“Femeie”, i-a zis Isus, “de ce plângi? (Ioan 20:15)

   Lacrimile o experiență comună.

   Cine nu a plâns niciodată?

   Și tineri și bătrâni plâng, și cei săraci și cei bogați varsă lacrimi, și cei răi și cei neprihăniți bocesc uneori. Chiar și băieții plâng câteodată!

   Fiul lui Dumnezeu, îmbrăcat fiind cu umanitatea noastră, a plâns. De trei ori este scris în Biblie că Domnul Isus a plâns: La mormântul lui Lazăr (Ioan 11:35), pentru Ierusalim (Luca 19:41), și în Ghetsimani (Evrei 5:7).

   Plânsul este o experință comună tuturor oamenilor. Lacrimile însoțesc anumite trăiri intense, fiind declanșate atât de întristare cât și de bucurie.

      Psihologii ne spun că, plânsul în anumite limite, are un efect benefic asupre sufletului, acționând ca o supapă de presiune. // Oftalmologii ne învață că lacrimile sunt un mod natural de auto-curățire a ochilor.

   În dimineața învierii, lângă mormântul gol, Maria plânge. Recent înviat dintre cei morți Fiul lui Dumnezeu o întreabă: “Femeie, pentru ce plângi?”

   PENTRU CE PLÂNG OAMENII (O perspectivă biblică)

   -unii plâng pentru că sunt tratați rău (Agar, Genesa 21:15-16)

   -alții plâng pentru că și-au pierdut demnitatea (Esau, Genesa 27:38)

   -unii plâng pentru că l-i se pare că n-au destul (Numeri 11:18-20)

   -alții plâng pentru că îi lovește Dumnezeu (1Samuel 6:19)

   Maria a plâns pentru că a pierdut un suflet drag.

  Experiența despărțirii de cineva apropiat este traumatizantă. Toți avem tendința să vărsăm lacrimi atunci când pierdem pe cineva drag.

    Câți însă plâng, ca și Maria, după Dumnezeu?

   Există o categorie de oameni binecuvântați:

    -care varsă lacrimi în rugăciune (Iov 16:20),

    -care plâng pentru Ierusalim (Neemia 1:4),

    -care varsă lacrimi atunci când seamănă (Psalmul 126:5),

  -care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc pe pământ (Ezechiel 9:4),

   -care plâng pentru suflete și pentru Biserică (2Corinteni 2:4).

   OMULE, ATUNCI CÂND PLÂNGI, DE CE SE UMEZESC OCHII? ...

   În istoria lui Israel există un episod foarte interesant, consemnat la 1 Samuel 7:1-2.

   Aici se spune că, la un moment dat, “toată casa lui Israel a plâns după Domnul.” Au fost lacrimile pocăinței.

    O, ce lacrimi binevenite!

   Biblia vorbește mult despre lacrimile pocăinței. Iată câteva exemple: Ioel 2:12-17, Luca 7:37-38, Matei 26:75.

   Unui neam ticălos și necredincios ca cel de astăzi, Dumnezeu îi spune: “Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră în întristare: Smeriți-vă înaintea Domnului, ... ” (Iacov 4:9-10)

   Trebuie să spunem de asemeni că, acelora care refuză lacrimile pocăințe, le este pregătit un loc unde este “plânsul și scrâșnirea dinților”. (Matei 13:41-42)

CUM REACȚIONEAZĂ DUMNEZEU LA PLÂNSUL OAMENILOR

Monica, mama Sfântului Augustin a vărsat multe lacrimi pentru fiul ei pe când acesta trăia în păcat. Episcopul Ambrozie văzându-i lacrimile a liniștit-o spunâd: “Este imposibil să piară fiul unor așa lacrimi”.

Este Domnul sensibil la plânsul nostru?

Vedem că în dimineața învierii prima preocupare a Domnului Isus este să alunge tristețea și să aducă încurajare unor oameni răpuși de încercarea prin care au trecut cu ocazia arestării și răsticnirii Lui.

Câteva pasaje din Scriptură sunt edificatoare în ce privește atitudinea lui Dumnezeu:

-Isaia 38:15 - „Ezechia, … am văzut lacrimile tale”

-Luca 7:11-17 – Văduvei din Nain Domnul i-a zis: „Nu plânge!”

-La sfârșitul Bibliei Dumnezeu face o promisiune tuturor celor credincioși - “…El va șterge orice lacrimă din ochii lor... ” (Apocalipsa 21:1-5)

CONCLUZIE:

În valea umbrei morții cu toții avem parte de experiențe negative: o piatră ce un poate fi dată deoparte; o teamă ce ne bântui mereu; o durere ce ne provoacă constant.

În ciuda faptului că ne trudim zilnic, prea adesea experimentăm eșecul, aripile ni se frâng, sufletul ne este îndurerat.

În aceste condiții să ne amintim chemarea plină de har a Fiului lui Dumnezeu: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. (Matei 11:28)  

   Să ne legăm viețile și speranțele de Acela care poate și vrea să vină în ajutor; să ne aplecăm capul obosit pe umerii primitori ai Celui întâi înviat din morți; fie binecuvântat Numele Lui!