Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) este vital pentru viața oricărui creștin și nu numai...

Fără El nu poți deveni și nici nu poți fi un creștin adevărat, deoarece omul nu se poate mântui singur, deși  are  propria sa contribuție. (Fapte 2/40)  Tatăl Ceresc stă pe scaunul de domnie, Fiul stă la dreapta Sa pentru că și-a „sfârșit lucrarea” (misiunea) la cruce. (Ioan 17/4) Ambasadorul Cerului (Duhul Sfânt) a fost trimis să continue procesul mântuirii și extinderea Împărăției lui Dumnezeu în lume. Felul în care a fost gândit procedeul de Cel ce este sursa înțelepciunii este uimitor: „Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.” (Fapte 2/17) și nu doar peste cei ce-L cer, așa cum am fost învățați. Înțeleg din această hotărâre divină că orice făptură (om) intră în contact nemijlocit  cu Duhul lui Dumnezeu, „... fiindcă El „voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.” 

Cum se explică aceasta? „Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine” Așadar, prin intermediul Cuvântului, Duhul Sfânt bate la inima oricărui muritor, fără să „forțeze” intrarea, după care așteaptă decizia fiecăruia... Acceptând Cuvântul, îl accepți pe Duhul Sfânt (Dumnezeu), respingând Cuvântul îl respingi pe Duhul Sfânt. Ștefan le-a reproșat evreilor contemporani: „Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt.”                                                                                                                                                                                                            Foarte important: În urma unei făgăduințe făcute prin profetul Ioel, Duhul Sfânt s-a manifestat într-un mod miraculos, vorbindu-le evreilor prezenți în număr mare la Ierusalim cu prilejul sărbătorii „Cincizecime” pe limba învățată în provinciile unde au fost strămutați și locuiau. Ce anume le-a vorbit? - lucruri minunate a lui Dumnezeu. În urma acestei „predici” 3000 de persoane s-au convertit la creștinism pentru că Biserica se înmulțește cu ajutorul Duhului Sfânt. Menirea Sa este de a „... dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul... ” (Ioan 16/8)

Este bine de reținut: Pentru primirea Duhului Sfânt, nu trebuie să te numești „penticostal”. Păgân fiind, dacă-ți deschizi inima la auzirea Cuvântului, accepându-L, ai făcut cel mai important pas pe Calea cea nouă și vie. În acest mod mântuirea a intrat în casa ta. Totul fiind atât de simplu. Despre Domnul Isus ni s-a spus că a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit, dar tuturor celor ce L-au primit - adică celor ce cred în Numele Său, le-a dat dreptul să se facă copiii lui Dumnezeu.” Cum l-au primit pe Isus? prin credință. Ce te determină să crezi că Duhul Sfânt - numit și Duhul lui Hristos se primește altfel? De câți intermediari ai nevoie să-L primești, din moment ce știm că El ne vrea cu gelozie pentru Sine? Relația dintre om și Duhul Sfânt este personală. El ne-a căutat pe noi și nu noi L-am căutat pe El. Nouă nu ni se cere decât să-L acceptăm și nimic mai mult. (Apoc. 3/20) „Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El”.

Din moment ce „ușa„ i-a fost deschisă mântuirea a intrat în casa ta, ca și-n cazul lui Zacheu. Mântuirea fiind  un proces și nu o acțiune spontană. Casa în care tocmai a intrat, fiind într-o stare deplorabilă, nu are condițiile propice să locuiască în ea. Este veche și  întunecată. Dar nu va fi abandonată, deoarece tocmai acesta a fost scopul pentru care a bătut la ușă - dorind să intre... Duhul Sfânt este aducător  de lumină. „Cugetul meu luminat de Duhul Sfânt.” - mărturisește apostolul Pavel. Spuneam la început că Duhul are cu Sine, sabia ce este „Cuvântul lui Dumnezeu”. „El este viu  și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri... ”   Ca orice „lucrător” începe lucrarea de înnoire (schimbare)  Înnoire ce nu se realizează într-o singură zi, ci în timp. Apostolul Pavel explică: „Chiar dacă omul nostru din afară trece, omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi.” Treptat. Nu prin destoinicia, sau puterea noastră, ci „... înnoirea făcută de Duhul Sfânt”. (Tit 3/5) Vei fi un om născut din nou, ca un copilaș. Însuși Mântuitorul a spus: „Dacă nu se naște cineva din nou, nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.” Și când știm că totul a pornit de la o sămânță. Da, suntem acum o făptură nouă, „... fiindcă am fost născuți din nou dintr-o sămânță care nu poate putrezi, prin Cuvântul Evangheliei.” O făptură nouă, are o minte înnoită, slujește lui Dumnezeu într-un duh nou. Viața sa fiind schimbată este acum, nouă. Merge pe calea cea nouă și vie cu gândul la un cer și un pământ nou. Totul nou -  fiind lucrarea Cuvântului, sub îndrumarea Duhului Sfânt.

 Înnoirea casei a fost făcută de Duhul Sfânt cu scopul bine determinat să locuiască în ea. Poziția în care ne găsim este diferită de cea inițială. Dintr-un păgân (firesc) ai devenit un om duhovnicesc, cu o condiție: „... dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi.” (Rom. 8/9)

RECAPITULARE: Am auzit bătăile în ușa inimii, am deschis în mod voluntar și am acceptat să intre. L-am primit  prin credință (conf. Efes. 1/13). Conștientizăm acum că toată această schimbare (lucrare) este opera Duhului Sfânt (împreună cu voința noastră). Știm că înnoirea s-a făcut cu scopul ca inima noastră să devină Templu în care să locuiască Duhul Sfânt. Din moment ce lucrarea a fost finalizată ni se spune că Duhul Slavei se odihnește peste noi... (1Petru 4/14)

 După ce am parcurs itinerarul acesta și am ajuns aici, mai are sens sau rost (cum vreți să-i spuneți) să ne rugăm „stăruitor” ca Dumnezeu să ne dea Duhul Sfânt? Cum se așează o asemenea gândire în mintea noastră? Este ca și când toate aceste realizări le considerăm meritul nostru, iar Duhul Sfânt ar veni în toate dea gata. Dar oare o asemenea gândire ce s-a transmis de la o generație la alta, nu este cumva o ofensă la adresa Duhului Sfânt? Nu avem voie să ne oprim la unul- două exemple din Biblie în ce privește primirea Duhului  și să le luăm ca etalon, fără să ținem cont că lucrarea Duhului este atât de complexă și diferită. Este necesar să studiem Biblia în ansamblu pe această temă. Nu întâmplător Duhul Sfânt este asemănat cu vântul ce „... suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Așa este cu cel născut din Duhul.” Pot eu sau tu, să dirijezi acțiunea vântului? Cât de diferite și în permanentă schimbare sunt direcțiile în care suflă el (El)... !                                             

- Când a fost botezat în apă, Duhul Sfânt s-a coborât peste Domnul Isus în chip de porumbel.
- Ioan Botezătorul s-a umplut de Duhul Sfânt înainte de a se naște.
- Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt în momentul în care i-a săltat pruncul în pântece.
- Zaharia s-a umplut de Duhul Sfânt când a auzit vestea nașterii fiului său, Ioan.
- Duhul Sfânt era peste Simion, dar nu știm cum l-a primit.
- Peste ucenici a fost suflat Duh Sfânt.
- Mulțimea  la „Cincizecimi” era în așteptarea făgăduinței
- Saul, samaritenii și ucenicii lui Ioan, prin punerea mâinilor.
- Casa lui Corneliu, în timpul auzirii Cuvântului.

 Adeseori, evidențiem un anumit mod din Noul Testament  când s-a primit Duhul Sfânt și că acesta ar trebui să fie valabil și pentru cei din generația noastră, dar primirea Duhului în timpul predicării Evangheliei aidoma în casa lui Corneliu, sau prin punerea mâinilor, nu mai este valabil pentru generația noastră? Dar după modelul Domnului Isus - în timpul botezului în apă? De ce o fi rămas o singură modalitate de primire când avem atâtea modele în Noul Testament?

Există nevoie de o dovadă a primirii Duhului? Cu siguranță că este nevoie de ea... Cine este în drept să-mi confirme: un proroc sau o înaltă față bisericească? Nimeni. Tu trebuie să ai siguranța că L-ai primit, urmărind gena. Dacă firea noastră păcătoasă, a fost modificată (schimbată)  genetic, cu o fire dumnezeiască ce te determină să fugi de stricăciunea ce este în lume prin pofte, aceasta trebuie să știi că numai Duhul Sfânt o poate face: „El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe ca prin ele să ne facem părtași firii dumnezeiești, fugind de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (1Petru 1/4) „Mlădiță nobilă” atașată în Viță, ce produce struguri buni. În cazul în care ai luat ca dovadă vorbirea în limbi noi - (deși nu este obligatorie) - vorbești în limbi, dar „strugurii sunt sălbatici” (Isaia 5/4), renunță urgent la ele, deoarece limbile sunt imitate (falsificate) iar „altoirea” a eșuat.

                                                                                                                                                                                Atenție: De ce credeți că dintre toate semnele ce vor însoți pe unii din cei ce cred în Numele Lui, menționate în Marcu 16/16, cei mai mulți și-au însușit limbile? deoarece sunt cel mai ușor de falsificat. 2-3 cuvinte și am demonstrat că am Duhul Sfânt. Cumplită înșelătorie pentru cei slabi și naivi. (Un „creștin” dintr-o biserică din zona noastră, ce pretindea a fi și proroc, a căzut de la credință. Vreme de câțiva ani s-a tăvălit prin mizeria acestei lumi, ca nimeni altul. Un frate din biserica respectivă îmi aduce în una din zile „vestea bună”: Fratele „Ionescu” a venit astăzi din nou la biserică și Dumnezeu l-a iertat... De unde știi că l-a iertat? întreb eu repede. L-am auzit vorbind în alte limbi... ) Culmea ipocriziei și nerușinării... Câtă copilărie! Limbile și iar limbile... „Piatra de căpătâi” pentru mulți... Dacă lucrurile „mărunte” nu reușim să le gestionăm cu deplină maturitate, oare care va fi destinul nostru când Diavolul va trece cu tăvălugul înșelăciunii, încercând și probabil reușind să înșele mulți din cei aleși?

Pentru o bază temeinică, urmărește roadele - nu vorbele. Deoarece „pomul se cunoaște după rodul lui”- spunea chiar Isus. (Matei 12/33) Tu vrei să schimbi regula și să-l cunoști după frunze? Sau poate dorești ceva mai mult? Foarte bine, e dreptul tău. „În Ierusalim era un om cu numele Simion. Omul acesta ducea o viață sfântă, umbla în frica Domnului și Duhul Sfânt era peste el.” Ce l-a determinat pe autor să spună despre Simion că are Duhul Sfânt? Umblarea sa era în frică de Domnul, ducând o viață sfântă”. Frumoasă și credibilă mărturie. „... sfințirea lucrată de Duhul Sfânt... ” (1Petru 1/2)

În concluzie: Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură. El toarnă din abundență peste orice făptură. Peste cei ce-L cer, și în egală măsură, peste cei ce nu-L cer - dar  îl acceptă. (Apoc. 3/20) „Ploaia” binecuvântată cade peste cei buni cât și peste cei răi. Vasul deschis se umple... „Soarele” neprihănirii a răsărit peste cei drepți, cât și peste cei nedrepți. El are menirea să alunge „răceala” și să aducă căldură și lumină în orice inimă. Te vei minuna de modul în care Duhul lui Dumnezeu poate să te schimbe.

Ți cere un singur lucru: Să-i deschizi și să-L inviți să intre...

Fiți binecuvântați!