Îmi amintesc căci cu ceva timp în urmă am fost într-o biserică în care liderul mi-a șoptit dacă aș putea vorbi despre băuturile alcoolice. Am înțeles imediat despre ce anume era vorba acolo...

Aparent subiectul este simplu la prima vedere, dar devine dificil atunci când vrei să-l argumentez biblic și nu doar etic sau moral.

(Bunicul din partea mamei, Popovici, a fost un creștin conservator în totalitate împotriva băuturilor alcoolice. A fost surprins să audă că într-o biserică mare din zonă, unde darurile spirituale se manifestau din belșug, era tolerată și băutura. Așa că împreună cu prietenul său, Dumitru Pascaru din Stăuceni, încălțați amândoi cu râvna Evangheliei, s-au deplasat în biserica respectivă. Fiind cunoscuți, li s-a dat cuvântul, iar ei au pledat pentru renunțarea cu desăvârșire la consumul de băutură. Acum să vă spun rezultatul: La sfârșitul slujbei pastorul a „demontat” învățătura lor, folosind ca argument tot Cuvântul Evangheliei precum că nu ce intră în om îl poate spurca, ci ceea ce iese din el. Mai puteai spune ceva?

 Eu cred că o astfel de abordare, crează un precedent periculos, ce nu va duce la stoparea acestei maladii, ci dimpotrivă la încurajarea ei. Noi știm deja că băutura alcoolică provoacă grave tulburări mintale. În aceste condiții mai poți conta pe niște oameni care chiar sunt plini de must, atunci când este vorba de manifestarea darurilor? Eu am unele îndoieli la cei treji când folosesc darurile spirituale, darămite să mai fii și turmentat. Apostolul Pavel scrie bisericii din Efes: „Nu vă îmbătați de vin. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.” Trebuie să-ți alegi: Ori plin de Duh, ori plin de must... Amândouă nu „funcționează”.

Acum să vă spun de ce am ales să vorbesc despre băuturile alcoolice. Știm că apostolul Pavel îi recomandă lui Tit astfel: „și dă-te pe tine însuți  pildă de fapte bune... ” -  Exemplu personal este cel mai bun „exemplu”. Când cer tinerilor să închidă telefonul mobil în biserică, completez: Eu n-am intrat niciodată cu telefonul în biserică. Sună altfel... Referitor la băutură, sunt îndreptățit să-i îndemn și pe alții să procedeze la fel, ca unul ce n-am consumat băuturi alcoolice niciodată. Și țin să vă asigur că se poate trăi și fără ele. Am întâlnit însă și persoane care susțin că Dumnezeu n-ar interzice cu desăvârșire consumarea lor. Dar depinde din ce unghi privești lucrurile...

Acum atenție pentru că ne apropiem de învățătura Scripturii să vedem ce are să ne spună, și vă asigur că nu am să vă „plimb” peste tot în căutarea de argumente, ci am să mă folosesc doar de un singur verset ce se găsește în prima epistolă scrisă de Pavel către biserica din Corint, capitolul 6, versetul 12; fiind un puternic avertisment pentru cei ce încă nu sunt siguri dacă este permis, sau nepermis. Să luăm prima parte: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite... ” Ce frumos sună! Îngăduință totală. Nici o barieră, nici un gard. Aceasta se numește libertate după care oamenii tânjesc. Democrație sau slobozenie în termeni biblici. Acest verset este „frate geamăn” cu cel din „Eclesiastul” 9/11: „Bucură-te tinere în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căi alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.” 

 Să citim acum și partea a doua a versetului: „... nu toate sunt de folos. Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic să nu pună stăpânire pe mine.” Ați observat deja că apostolul repetă „îngăduința”, dar o barează între două interdicții: „nu e de folos” și „nimic să nu pună stăpânire”. Avertisment cu pericolul că cineva ar putea să te stăpânească. Cineva care vrea să-ți răpească libertatea (slobozenia) Relația unui om cu Dumnezeu este asemănată cu o casă. (conf. Matei 7/24) Casa omului cu judecată - adică cu discernământ, îi dată în stăpânire lui Dumnezeu. Numai că în această relație (casă) vor să intre și alți musafiri nepoftiți. Cain a fost atenționat: „Păcatul pândește la ușă, dar tu să-l stăpânești”- să nu intre. În caz că intră, el te va stăpâni pe tine. Pentru început „păcatul” se mulțumește cu puțin, dar mai târziu vei ajunge rob, muncind în folosul noului stăpân. „Duhul Domnului a părăsit pe Saul și el a fost muncit de un duh rău.” 

Adevărații alcoolici pătimași, n-au pus prima dată butoiul sau damigeana la gură, ci au început cu un păhărel și apoi două și unde au ajuns? Pot să spun (fără teama că voi greși) că băutura este un drog, din momentul ce te-a luat înainte este greu, dacă nu cumva imposibil de stăpânit. Tocmai aceasta voia să spună apostolul: „Nimic să nu pună stăpânire... ” O vorbă în popor spune un adevăr: Eu aș lăsa-o, dar nu mă lasă ea pe mine. Eu cred căci crâșmele și popasurile așezate din loc în loc în calea celor ce călătoresc, sunt adevărați „tâlhari” cei jefuiesc pe călători de bani și-i dezbracă de umanitate. Ultimul bănuț este dat pentru ai tulbura ochii și mintea. Mulți oameni și chiar dintre cei tineri, au tulburări mintale și atunci când sunt treji, dar să mai consume și băuturi alcoolice? Da, băutura este un microb ce se transmite de la unii la alții în anturaj, sau din cauză că nu a fost respectată distanțarea. Este foarte posibil ca această boală a societății să fie transmisă și pe cale ereditară. (Mă tot întrebam de un tânăr alcoolic, de unde o fi luat această patimă, dacă părinții lui sunt oameni neconsumatori și demni de respect în societate? Am aflat: bunicul său a fost un om bețiv. Moștenire ereditară... În Noul Testament ni se spune că omenirea de pe vremea lui Noe se îndeletnicea printre altele și cu băutura. Noe era un om neprihănit și fără pată și nu consuma băutură pentru că avea un proiect foarte amplu de dus la îndeplinire, fiind necesară o minte lucidă. Au venit apele potopului și i-a exterminat pe oameni. Numai că n-a fost exterminat și microbul beției din pricină că s-a lipit de corabie. Când a ieșit Noe din corabie s-a lipit de el. În acest mod, viața lui Noe după potop a luat un „nou început”. Citind în cartea „Geneza” capitolul 10/20-25 veți constata singuri până unde te poate duce băutura...

(Cu ani în urmă îi reproșam unui tânăr ajuns prin căsătorie în biserica noastră, că nu este bine să consume alcool. El se justifica mereu: „cu măsură frate Adrian”). Numai că atunci când ți se tulbură mintea și ochii, nu mai vezi măsura. Sfârșitul care putea să fie? A devenit un alcoolic, ce a condus la distrugerea familiei și a relației cu Dumnezeu. Și când știi că totul a pornit de la puțin... Da, puțin aluat dospește toată plămădeala. . În cartea  „Proverbe” există o întrebare de logică: „Poate cineva să ia foc în sân și să nu se ardă”? Vrei să te convingi de acest adevăr? Poți face o probă practică dacă vrei.

Tocmai aceasta vrea să spună Pavel: „Nimic să nu pună stăpânire pe mine.”              De aceea avem recomandări, sfaturi și avertizări asupra pericolului. În cartea „Evrei” citim astfel: „Și noi fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare  de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul ce ne înfășoară așa de lesne... ” (cap. 12/1) Păcatul înfășoară. În mod sigur ați avut ocazia să vedeți cum procedează păiajenul cu victima căzută în plasă. El n-o omoară brusc, ci o înfășoară întâi. După înfășurare, șansele de viețuire sunt „0”. Psalmistul numește aceste înfășurări „legăturile morții” (Ps. 116/3). Da „păhărelul” de băutură este doar momeala prin care vei fi atras într-un laț. De aceea psalmistul scrie: „Sufletul mi-a scăpat ca pasărea din lațul păsărarului, lațul s-a rupt și noi am scăpat.” Dar pentru a scăpa este nevoie de zbatere, de forțare, altfel lațul nu se rupe. În caz că nu te poți elibera singur, dar vrei cu adevărat, versetul următor spune: „Ajutorul nostru este Numele Domnului”. Dar trebuie să fie și voința ta.

Gândindu-mă la câte tragedii produce alcoolul: sinucideri, divorțuri, certuri în familie, crime, răzbunări, ș. a. m. d. - sunt determinat să cred că alcoolul este o maladie ce constituie un pericol public, deoarece diminuează, sau chiar distruge discernământul. Fără el ajungi ca oricare viețuitoare de la grădina zoologică. (Daniel 4/33,36) Băutura îi înstrăinează pe oameni de rude, de prieteni, de familie, de biserică ajungând în multe cazuri „în lada de gunoi” a societății, sau chiar în mormânt. ( Am fost marcat de finalul unui „domn” tânăr ce avea o familie bună și o soție frumoasă. Nu lipsea de pe el costumul, cămașa albă și cravata. Până a dat în patima băuturii. Familia distrusă, iar caldarâmul a luat locul  canapelei din dormitor. S-a retras la casa părintească, și într-un moment de luciditate s-a prins  de o speranță - frecventând biserica. Avea un scris foarte frumos. S-a folosit de el și a transcris pe caiete, mii de cântări. Lupta a fost grea... A căzut și a fost învins de băutură până acolo că i-a luat viața.)

  Acum spre final aș dori să vedem care este soluția? Pentru cei ce au pus mâna pe pahar din curiozitate, numai pentru faptul că „face mărgăritare” renunță repede cu desăvârșire, până nu va fi prea târziu. Există o vorbă în popor: „Taie răul de la rădăcină”. Eu recomand altfel. „Scoate răul cu tot cu rădăcină”. În caz contrar va da lăstari  de sălbăticiune ce te vor necăji tot timpul, și nu vei scăpa de ei... (În 1990 eram în armată. Ni s-a comunicat că la masa de „Revelion” vom primi  supliment o bere și două portocale. Ce era o bere? „Nimic”. Dar NU. Dealtfel erau prea mulți soldați interesați să fac schimb cu portocalele - și nu puteam să nu fac „tranzacția”. Dar stai, că nu-i asta totul... Comandantul de Unitate vine să ciocnească paharul său, de sticla noastră. Cum procedez? Aparent este un gest lipsit de importanță... dar nu pentru un creștin... (!) Am refuzat și această practică...

Pentru cei avansați, ce au fost prinși în această capcană, cere ajutorul lui Dumnezeu prin  rugăciune, dar trebuie să fie operativă și voința ta. (Un bărbat necredincios prins în această mreajă a beției, a ajuns să vândă alimentele din casă pentru băutură, deși avea o familie numeroasă. În una din zile stând de vorbă cu el, mi-a spus printre altele: Aș putea să scap de băutură dacă merg la dezalcoolizare. Acolo trebuie să plătesc 200 de lei, dar n-am de unde să-i iau. I-am spus repede: Dacă nu mai consumi băutură, dezalcoolizarea se face dela sine. Dar așteaptă să-ți spun de ce nu trebuie să mai dai bani la nimeni: „Un om bogat a mers într-un târg de sclavi. A plătit prețul pentru unul din ei stăpânului său, după care s-a adresat sclavului: „Ești liber” Sclavul n-a înțeles ce s-a întâmplat, așa că i s-a repetat: „Eu am venit aici să plătesc pentru tine ca tu din ziua aceasta să fii liber. Am continuat: Tu ești un rob a băuturii, dar cel mai bogat om a Planetei a plătit deja totul în dreptul tău ca tu de astăzi să fii liber. De ce trebuie să mai dai și tu bani dacă El a achitat totul pentru tine? Da, El a venit să-i descătușeze pe oameni. Să le dezlege legăturile și să proclame prinșilor de război slobozirea. Ar trebui să se audă strigăte de bucurie în cinstea Marelui Eliberator.

Suntem liberi! numai dacă tu vrei...

Fiți binecuvântați!