Răspuns la întrebarea: „... DOAR prin EPISCOPI și PREOȚI se DOBÂNDEȘTE iertarea PĂCATELOR?”

-----------------------------------------

Scurt Prologos

Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.

Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.

Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale  Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... cunoștința va crește”.

-----------------------------------------

În  data de 27 decembrie 2016 am primit următorul mesaj de la Iulian:

-----------------------------

„Buna ziua,

 Va rog sa-mi spuneti parerea dvs. cu privire la afirmatia Domnului Iisus Hristos, din Evanghelia dupa Ioan, cap. 20: Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. 22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; 23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
1- Se poate intelege ca doar prin episcopi si preoți se dobandeste iertarea pacatelor?
2-  Daca nu, atunci la ce se refera textul de mai sus?”

---------------------------------------------------------

Răspunsul a fost dat în data de 07 ianuarie 2017                            

---------------------------------------------------------

La întrebarea dumneavoastră nr. 1, „Se poate intelege ca doar prin episcopi si preoți se dobandeste iertarea pacatelor?”

--------> Răspunsul este: NU.

Biblia afirmă  că toți credincioșii sunt preoți ai lui Dumnezeu (1 Petru 2:5,9; Apocalipsa 1:6; 5:10), iar timp de aproape 300 de ani de la formarea Bisericii la Cincizecime nu a existat în Biserici un „cler” distinct de „laici”. Episcopul din Noul Testament era supraveghetorul spiritual al Bisericii.

Nici preoții și nici episcopii nu sunt depozitarii și administratorii harului lui Dumnezeu, ci Domnul Isus Hristos.

În  Faptele Apostolilor 4:12  este scris: „În nimeni altul nu este mântuire: fiindcă nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

În 1 Timotei 2:5 este scris: „Fiindcă este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”

Iar în 1 Ioan 2:1a este scris: Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

-------------------- 

Întrebarea dumneavoastră nr. 2, „Daca nu, atunci la ce se refera textul de mai sus?”

------->   În pasajul citat de dumneavoastră din Evanghelia după Ioan 20:21-23 întâlnim cea mai importantă poruncă a Domnului Isus Hristos după învierea Sa, porunca misionară, care se găsește în toate cele patru Evanghelii, dar și în Faptele Apostolilor.

În Evanghelia după Matei 28:19, Evanghelia trebuie predicată în toată lumea.

În Evanghelia după Marcu 16:15, Vestea bună trebuie predicată pentru orice făptură.

În Evanghelia după Luca 24:47, Pocăința și iertarea trebuie predicată pentru toate națiunile.

În Evanghelia după Ioan 20:21-23, Evanghelizarea lumii de către ucenici se face prin puterea și călăuzirea Duhului Sfânt.

În Faptele Apostolilor 1:8, Ucenicii, după primirea Duhului Sfânt, urmau să fie martori ai Domnului Isus Hristos în întreaga lume începând din Ierusalim.

Din punct de vedere cronologic porunca misionară din Evanghelia după Ioan 20:21-23 este prima.

--------------------

Conform relatării din Ioan 20:21-23, Domnul Isus Hristos a apărut pe neașteptate în mijlocul celor zece ucenici [care  L-au părăsit ori chiar sau lepădat de El - cazul lui Petru- (Toma nu era prezent)] și au fost primiți în părtășie de viață cu Cel înviat și pregătiți pentru începerea misiunii de evanghelizare a lumii.

Domnul Isus Hristos a transferat autoritatea Sa ucenicilor (Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi) pentru propovăduirea Evangheliei și „a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt” făcând din ucenici  o creație nouă (conform 1 Corinteni 15:45), ființe capabile să vestească vestea bună a mântuirii.

Însă, ce a suflat Domnul Isus Hristos asupra ucenicilor nu era Duhul Sfânt ca Persoana, ci era o putere izvorâtă din prețul răscumpărării plătit - moartea Sa și din viața Sa nouă de după înviere.

Remarcați că în Ioan 20:22 Duh Sfânt nu este articulat și nu mai apare nicăieri în Noul Testament decât în acest verset. Domnul Isus nu le-a spus ucenicilor Luați Duhul Sfânt.

Termenul a suflat  este însă folosit în Septuaginta (traducerea în limba greacă a Vechiului Testament pe la anul 280 î. d. H. ) în Genesa 2:7 unde este scris „i-a suflat în nări suflare de viață” și în Ezechiel 37:9 unde este scris: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morții aceștia ca să învie! ”.

Domnul Isus a profețit ucenicilor în Ioan 16: 5 Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis [La Tatăl, nota mea]; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?” 6.  Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 7. Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

Trimeterea Duhului Sfânt de către Domnul Isus după înălțarea Sa la cer a-mplinit profeția din Ioan 16 și reprezintă dovada că jertfa Sa a fost primită de către Dumnezeu Tatăl.

De aceea, Duhul Sfânt a fost trimis ucenicilor ca Persoană în ziua Cincizecimii și nu putea fi trimis mai devreme.

--------------------

Demn de reținut. Există un principiu fundamental al interpretării corecte a Bibliei: Biblia se interpretează singură (2 Petru 1:16-21; 2 Petru 3:14-18). Deci, Biblia trebuie să fie interpretată de Biblie! Cu alte cuvinte, ceea ce este greu de înțeles într-un pasaj poate fi prezentat clar în altul.

Acesta însemnă că, nu trebuie să punem un pasaj biblic împotriva altui pasaj biblic.

În asemenea cazuri funcționează principiul non-contradicției care afirmă că,”„două   enunţuri, dintre  care  unul  afirmă  şi celălalt  neagă  acelaşi  predicat  despre  acelaşi  subiect, nu pot fi ambele adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport”.

--------------------

După acțiunea profetică din Ioan 20, versetele 21 și 22, Domnul Isus dă o explicație în versetul 23 pentru porunca misionară: 23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

Sensul acestor cuvinte devine mai clar dacă le comparăm cu Matei 16:19 (Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri. ) și Matei 18:18 (Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.)

A ține este opusul lui a ierta. Ambele corespund lui „legat” și „dezlegat” din versetele citate din Matei.

--------------------

Întrebarea este: cum pot ucenicii Domnului Isus să ierte sau să nu ierte păcatele?

Doar prin PROCLAMAREA Evangheliei.

Cine acceptă Evanghelia primește iertarea păcatelor (conform Romani 3:25... ).

Cine o respinge refuză iertarea păcatelor.

În ultimă instanță Domnul Isus Hristos iartă păcatele celor care acceptă mesajul Evangheliei și le trimite Duhul Sfânt în duhul lor regenerându-i (Romani 8:14-16) și sigilându-i (2 Corinteni 1:22) pentru ziua răscumpărării (Efeseni 4:30), care este Ziua Răpirii Bisericii.

La fel ca și în Matei 18:18, toți ucenicii adevărați ai Domnului Isus din toate timpurile au avut și au această împuternicire de a duce mesajul  iertării păcatele oamenilor prin proclamarea Evangheliei.

--------------------

Misiunea de a predica Evanghelia n-a fost dată doar pentru apostoli sau doar pentru anumiți oameni cu funcții din Biserică, ci pentru toți creștinii vii, pentru toți cei care au primit Duhul Sfânt, trimis de la Dumnezeu Tatăl prin Domnul Isus Hristos.

Toți, cei care L-am primit ca Domn și Mântuitor pe Fiul lui Dumnezeu - Isus Hristos, avem datoria de a face cunoscută posibilitatea mântuirii oamenilor prin proclamarea Evangheliei Domnului Isus.

--------------------

Dobrescu Victor