât nici nu s-a mai deranjat să meargă la luptă cu tovarășii lui, ci le-a dat indicații de acasă, unde în relaxarea lui a făcut mari prostii. Umblarea după lucrurile firii pământești aduce moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului aduce viață și pace. (Romani 8:6)Am observat că în cartea Cronicilor nu se relatează despre păcatul lui David cu Batșeba și complotul împotriva lui Urie, doar în 2 Samuel capitolul 11, și acest lucru mă face să văd tot mai mult din caracterul lui Dumnezeu care uită păcatele pe care le-am mărturisit și ne-am pocăit de ele. Dar sunt relatate alte aspecte din viața lui David care au dus la decăderea lui morală.

, , Mândria merge înaintea distrugerii și un duh îngâmfat înaintea căderii.”(Proverbe 16:18, BTF) 

De unde a venit peste David această ungere nefastă, de a nu mai face lucrurile după voia lui Dumnezeu? Apreciem ungerea minunată pe care David a avut-o asupra lui când a scris psalmii, când a ucis pe Goliat cu praștia, când a stat în dependență de Dumnezeu și nu a mers la nici o luptă fără să-L întrebe pe Dumnezeu, apreciem credincioșia lui față de Saul, din cauza ungerii de împărat pe care a avut-o acesta, loialitatea și dragostea pentru Ionatan, și multe alte calități pe care David le avea, un om după inima lui Dumnezeu. Vedem că ungerea lui de a învinge uriașii a venit și peste luptătorii lui viteji și credincioși lui David. (1 Cronici 20:4-8). Lucrurile bune se trasmit în lumea spirituală, dar și cele rele.

În capitolul 19 din 1 Cronici ni se relatează cum amoniții nu au mai vrut să continue relația de pace pe care David a avut-o cu Nahaș, după moartea acestuia, și au batjocorit solii de pace trimiși de David trimițându-i înapoi cu barba și hainele tăiate, o mare umilință la vremea aceea, și au angajat luptători sirieni pentru a face război cu David. În situația aceasta David a trimis la luptă pe Ioab și vitejii lui împotriva sirienilor și amoniților, pe  

care i-au și învins. După un an aceștia au reînceput lupta, David a rămas acasă și Ioab a avut o mare victorie la poarta apelor la Raba. David a venit la Raba și a cucerit-o în totalitate. Ceea ce s-a întâmplat aici a fost departe de ceea ce era David în smerenia lui de altădată. A luat cununa de un talant de aur împodobită cu pietre prețioase și și-a pus-o pe capul lui, apoi a trecut prin ascuțișul sabiei, i-a trecut prin fierăstraie, grape de fier și securi pe locuitori, și i-a aruncat în cuptoarele de cărămizi. O cruzime fără limite din partea lui David, care era cunoscut că se comporta bine cu prizonierii. Ce om a ajuns David, urmând apoi ca orgoliul lui și setea de putere și slavă să-l aducă în punctul de a-si trimite ofițerii să numere poporul apt de război, lucru care odinioară era făcut pe preoți și funcționari publici la inițierea lui Dumnezeu. Nouă luni bune a ținut recensământul, timp în care David a putut să se pocăiască și să renunțe, dar nu a făcut-o. Dumnezeu este într-adevăr îndelung răbdător și îi acordă omului timp destul să se pocăiască și să-și îndrepte umbletele.

Bine zice Cuvântul lui Dumnezeu că sfârșitul unui lucru e mai bun decât începutul lui. (Eclesiastul 7:8) 

Am citit comentariile unor teologi cu privire la aceste pasaje din biblie, să văd care este părerea lor, la un moment dat Duhul Sfânt m-a întrebat care este părerea mea cu privire la aceste acțiuni ale lui David. Ce părere am eu despre aceste lucruri?

Părerea mea, așa cum i-am răspuns Domnului și cum vă spun și vouă, este că David a primit o ungere nefastă, demonică, în momentul în care și-a pus pe cap cununa împăratului lui Amon, moment în care nu doar puterea s-a tranferat ci și demonii atașați acesteia prin închinarea la idoli și toate urâciunile săvârșite de acestea.

Dumnezeu a interzis copiilor Săi în Deuteronomul 7:26, să nu aducă în casă nici un lucru blestemat, să le fie groază de acestea, unele din acestea erau date spre nimicire, încât să nu mai rămână nimic din ele, vedem la Acan și la Saul când nu au ascultat să nimicească cu desăvârșire ceea ce Dumnezeu a ordonat. Dumnezeu știe cel mai bine ce transmit aceste lucruri, ce păcate s-au săvârșit și ce cuvinte s-au rostit peste ele, și dorește să ne protejeze de efectele spirituale nefaste pe care aceste lucruri le transmit. Așa cum ungerea bună se transmite și cea rea la fel. Vedem pe tot parcursul bibliei cum Dumnezeu a făcut minuni cu toiagul lui Moise, cum a înviat un om atigându-se de oasele lui Elisei în mormânt, cum Ilie a aruncat mantaua profetică peste Elisei, cum peste cei bolnavi se puneau basmale și șorțuri atinse de trupul lui Pavel și oamenii erau vindecați. Femeia cu scurgere de sânge s-a atins de poala hainei lui Isus și a fost vindecată, umbra lui Petru vindeca oamenii, etc. . Ungerea Duhului Sfânt este puterea lui Dumnezeu în acțiune, este viața supranaturală a lui Dumnezeu revărsată, acesta nu expiră, dăinuie, prin paginile Scripurii, prin scrierile sfinților, dar cel mai mult prin Sângele vărsat la Golgota, catre vorbește și astăzi, și care a făcut ispășire totală pentru păcatele omenirii, trecute, prezente si viitoare. Aleluia, Slavă Regelui Isus!

Pe vremuri lui David îi era incomodă armura lui Saul, acum își pune cununa lui Amon pe cap. Citind în dicționarul biblic am găsit că această cunună i-ar fi aparținut regelui divinizat Malcom, același Moloch, urâciunea amoniților, căruia se treceau prin foc copiii. Se înțelege de la sine acum ce transfer a venit peste capul lui David de s-a comportat așa de crud și nemilos cu locuitorii cetăților lui Amon. Mândria și -a continuat apoi cursul până în momentul în care tot prin harul lui Dumnezeu i-a tresărit inima și și-a dat seama de păcatul lui. Proorocul Gad a venit la David să-l înștiinteze de pedeapsa lui Dumnezeu, având și de data acesta primind harul să aleagă el însuși din cele trei urgii puse înaintea lui. Decât să fie la mâna oamenilor, mai bine să fie dat în mâinile lui Dumnezeu, știind că acesta e îndurător, David alege ciuma de trei zile în care au murit 70000 de oameni,

Dumnezeu mi-a vorbit printr-o fată cu o căutare interioară după Dumnezeu, care mi-a povestit cum a mers într-o biserică religioasă, i-au pus forțat pe cap un batic, și i-au zis să-l păstreze, după care au început o frenezie religioasă gălăgioasă de care s-a speriat atât de tare încât a trebuit să părăsească adunarea, binențeles returnând urgent baticul. Duhurile de religiozitate se transmit prin asemenea obiecte.

Dumnezeu ne spune să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, care conține și coiful mântuirii pe care șă ni-l punem pe capul nostru. Acesta ne apără de gândurile rele ale vrăjmașului, și ne amintește continuu de identitatea pe care o avem ca si copii de Dumnezeu. (Efeseni 6:11-18) 

Poporul lui Dumnezeu piere din lipsă de cunoștință, deoarece nu cunoaște sau a uitat ceea ce Dumnezeu îndeamnă pe copiii Lui în Cuvântul Lui. Chiar și creștinii au din neștiință sau aduc în casele lor idoli, fel de fel de obiecte oculte și încă mai cred în superstiții, chiar își citesc horoscopul, au amulete, bijuterii, obiecte așa zis religioase, etc... Curățenia spirituală a casei e necesară și urgentă șă se facă în fiecare casă creștină, așa cum facem curățenie generală de paști sau crăciun. Ungerea cu untdelemn a camerelor, a ușilor, aplicarea Sângelui și Numelui lui Isus peste toată proprietatea și posesiunile aferente și peste membri familiei este un lucru înțelept. În Gosen Moise își instruia poporul să ungă ușiorii ușii cu sângele unui miel sacrificat de fiecare familie în parte, și apoi să-l consume, fără să iasă afară din casă, până trecea urgia cu îngerul morții care a luat pe fiecare întâi născut din casele egiptenilor; inclusiv copilul faraonului a murit.

Pavel îl îndeamnă pe Timotei să nu-și pună degrabă mâinile peste cineva, ca să se facă părtaș faptelor lui păcătoase, (1 Timotei 5:22). Apostolul Ioan ne spune să nu dăm bun venit oricărui învățături și să o primim în casa inimii noastre, și nici în casa unde locuim, să nu ne facem părtași faptelor lor rele. (2 Ioan 10-11). Tot apostolul Ioan spune în 1 Ioan 4:1:

, , Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați toate duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți prooroci mincinoși.” 

Apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 5:21-28, ne învătă să cercetăm toate lucrurile și să păstrăm ce este bun. Este urgentă nevoie în trupul lui Hristos de darul discernerii și deosebirii duhurilor. Vă imaginați ce s-ar fi transmis prim Simon magicianul dacă Petru și Ioan și-ar fi pus mâinile peste el. Acesta a văzut puterea și ungerea transmisă prin punerea mâinilor și a dorit cu ardoare acest lucru, dar nu dintr-o inimă curată. Copiii lui Sceva au vrut să scoată și ei draci în numele lui Isus pe care-l propovăduia Pavel și au fost batjocoriți, bătuți și dezbrăcați de duhurile amonite, asemenea solilor lui David. (fapte 8:18-20).

Iacov, fratele domnului Isus, stâlp în biserica din Ierusalim îndeamnă pe cei care sunt bolnavi să cheme prezbiterii Bisericii să se roage pentru ei și să fie unși cu untdelemn în Numele Domnului, să primească vindecare. (Iacov 5:14) 

Duhul Sfânt nu e de vânzare este titlul unei cărți minunate, scrise de J. lee Grady, un titlu atât de semnificativ pentru ceea ce se întâmplă azi în creștinism. Cele cinci fecioare înțelepte au avut untdelemn în candele, dar și rezervă suficientă să ardă până la venirea Mirelui, însă celelalte cinci fecioare neînțelepte, și-au dat seama prea târziu că untdelemnul lor este insuficient și s-au dus să cumpere. Nu știu unde se găsește noaptea de cumpărat untdelemn, știu că trebuie să lucrăm ziua, și să ne umplem candelele zilnic, să nu lăsăm ca acesta să se împuțineze, și ziua Domnului să ne prindă ca un hoț, având inimile îngreunate de mâncare și băutură. (Luca 21:34) 

De ce Dumnezeu a fost supărat și pe popor când David a fost ispitit să facă numărătoarea poporului? Dumnezeu nu se lasă batjocorit, El este drept și El este Cel care răzbună. Poporul Său l-a trădat ușor pe David, un împărat după inima Lui uns de Dumnezeu, în revolta lui Absalom, lângă David au rămas doar cei credincioși lui.

, , Nu vă atingeți de unșii Mei”, a zis El,

, , și nu faceți rău proorocilor Mei!” (Psalmul 105:15) 

Dumnezeu nu a uitat acest comportament răzvrătit. Poporul însă a uitat că atunci când se face un recensământ trebuie să se dea Domnului un dar de răscumparare(o jumătate de siclu) ca să nu vină urgii peste ei. (Exod 30:12) 

La fel au uitat și cum se transportă chivotul, ducându-l cu carul în loc să-l ducă pe umerii leviților așa cum a poruncit El, dar acest lucru a fost rezolvat, a fost doar o paranteză. Tot poporul aparține lui Dumnezeu, ale Lui sunt toate sufletele. Dumnezeu prin Duhul Sfânt a adăugat la cei mântuiți sufletele care au crezut în propovăduirea apostolilor. Doar Dumnezeu este cel ce adaugă Bisericii, El este Capul Bisericii și cei mântuiți sunt ai Lui, nu îi numără și le ține nimeni evidența în afară de El.

Ioab a știut că poporul va cârti și murmura la vederea unei asemenea acțiuni, de aceea i-a spus lui David să nu-i ispitească în a păcătui. Romanii când au făcut pe vremea lui Isus recensământul au vrut să știe câte impozite vor colecta de la oameni, la fel și pe timpul lui David, oamenii nu au știut la ce schimbări să se aștepte în urma recensământului și s-au revoltat în inimile lor, păcătuind astfel împotriva lui David și împotriva Dumnezeului lor.

Și în poporul nostru, se iscă astfel de răzvrătiri împotriva celor puși în autorități, și de câte ori fac ceva de genul cum a făcut David, se ridică suspiciunea în popor si afimații de genul: , , Ce mai vor să ne facă ăștia, să ia și pielea de peste noi!”, sau, , Nu- i mai satură nimeni pe ăștia!”. În loc să ne rugăm pentru cei ce ne conduc așa cum ne învață Cuvântul lui Dumnezeu, să putem duce o viață liniștită. (1 Timotei 2:2) 

Ascultarea de cei unși de Dumnezeu este valabilă și la scară mai mică, răvrătirea față de acestea fiind contrară voii lui Dumnezeu, de exemplu copiii care nu ascultă de părinți, sau soțiile care nu ascultă de soții lor, ori angajații care-și necinstesc angajatorii. Toate acestea deschid uși demonice care vor împrăștia amăgirea și blestemul în mijlocul celor care le săvârșesc.

Ungerea lui Dumnezeu este foarte prețioasă deoarece ne învață toate lucrurile(1 Ioan 2:20) și ne îndeamnă să trăim în unitate și dragoste pentru a putea fi binecuvântați deplin în El, ea curge peste ucenici așa minunat cum spune Psalmul 133:

, , Iată ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!

Este ca untdelemnul de preț, care. turnat pe capul lui, se coboară pe barbă. pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veșmintelor lui.

Este ca roua Hermonului, care se coboară pe munții Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viața pentru veșnicie.” 

Amin!