Nasterea din nou sau primirea dreptului de cetățenie în Împărăția lui Dumnezeu este cel mai mare eveniment care poate avea loc în viața unui om. Nasterea din nou este obligatorie pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. (Adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Ioan 3:3)

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nasterea din nou este o naștere spirituală, în care omul este născut din Dumnezeu. (Născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Ioan 1:13)

La fel cum orice naștere biologică are la bază o sămânță, același lucru ne spune și Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la nasterea din nou. Ea are la bază o sămânță, și această sămânță este sămânța lui Dumnezeu! (Oricine este născut din Dumnezeu… sămânţa Lui rămâne în el. 1 Ioan 3:9)

Primul capitol din Evanghelia după Ioan îl identifică pe Dumnezeu ca fiind unul și același cu Cuvântul Lui. (La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Ioan 1:1) Domnul Isus de asemenea este descris ca fiind Cuvântul întrupat și ca fiind una cu Tatăl. (Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi… Ioan 1:14; Eu şi Tatăl una Suntem. Ioan 10:30)

Apostolul Petru spune că sămânța din care are loc nasterea din nou este Cuvântul lui Dumnezeu. (Aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Petru 1:22-23) Domnul Isus însuși descrie Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind sămânța. (Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Luca 8:11)

Dacă Dumnezeu este identificat ca fiind Cuvântul, și Cuvântul este descris ca fiind sămânța din care omul are parte de nasterea din nou, atunci este extrem de important să cunoaștem ce conține această sămânță.

Trebuie să aflăm ce este întipărit în codul ei genetic, pentru a înțelege din ce încolțește această viața nouă.

Așa cum în sămânța biologică nu găsim ochii, inima, nasul, ci doar celulele corespunzătoare formării lor, tot așa și în sămânța lui Dumnezeu nu vom găsi Chipul lui Dumnezeu, ci codul genetic corespunzător formării lui în noi.

Acest adevăr este foarte important pentru a putea înțelege cum se produce nasterea din nou și de ce trebuie să ne naștem din Cuvântul Lui. În noi trebuie să se nască Cuvântul sau legile Lui, să crească, pentru ca în final să ajungem să avem în noi Chipul lui Hristos. (Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi! Galateni 4:19)

Dacă vom cerceta Scriptura cu atenție vom vedea destul de ușor care sunt aceste cuvinte: „Voi pune (sămânța) legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor.” (Evrei 10:16); „... lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:4) Astfel Dumnezeu seamănă în inima omului Cuvântul lui Hristos/Legile Lui, care cresc, ajungând la maturitate la roada Duhului/chipul lui Hristos.

De exemplu, în configurația sămânței lui Dumnezeu vom regăsi învățătura: “Să nu te împotrivești celui ce-ți face rău”. Aceasta va crește prin Duhul Sfânt și se va dezvolta în îndelunga răbdare, care este o parte din chipul Domnului.

Un alt exemplu de învățătură pe care o găsim în codul genetic al sămânței lui Dumnezeu este „să plătiți birurile, căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta”. Această învățătură în ascultare de Duhul ne va ajuta să creștem în neprihănire.

Să nu ne înșelăm crezând că este suficient să credem doar în jertfa Domnului Isus. Fără să primim Sămânța sau Cuvântul Lui nu va exista un om nou. Această credință este moartă și nu ne mântuiește!

Legătura de nedespărțit dintre Cuvântul Lui și nasterea din nou ne este arătată de Domnul Isus în pilda semănătorului ca și în multe alte locuri. În această pildă, Evanghelia Împărăției/Cuvântul lui Hristos este descris ca fiind sămânța lui Dumnezeu. Sămânța semănată în inima omului este cea din care încolțește viața nouă. (Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. Luca 8:11; citește și Matei 13:19)

Apostolul Iacov reia și întărește această învățătură a Domnului, care ne spune că omul are parte de mântuire numai dacă primește Cuvântul sădit în el. (Primiţi cu blândeţă Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Iacov 1:21)

La fel ne amintește și apostolul Petru despre această sămânță care este Cuvântul/Evanghelia lui Hristos. (Aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie. 1 Petru 1:23,25)

De asemenea, și apostolul Pavel, ca și ceilalți doi apostoli, ne spune că nasterea de sus este prin Cuvântul lui Hristos/Evanghelia Împărăției. (N-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. 1 Corinteni 4:15)

Așa cum la nasterea unei plante participă în mod natural trei elemente principale, acestea fiind pământul, sămânța și apa. Tot așa și la nasterea din nou regăsim trei elemente principale: inima omului, Cuvântul lui Hristos și Duhul Sfânt.

Inima omului este asemănată cu pământul. (Sămânţa, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată, şi fac rod în răbdare. Luca 8:15)

Învățăturile Lui sunt Sămânța din care germinează viața. Din această sămânță încolțește viața nouă și are în compoziția ei elementele din care vom crește pentru a ajunge la statura de om mare. (Voi pune legile Mele (Sămânța) în inimile lor și le voi scrie în mintea lor. Evrei 10:16)

Atenție! Să nu confundăm Cuvântul lui Hristos care este Sămânța despre care ne spune Scriptura că urma să vină, cu Legea lui Moise, care a fost dată din pricina călcărilor de lege. (Pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa”. Galateni 3:19)

Duhul Sfânt este al treilea element obligatoriu. Așa cum sămânța biologică nu încolțește dacă nu are apă, nici sămânța lui Dumnezeu nu germinează fără Duhul Sfânt. (... prin înnoirea făcută de Duhul. Tit 3:5; ... născut din Duhul. Ioan 3:8)

În pilda semănătorului se regăsesc patru feluri de sol/pământ:

1. Cei ce aud Cuvântul Împărăției și nu-l cred pentru că nu-l înțeleg. În acest caz pământul este bătătorit/inima este împietrită. (Matei 13:19; Luca 8:12)
2. Cei ce aud Cuvântul Împărăției și-l primesc până la o vreme. (Sămânţa căzută în locuri stâncoase. Matei 13:20)
3. Cei ce aud Cuvântul Împărăției și-l primesc, dar îngrijorările veacului... (Sămânţa căzută între spini. Matei 13:22)
4. Cei ce aud Cuvântul Împărăției și-l primesc într-o inimă bună. Ultimul caz ne arată un pământ desțelenit, curat. (Sămânţa căzută în pământ bun. Matei 13:23)

La prima categorie de oameni inima este împietrită și Sămânța nu încolțește.

În a doua și a treia categorie de oameni se regăsesc toate elementele necesare germinării. Sunt prezente solul, Sămânța și Duhul Sfânt care produce germinarea noii vieți. Însă, la a doua categorie, solul nu are suficient pământ pentru a duce noua viață la maturitate/la rodire și la a treia, pământul nu este pregătit/desțelenit.

A patra categorie este o inimă bună care primește Sămânța/Cuvântul sădit în ea și apoi prin înnoirea și lucrarea Duhului crește și face Roada Duhului.

Dacă scriptura ne vorbește despre mai multe feluri de sol este foarte important să ne cercetăm pe noi înșine să vedem ce fel de pământ suntem. (Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu semănaţi între spini! Ieremia 4:3)

După cum știm, în embrionul uman sunt incluse toate celulele care formează în întregul lor, viitorul om care se va naște: inima, ochii, creierul... Toate la o scară microbiologică, și toate puse la locul lor, nelipsind niciuna.

Vom observa că așa este și cu sămânța lui Dumnezeu. În această sămânță dumnezeiască sunt incluse toate componentele primare ale Chipului lui Dumnezeu. (... omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu. Efeseni 4:24) Ea are în componența ei toată informația genetică/Legile Împărăției sau altfel spus, poruncile lui Hristos. Fiecare învățătură a lui Hristos este o componentă primară a Chipului Domnului. (... lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 2 Corinteni 4:3)

Dumnezeu sădește în inima noastră Sămânța „care avea să vină”/Cuvântul lui Hristos sau altfel spus rescrie configurația genetică a chipului Său. (Voi pune (sămânța) legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor. Evrei 10:16)

Redăm mai jos câteva informații genetice/învățături din Împărăție care se regăsesc în configurația Sămânței lui Dumnezeu:

1. Să nu te împotrivești celui ce-ți face rău... (Matei 5:39)
2. Orişicui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina... (Matei 5:40)
3. Nu judecați, ca să nu fiți judecați. (Matei 7:1)
4. Daţi, dar, Cezarului ce este al Cezarului. (Luca 20:25)
5. Feriţi-vă să nu defăimaţi... (Matei 18:10)

Duhul Sfânt va germina această sămânță sădită în noi, adică va germina fiecare învățătură în parte și va lucra la creșterea și desăvârșirea noastră. Ex: Este semănată în noi învățătura neîmpotrivirii care va produce prin Duhul ca roadă: pacea, îndelunga răbdare, blândețea, bunătatea. (Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. 2 Corinteni 3:18; Mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul. Ioan 16:13)

Toate învățăturile Domnului sunt esențiale/fac parte din „materia primă” din care va rezulta produsul finit. Nici o învățătură nu poate fi dată la o parte. Fiecare este o celulă primară, asemeni celulelor din embrionul uman, care prin creștere va fi o parte din chipul Domnului, nefiind pusă niciuna în sămânță fără să aibă un rost.

Fiecare învățătură contribuie cu partea ei la formarea chipului lui Hristos în noi. Duhul Sfânt nu v-a lăsa nici una la o parte și va lucra cu noi pe măsura creșterii noastre. Să înțelegem bine! Dumnezeu nu ne va lua în Împărăția Sa veșnică doar pe baza unei credințe mentale în jertfa Domnului, așa cum cred cei mai mulți, ci trebuie să ne naștem din nou, din sămânța Lui, și să creștem până la statura plinătății lui Hristos, așa cum este scris. (... până vom ajunge toţi la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; Efeseni 4:13)

Să ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă vom fragmenta sămânța și scoatem din ea câteva învățături; se mai poate vorbi de naștere din Dumnezeu? Să ne închipuim ce s-ar putea întâmpla dacă am fragmenta o bucățică din sămânța biologică. Dacă am scoate celulele care corespund ficatului, inimii sau creierului? Ar mai exista naștere?

Bine este să înțelegem că dacă nu acceptăm domnia lui Hristos în toate lucrurile, neprimind tot ce a zis El, sămânța nu va fi întreagă și nu va încolți. (Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum. Matei 13:19). Dacă vom nesocoti doar o poruncă, Duhul nu va putea folosi acea învățătură pentru a întregi chipul Lui, în noi/roada Duhului. (Ţinta poruncii/învățăturilor Evangheliei este dragostea. 1 Timotei 1:5)

Dacă nu primim învățăturile Domnului cu privire la neîmpotrivire, judecată, lepădarea de sine, binecuvântare... sămânța nu va conține lucrurile necesare germinării vieții de sus. Dumnezeu înnoiește prin Duhul doar pe cei ce ascultă de El. (Suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El. Fapte 5:32; ... prin înnoirea făcută de Duhul. Tit 3:5)

Redăm mai jos câteva învățături care lipsesc din inima multora nefiind acceptate de mulți care cred că sunt ”născuți din nou”: ,

1. Daţi, dar, Cezarului ce este al Cezarului. (Luca 20:25)
2. Să nu te împotrivești celui ce-ți face rău... (Matei 5:39)
3. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă. (Luca 6:28)
4. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. (Ioan 13:14)

Verificare: Sunt și pentru tine aceste învățături prea de tot și nu le poți suferi? (Mulţi... după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Ioan 6:60)

Trebuie să înțelegem că nu se va putea produce nasterea din nou, din Dumnezeu, dacă vom nesocoti legile Împărăției/Cuvântul lui Hristos care ne este sădit în inimă. (Primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Iacov 1:21; ... voi pune legile Mele în inimile lor. Evrei 10:16)

Nici o învățătură nu poate fi dată la o parte. Fiecare are rostul ei, nici una nu a fost dată la întâmplare. Unele sunt pentru a curăța/desțeleni pământul, cum ar fi: judecata, osândirea, pofta firii pământești, pofta ochilor. Altele sunt pentru a obține îndelungă răbdare, bunătate, pace, dragoste...

Numai păzind poruncile lui Hristos ne vom putea dezbrăca de omul cel vechi cu faptele lui și ne vom putea îmbrăca cu omul nou făcut după chipul lui Dumnezeu. (Să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu. Efeseni 4:24)

Îmbrăcămintea omului nou trebuie să aibă în țesătura ei bunătatea, răbdarea, blândețea, dragostea... (Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Dar mai presus de toate acestea îmbrăcaţi-vă cu dragostea... Col 3:12,14). Aceasta este haina de nuntă/însușirile omului nou pe care trebuie să o îmbrac pentru a fi asemănător cu Domnul Isus.

Te încurajăm să nu citești Scriptura la întâmplare, ci s-o studiezi. Caută și păzește învățăturile cu care vei putea să desțelenești pământul și apoi caută și păzește învățăturile cu care să cultivi în tine Roada Duhului/chipul lui Hristos.

În rândurile care urmează vom detalia ca exemplu de studiu, tema care are ca subiect „defăimarea” și „binecuvântarea”. Vom lua câteva porunci care ne vor ajuta să eliminăm din viața noastră judecata, osândirea, defăimarea; și alte câteva învățături care vor aduce în noua viață, binecuvântarea, bunătatea, pacea...

Defăimarea este unul din lucrurile care sunt interzise cu desăvârșire în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă privim la îngerii care sunt în prezența lui Dumnezeu, ei nu îndrăznesc să calce legea Împărăției cu privire la judecată și defăimare. Ei nu îndrăznesc să-l judece nici măcar pe Satana și să rostească o ocară la adresa lui. (Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului... n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” Iuda 1:9; Îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor. 2 Petru 2:11)

Putem observa că este în natura noastră să ne judecăm unii pe alții, să ne osândim și apoi să vorbim de rău pe cel judecat de noi. În categoria celor judecați intrând majoritatea oamenilor; de la cei din familie, până la cei care ne guvernează. Mulți dintre noi se justifică astfel: Dar eu când vorbesc de rău pe cineva, spun numai adevărul. Însă Sfânta Scriptură ne interzice să vorbim de rău pe cineva. (Adu-le aminte să nu vorbească de rău pe nimeni. Tit 3:2

Pentru a observa cât de mult suntem afectați de păcatul defăimării, trebuie să ne cercetăm pe noi înșine într-un mod amănunțit.

Să ne verificăm câteva zile la rând, notând la sfârșitul fiecărei zile într-un carnețel persoanele pe care le-am vorbit de rău. Această cercetare ne va arăta unde ne aflăm. Dacă te vei verifica și vei fi sincer cu tine însuți vei fi surprins să vezi că ai o viață în care predomină gândirea și vorbirea de rău.

Trebuie să observăm că înainte să vorbim de rău pe cineva, facem mai multe lucruri care nu sunt așa sesizabile, însă dacă nu vom fi atenți la ele, acestea ne vor conduce inevitabil și la defăimare.

Înainte să vorbim pe cineva de rău, primul lucru pe care-l facem, este să-l judecăm, nesocotind porunca care ne spune să nu judecăm pe nimeni. (Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi. Luca 6:37) De multe ori mai chemăm un prieten pentru a ne întări judecata. Al doilea lucru care vine după judecată este osânda, care vine pentru că nesocotim o altă poruncă a Domnului. (Nu osândiţi, ca să nu fiți osândiți. Luca 6:37) Un al treilea lucru este neiertarea. (Ierta-ți și vi se va ierta. Luca 6:37; Dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Coloseni 3:13)

Și apoi, ca păcatul să fie cât mai complet, nesocotim și porunca Domnului cu privire la vorbirea de rău. (Feriţi-vă să nu defăimaţi. Matei 18:10) Dacă ne vom cerceta cu sinceritate vom constata că majoritatea dintre noi, imediat ce găsesc o ocazie, trâmbițează celorlalți pe cine au judecat și osândit. Vom transmite pizma noastră amară și altora, care la rândul lor o vor transmite mai departe, întinând astfel pe mulți. Însă: „Cine defaimă pe aproapele său este fără minte.” (Proverbe 11:12)

Pentru a putea moșteni Împărăția lui Dumnezeu va trebui să renunțăm la acest păcat grav, să desțelenim pământul, să-l scoatem din inimă, pentru că defăimătorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:10)

Însă nu vom avea izbândă dacă nu vom renunța în primul rând la judecată, la osândire, dacă nu vom învăța să iertăm pe cei care ne greșesc. (Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Coloseni 3:13)

Pentru cel ce vrea să trăiască în Împărăția lui Dumnezeu, un alt lucru esențial pe care trebuie să-l facă este să întrerupă prieteniile cu cei care practică defăimarea, chiar dacă sunt frații din adunare. (Să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate” totuşi este... defăimător. 1 Corinteni 5:11,13) Trebuie să facem aceasta pentru că acest păcat contaminează asemenea leprei. (Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. 1 Corinteni 15:33; Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. 2 Corinteni 6:17)

Binecuvântarea este unul din lucrurile de sus pregătite de Dumnezeu ca să umblăm în ele. (Dacă aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Coloseni 3:1,2)

Binecuvântarea este opusul defăimării. Binecuvântarea exclude defăimarea și viceversa, nu vom putea să le păstrăm pe amândouă. (Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară? Iacov 3:10,11)

Pentru a binecuvânta va trebui să desțelenim pământul de păcatul vorbirii de rău; să nu semănăm binecuvântarea între spinii defăimării. (Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu semănaţi între spini! Ieremia 4:3) Va trebui să ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt și să păzim poruncile Domnului cu privire la binecuvântare. Iată câteva dintre ele:

1. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă. (Matei 5:43,44) Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc. (Romani 12:14)
2. Binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi. (1 Petru 3:9)
3. Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Orişicui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina... (Matei 5:39- 41) Iertați și vi se va ierta. (Luca 6:37)

Vom reuși să binecuvântăm în măsura în care ne vom lăsa de defăimare. Va trebui să renunțăm la mânie, să nu judecăm, să nu osândim, să nu ne împotrivim celui ce ne face rău. Va trebui să fim dispuși ca celui ce ne ia cu sila ale noastre să i le lăsăm, să iertăm, și dacă îi este foame vrăjmașului nostru să-i dăm să mănânce...

Atitudinea de a binecuvânta chiar și pe cel care te prigonește nu este în natura omului firesc. Ea nu vine de la sine, ci numai prin păzirea Cuvântului lui Hristos. Această atitudine față de cei ce ne fac rău ține de dragostea care l-a mintea omului nu s-a urcat. Omul vechi nu va face niciodată acest lucru, pentru el fiind o nebunie. Dacă ne vom cerceta cu sinceritate, mulți dintre noi vor constata că nu au învățat să vorbească de bine și că nu au binecuvântat (poate) niciodată pe cel ce le-a făcut rău. Vor constata că nu au păzit poruncile care privesc vorbirea de rău și nici porunca binecuvântării. (Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă. Matei 5:43,44)

Binecuvântezi sau defăimezi? Nu te înșela crezând că vei putea binecuvânta dacă încă te mânii, încă judeci, osândești... Acestea îți vor aduce doar tulburare împreună cu vorbire de rău/defăimare, nu binecuvântare. (Iacov 3:16)

Puneți întrebarea la modul cel mai serios: Sămânța care s-a semănat în inima ta este sămânța lui Dumnezeu? Ai primit poruncile/legile Domnului cu privire la defăimare/binecuvântare? Dacă le-ai primit, le păzești? Au adus rod? Verifică-te amănunțit timp de o săptămână-două și vei vedea unde te afli.

Cercetează-te cu atenție: Când vorbești de rău ești mustrat de Duhul Sfânt? Analizează-te dacă trăiești viața nouă la care ai fost chemat. Mulți sunt chemați să binecuvânteze, dar așa puțini sunt cei ce o și fac. (Binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea. 1 Petru 3:9)

Dacă vorbești de rău guvernul, pe cei din politică, oamenii din sistemul de sănătate, pe vecini... și pe cei ce-ți fac rău într-un fel sau altul, înseamnă că lucrurile încă nu s-au făcut noi, înseamnă că viața nouă nu a început! (Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu. 2 Corinteni 5:17,18)

Trebuie să înțelegem că pentru omul născut de sus, din Dumnezeu, defăimarea sau orice alt păcat sunt doar accidente, nu un mod de viață! (Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte. 1 Ioan 3:9)

Domnul Isus ne spune că numai dacă vom urî omul vechi, dacă vom abandona lucrurile vechi, atunci vom putea începe o viața nouă în Împărăția lui Dumnezeu și aceasta va fi o viață de ucenicie/rob al Lui. (Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte... chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Luca 14:26)

Domnul va intra cu noi în Legământul cel Nou numai atunci când renunțăm la voia proprie și acceptăm ca El să fie Stăpânul nostru, să ne supunem învățăturilor Lui. Din acest moment pornește viața nouă, o viață de ucenicie. Devenim ucenicii Lui din ziua în care îl acceptăm în toate lucrurile ca Învățător și Domn.

Acesta este momentul când Dumnezeu își începe lucrarea de desăvârșire și o va duce la bun sfârșit numai dacă noi îi vom rămâne credincioși. (Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi. Filipeni 1:6)

A fi ucenicul lui Hristos înseamnă să fii înscris în școala Lui, să înveți de la El lucrurile noi, de sus și să ți le însușești, fiindu-ți strict necesare pentru viața din Împărăție. Devenim ucenicii Lui din prima zi de școală, din prima zi din noua viață. În școala lui Hristos, suntem robi lui Dumnezeu, îi suntem supuși în toate lucrurile, ca să ajungem la sfinţirea noastră. (V-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică. Romani 6:22)

Nasterea din nou este începutul vieții de ucenic, iar rezultatul uceniciei și a lucrării lui Dumnezeu prin Duhul este omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Această scriere a fost extrasă din broșura "Nasterea din Nou" accesibilă pe site-ul https://cuvantcurat.ro/. Pentru a o citit în întregime dăi click aici.