Două categorii de lucrători. Faci parte din una din ele?

Autor: Adrian Timișag | Album: Studii | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de lorena97 in 27/09/2022

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 1 vot

Referințe

Matei 10:38

Matei 10:38 Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
Matei 10:39 Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
Primirea ucenicilor
Matei 10:40 Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Matei 10:41 Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
Matei 10:42 Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”
Matei 11:1 După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.
Trimişii lui Ioan Botezătorul
Matei 11:2 Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos
Matei 11:3 şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
Matei 11:4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
Matei 11:5 Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Matei 11:6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
Mărturia lui Isus despre Ioan
Matei 11:7 Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
Matei 11:8 Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.
Matei 11:9 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc;
Matei 11:10 căci el este acela despre care s-a scris: ‘Iată , trimit înaintea Feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’
Matei 11:11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
Matei 11:12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.
Matei 11:13 Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea.
Matei 11:14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie , care trebuia să vină.
Matei 11:15 Cine are urechi de auzit să audă.
Matei 11:16 Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor:
Matei 11:17 ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.’
Matei 11:18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ‘Are drac!’
Matei 11:19 A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!’ Totuşi Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”
Mustrarea cetăţilor nepocăite
Matei 11:20 Atunci, Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.
Matei 11:21 „Vai de tine, Horazine!” , a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă.
Matei 11:22 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
Matei 11:23 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.
Matei 11:24 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”
Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Hristos
Matei 11:25 În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
Matei 11:26 Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!
Matei 11:27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
Matei 11:28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11:30 Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
Spicele şi ziua Sabatului
Matei 12:1 În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
Matei 12:2 Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”
Matei 12:3 Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
Matei 12:4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
Matei 12:5 Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
Matei 12:6 Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
Matei 12:7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.
Matei 12:8 Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”
Omul cu mâna uscată
Matei 12:9 Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
Matei 12:10 Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”
Matei 12:11 El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
Matei 12:12 Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
Matei 12:13 Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
Matei 12:14 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
Isus, Robul Domnului
Matei 12:15 Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii
Matei 12:16 şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut,
Matei 12:17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
Matei 12:18 „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata.
Matei 12:19 El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
Matei 12:20 Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata.
Matei 12:21 Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”
Îndrăcitul mut şi orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
Matei 12:22 Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.
Matei 12:23 Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
Matei 12:24 Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
Matei 12:25 Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.
Matei 12:26 Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui?
Matei 12:27 Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.
Matei 12:28 Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
Matei 12:29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.
Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.
Matei 12:31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
Matei 12:32 Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat , dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Matei 12:33 Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
Matei 12:34 Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Matei 12:35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Matei 12:36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
Matei 12:37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Minunea cu prorocul Iona
Matei 12:38 Atunci, unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”
Matei 12:39 Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
Matei 12:40 Căci , după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
Matei 12:41 Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
Matei 12:42 Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
Matei 12:43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.
Matei 12:44 Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’ Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
Matei 12:45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”
Mama şi fraţii lui Isus
Matei 12:46 Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
Matei 12:47 Atunci, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.”
Matei 12:48 Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?”
Matei 12:49 Apoi, Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!
Matei 12:50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”
Pilda semănătorului
Matei 13:1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.
Matei 13:2 O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm.
Matei 13:3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Matei 13:4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.
Matei 13:5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
Matei 13:6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
Matei 13:7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.
Matei 13:8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută , altul, şaizeci şi altul, treizeci.
Matei 13:9 Cine are urechi de auzit să audă.”
Matei 13:10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
Matei 13:11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
Matei 13:12 Căci celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
Matei 13:13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
Matei 13:14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.’
Matei 13:15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
Matei 13:16 Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!
Matei 13:17 Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
Matei 13:18 Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului.
Matei 13:19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.
Matei 13:20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,
Matei 13:21 dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
Matei 13:22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.
Matei 13:23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”
Pilda neghinei
Matei 13:24 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
Matei 13:25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
Matei 13:26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
Matei 13:27 Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’
Matei 13:28 El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.’ Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’
Matei 13:29 ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
Matei 13:30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”
Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului
Matei 13:31 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
Matei 13:32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”
Matei 13:33 Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”
Matei 13:34 Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă,
Matei 13:35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Tâlcuirea pildei neghinei
Matei 13:36 Atunci, Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
Matei 13:37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
Matei 13:38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
Matei 13:39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
Matei 13:40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
Matei 13:41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea
Matei 13:42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 13:43 Atunci , cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.
Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului
Matei 13:44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
Matei 13:45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Matei 13:46 Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.
Pilda năvodului
Matei 13:47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
Matei 13:48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.
Matei 13:49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni
Matei 13:50 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
Matei 13:51 „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
Matei 13:52 Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
Matei 13:53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
Matei 13:54 A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
Matei 13:55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii Lui?
Matei 13:56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
Matei 13:57 Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.”
Matei 13:58 Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.
Moartea lui Ioan Botezătorul
Matei 14:1 În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus
Matei 14:2 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.”
Matei 14:3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
Matei 14:4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.”
Matei 14:5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.
Matei 14:6 Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.
Matei 14:7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
Matei 14:8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
Matei 14:9 Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
Matei 14:10 Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
Matei 14:11 Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
Matei 14:12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
Înmulţirea pâinilor
Matei 14:13 Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
Matei 14:14 Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi.
Matei 14:15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”
Matei 14:16 „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănânce.”
Matei 14:17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”
Matei 14:18 Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine!”
Matei 14:19 Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
Matei 14:20 Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.
Matei 14:21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Umblarea pe mare
Matei 14:22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor.
Matei 14:23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
Matei 14:24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
Matei 14:25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
Matei 14:25 Greceşte: în a patra strajă.
Matei 14:26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
Matei 14:27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”
Matei 14:28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!”
Matei 14:29 „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
Matei 14:30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
Matei 14:31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
Matei 14:32 Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
Matei 14:33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
Matei 14:34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
Matei 14:35 Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.
Matei 14:36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.
Fariseii şi datina bătrânilor
Matei 15:1 Atunci, nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:
Matei 15:2 „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”
Matei 15:3 Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
Matei 15:4 Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.’
Matei 15:5 Dar voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu»
Matei 15:6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
Matei 15:7 Făţarnicilor , bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:
Matei 15:8 ‘Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
Matei 15:9 Degeaba Mă cinstesc ei învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.’”
Lucrurile care spurcă pe om
Matei 15:10 Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:
Matei 15:11 Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”
Matei 15:12 Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”
Matei 15:13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
Matei 15:14 Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”
Matei 15:15 Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”
Matei 15:16 Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi?
Matei 15:17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară, în hazna?
Matei 15:18 Dar ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.
Matei 15:19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
Matei 15:20 Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
Femeia cananeancă
Matei 15:21 Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Matei 15:22 Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.”
Matei 15:23 El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
Matei 15:24 Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
Matei 15:25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
Matei 15:26 Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei !”
Matei 15:27 „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
Matei 15:28 Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
A doua înmulţire a pâinilor
Matei 15:29 Isus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă Marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut jos acolo.
Matei 15:30 Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit;
Matei 15:31 aşa că noroadele se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
Matei 15:32 Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”
Matei 15:33 Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?”
Matei 15:34 „Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori.”
Matei 15:35 Atunci, Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ.
Matei 15:36 A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.
Matei 15:37 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.
Matei 15:38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Matei 15:39 În urmă, Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.
Aluatul fariseilor
Matei 16:1 Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.

Deși era Fiul lui Dumnezeu, constată că lucrarea de vestire a Evangheliei ce implică extinderea Împărăției lui Dumnezeu în lume este atât de amplă și imposibil de făcut de Unul singur încât este nevoit să ceară suplimentarea numărului de lucrători: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii. Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui.” (Matei 9/37,38) Deși erau împreună cu Domnul secerișului, ucenicii nu erau lucrători împreună cu El, ci doar însoțitori.

Dar ce înseamnă să fii lucrător?

Este suficient să ai o diplomă, o legitimație, sau un atestat? Cum pot dovedi?

Însuși termenul „lucrător” face referire la o persoană ce prestează o muncă permanentă sau ocazională. În via lui Dumnezeu toți sunt lucrători. Numai că ei se împart în două categorii: lucrători împuterniciți (autorizați) și lucrători amatori. Dar ce anume face diferența? (Imaginați-vă acum că o biserică ar hotărî să ajute o familie, ridicându-i o casă. Pentru aceasta se oferă 20 de frați să lucreze la ea. Dacă toți s-ar apuca să lucreze după priceperea lor, la urmă „casa” e posibil să nu mai arate ca și o casă. Dar dacă acolo vor fi 2-3 meșteri, sau măcar unul ce va coordona lucrul, la sfârșit va fi „artă”. Se poate spune că toți au lucrat - dar de pe poziții diferite.)

Biserica lui Dumnezeu este asemănată cu un ogor. Lucrul în ogor pot să-l facă și cei cu mai puțină pregătire. Dar tot biserica este asemănată cu o clădire: „Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” (1Cor. 3/9) Lucrul la o clădire este diferit... De exemplu: Pentru punerea temeliei a fost nevoie de un profesionist „meșter zidar - înțelept. ” (1Cor. 3/10)

Conform Pildei Talanților toți au fost chemați să fie părtași la Împărăția lui Dumnezeu. Toți au primit talanți: cinci; trei sau unul. Toți au fost chemați să „zidească în dreptul casei lor” Criteriul după care s-au împărțit talanții a fost „puterea” fiecăruia. (Cum să-i dai unui copil să ducă un bagaj ce are 20 de kilograme când el abia se ține pe picioare?) Ce s-ar fi întâmplat cu talanții dacă celui ce i s-a dat unul, (neștiind nici pe acela să-l folosească) i s-ar fi dat cinci?

În pilda polilor ni se spune că pentru împărțirea polilor au fost chemați doar 10 robi - pentru o slujire deosebită. Chemarea la o anumită slujbă implică și o charismă. „Tot așa și voi fiindcă umblați după darurile duhovnicești să căutați să le aveți din belșug în vederea zidirii sufletești a Bisericii” (1Cor. 14/12) Nu există un tipar. Totul este atât de diferit. „Sunt felurite daruri, dar este același Duh, sunt felurite slujbe dar este același Domn, sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu.” (1Cor. 12/4,5, 6) Tocmai de aceea apostolul Pavel întrebă? „Oare toți sunt apostoli? Toți sunt proroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?” (1Cor. 12/29,30) Acum putem înțelege mai bine de ce la împărțirea polilor au fost chemați doar zece robi.

Echipa ce urma să lucreze la extinderea Împărăției lui Dumnezeu în lume aflată în faza de proiect (nefiind pusă nici temelia) trebuia mărită și în ea urma să fie incluși și ucenicii. Ne așteptam ca Domnul secerișului să-i trimită pe ucenici să frecventeze cursurile școlilor de teologie existente atunci ca și acum. Însă procedeul a fost altul: „Isus a chemat pe cei 12 ucenici și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să tămăduiască orice boală și orice neputință.” (Matei 10/1) Cât privește partea teoretică, ea era aproape inexistentă. O „predică” formată din 4 cuvinte, „... pe drum propovăduiți și ziceți: Împărăția cerurilor este aproape!” Pentru aceasta nu e nevoie de multă teologie. Nici chiar ținere de minte... În schimb „împuterniciți” cu putere divină li s-a poruncit: „Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii.” În acest mod noii „lucrători” și-au început lucrarea în marele seceriș...

Așadar: Îndreptățirea de a fi un lucrător autorizat o dă ÎMPUTERNICIREA.

Apostolul Pavel a mărturisit în dreptul său cât și a echipei de lucrători: „Noi dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos... ” (2 Cor. 5/20) Nu era suficient ca ucenicii să fi fost doar doxă de teologie. Apostolul Petru a avut curajul să spună: „Argint și aur n-am, dar ce am îți dau: În Numele lui Isus Hristos scoală-te și umblă.” Elisei a știut ce să ceară pentru dificila misiune ce o avea de îndeplinit: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură (de putere) din duhul tău.” Puterea a fost sursa unor lucrări supranaturale ce le-au făcut ucenicii Domnului, deoarece Împărăția lui Dumnezeu nu stă doar în vorbe, ci pe putere. (1Cor. 4/20) Ucenicii au conștientizat aceasta și s-au rugat: „... dă putere robilor Tăi să vestească Evanghelia cu toată îndrăzneala și întinde-Ți mâna să se facă tămăduiri, minuni și semne... ” (Fapte 4/29,30). De ce a fost necesar ca Evanghelia să fie însoțită de minuni? „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri, felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt împărțite după voia Sa.” (Evrei 1/4) În acest mod lucrătorii din linia întâi (apostolii) au pus bazele (temelia) Împărăției lui Dumnezeu în lume. ((Efes. 2/20) Dar lucrarea nu se oprește aici deoarece pe această temelie urma să fie zidită Casa lui Dumnezeu (biserica) încât porțile locuinței morților (lumea) să nu o poată birui.

Așadar întrebările sunt bine-venite:

Cine sunt lucrătorii după înființarea bisericii și ce lucrează ei?

„Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire pentru zidirea trupului lui Hristos... ” (Efes. 4/11,12) Având în vedere că în biserică s-au strcurat și alți „lucrători falși, apostolul Pavel este determinat să întrebe: „Oare toți sunt apostoli, toți sunt proroci, toți sunt învățători... ” (adevărați)? Deoarece el descoperă printre ei și lucrători mincinoși. Deci, cum îi vom deosebi pe cei ce „El i-a dat” de cei falși? Depinde de ce anume zidesc. Zidăria este foarte importantă, fiind un subiect pe care „Ziditorul tuturor lucrurilor” îl aduce mereu în discuție, atrăgându-le atenția lucrătorilor că El este interesat mai mult de calitate decât de cantitate: „... fiecare să ia seama cum clădește deasupra.” și nu cât clădește. Ce ai clădit în ani de zile se poate dărâma într-o singură zi. Ai clădit fără temelie? Prăbușirea va fi mare și iminentă, deoarece vor veni „ploile și șuvoaiele” ce nu vor cruța lucrarea nimănui făcută fără „... să i-a seama.” Materialele cu care se lucrează sunt de mare preț: aur argint, pietre scumpe și nu este permis înlocuirea lor cu altele lipsite de valoare: lemn, fân sau trestie. Există o zi în care „proba de foc” va evalua lucrarea fiecăruia. Vestea bună este că lucrătorul va primi răsplata pentru munca sa, dar dacă lucrarea sa va fi distrusă de foc își va pierde răsplata, iar mântuirea ca prin foc... (cu greutate)

Ne întoarcem la lucrătorii de pe ogor. „Plugarul trebuie să muncească înainte de a strânge rodul.” Nimeni n-a fost plătit pentru ore de somn, ci pentru ore lucrate. Vine ziua când lucrătorii se vor odihni de ostenelile lor. (Apoc. 14/13) Adam era în grădina Edenului. Ar fi putut toată ziua să doarmă la umbră dacă nu i-ar fi poruncit Dumnezeu să lucreze grădina și s-o păzească. Ce lucra Adam, sau ce păzea? Nu știu... Era umbra lucrurilor viitoare. „Lucrul” a pornit din grădina „Edenului” și a fost porunca numărul unul și apoi porunca „să nu mănânci.” Însuși Mântuitorul a fost întrebat: „Tu ce lucrezi?” Dacă aceeași întrebare ar fi pusă în dreptul tău, tu ce răspuns ai da? Stăpânul s-ar bucura să te vadă că nu ești „leneș și neroditor.” Să nu fii doar un consumator. Apostolul Pavel atrăgea atenția că sunt unii care nu lucrează nimic și se țin de nimicuri. Este bine că nu te găsești printre ei... Ție ți s-a încredințat un talant. Ți se cere să-l pui în negoț. Să fii un bun ispravnic. Într-o zi vei auzi vocea Stăpânului care te va chema și-ți va zice: „Bine rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.”

Până atunci: „... ce se cere de la ispravnici, e ca fiecare să fie găsit bun în lucrul încredințat lui”

Fiți binecuvântați!