Cartea Deuteronom este o veritabila constitutie pentru poporul Israel care atunci se aflau in punctul in care se formau ca si natiune, iar Dumnezeu le da o serie de legi menite sa-i ajute sa supravietuiasca ca popor. Aceste legi vizau relatia cu Dumnezeu si poporul primeste instructiuni clare cu privire la inchinare si la tinerea sarbatorilor, precum si semnificatia sarbatorilor, iar pe de alta parte aveau legi ce vizau relatiile interumane dintre ei, precum si relatiile cu cei din alte popoare. Dumnezeu a fost atat de atent la detalii incat pentru ca ei sa poata supravietui primesc si legi ce vizau aspectele legate de igiena si modul in care trebuiau sa se ingrijeasca de bolnavi, iar cei care aveau boli contagioase aveau un alt set de reguli. De asemenea li se spune si ce au voie mance si ce nu (Levitic 11:3-7), li se spune ca aveau voie sa mance carne de vita dar sa nu consume carne de porc. Cand ma uit la aceste versete si imi dau seama ca in prezent nutritionistii vin si ne sfatuiesc sa nu mancam carne de porc pt ca este nociva, zambesc gandindu-ma la faptul ca poporul ales stia asta cu mii de ani inaintea noastra. Principiul acestor legi este la fel de valabil si pentru noi azi, deoarece ele ne descopera caracterul lui Dumnezeu.

In capitolul 8 ni se transmite faptul ca supravietuirea poporului depinde de pazirea si implinirea poruncilor date de Dumnezeu, supravietuirea fiind conditionata de ascultarea de Domnul. Să păziți și să împliniți toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiți, să vă înmulțiți și să intrați în stăpânirea țării pe care a jurat Domnul că o va da părinților voștri. Deuteronom (8:1) Daca ne uitam la istoria lui Israel vedem cat de adevarat a fost si este acest principiu; in perioadele in care au stat alipiti de Domnul, au avut parte de pace si prosperitate, iar cand se indepartau au ajuns sa fie divizati si dusi in robie. Drumul din Egipt inspre tara Canaan se putea face in perioada respectiva si tinand seama de numarul lor, in cateva saptamani, dar Dumnezeu i-a dus pe un alt drum, ferit de razboaie insa prin pustie ca sa le testeze credinciosia si sa-i invete dependenta de EL. Intreaga calatorie a poporului a durat 40 de ani, timp in care generatia celor care s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu aveau sa moara. Cand au trimis iscoade in tara ca sa vada daca este buna sau nu, au constatat ca intradevar era o tara extraordinara, exact cum le promisese Dumnezeu prin aceste versete: Căci Domnul Dumnezeul tău are să te ducă într-o țară bună, țară cu pâraie de apă, cu izvoare și cu lacuri, care țâșnesc din văi și munți; țară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii; țară cu măslini și cu miere; țară unde vei mânca pâine din belșug, unde nu vei duce lipsă de nimic; țară ale cărei pietre sunt de fier și din ai cărei munți vei scoate aramă. Deuteronom 8:7-9, strugurii erau atat de mari incat un ciorchine trebuia dus pe umeri de doi oameni. Insa imaginea actuala a tarii nu prea seamana ca imagine descrisa aici in aceste versete, terenul este mult mai arid, Israelul de azi nu este o oaza asa cum e descris Canaanul in Deuteronom. Oare unde este problema, sa nu fie chiar asa cum e descrisa tara? In urma pacatelor poporului se transforma pana si tara, natura intreaga poarta si ea amprenta neascultarii poporului. Tara Israel s-a transformat in urma multor secole de neascultare a poporului dar acum incepe sa infloreasca iar.

Dupa ce le prezinta cu multe amanunte cum va fi tara, Dumnezeu lanseaza poporului un avertisment foarte serios, iar acest avertisment este dat pentru ca Dumnezeu este singurul care cunoaste in profunzime inima omului, si stie ce e in ea si stie ce este capabila sa faca. Avertismentul are a face cu mandria, fiind pacatul care rupe relatia cu Dumnezeu; mandria il aseaza pe om in centru iar divinitatea graviteaza in jurul omului dupa poftele omului, pe cand realitatea spirituala este cu totul alta, Dumnezeu este in centru iar omul este intr-o dependenta totala de El. Daca ne uitam cu atentie la versetele din cap. 8 vom vedea ca mandria nu se instaleaza asa dintr-o data, nimeni nu cred ca spune: de maine vreau sa fiu un om mandru. Dumnezeu, cunoscand in detaliu inima omului, isi previne dinainte poporul cu privire la pacatul mandrie care poate sa apara in viata lor, in acelasi timp le si explica cum ajunge mandria sa se cuibareasca in inima. Prima data, daca nu il binecuvintezi pe Domnul pentru tot ce ai din mana Lui ajungi sa uiti de Dumnezeu

Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău pentru țara cea bună pe care ți-a dat-o. Deuteronom 8:10 – acesta este primul pas, si va rog sa observati ca porneste de la un aspect care ni se poate parea minor, binecuvantarea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne da, pentru ca astfel constientizez dependenta mea totala de El. Dupa ce ai uitat de Dumnezeu, Vezi să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care ți le dau azi. Deuteronom 8:11 nu te mai intereseaza legile si poruncile Lui, astfel incat nu mai simti nevoia de a le implini. Apoi urmatorul pas este sa ajungi sa iti atribui tie toate realizarile astfel incat inima ti se umple de mandrie. Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății.’ Deuteronom 8:17

De asemenea Dumnezeu isi avertizeaza poporul ca daca ajunge in punctul in care sa uite de El, de Dumnezeul cel adevarat, va incepe sa umble dupa alti dumnezei pentru ca inima omului asa a fost creata sa venereze, iar daca nu il venereaza pe singurul Dumnezeu adevarat, isi va plamadi divinitati inchipuite pe care sa le venereze, sau se va venera pe sine insusi. Dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău și vei merge după alți dumnezei, dacă le vei sluji și te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veți pieri. Deuteronom 8:19

In lupta noastra impotriva pacatului avem de multe ori tendinta sa dam vina pe oricine sau orice altceva in afara de noi, si avem formate vorbe de genul: ispita m-a pus sa fac sau sa spun cutare lucru, satana m-a impins sa fac cutare lucru. Dar haideti sa ne uitam la aceste versete din cap. 8 care spun asa: sa pazesti, sa nu uiti pe Domnul, ia seama sa nu ti se umfle inima de mandrie, sa nu zici in inima ta – spuneti-mi pe cine cade responsabilitatea? Cu siguranta pe noi, pe mine si pe tine. Eu trebuie sa pazesc, eu nu trebuie sa uit, eu trebuie sa iau seama.

O alta forma de mandrei este cea in care, atunci cand vezi mana puternica a lui Dumnezeu la lucru, sa consideri ca Dumnezeu intervine datorita bunatatii tale si nu datorita bunatatii Lui, ca si cand El ar fi obligat sa intervina pentru ca tu ai o inima curata, pentru ca tu esti cineva din punct de vedere spiritual. Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.’ Căci din pricina răutății neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta. Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor, ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul Dumnezeul tău acea țară bună ca s-o stăpânești, căci tu ești un popor tare încăpățânat. (Deuteronom 9:4-6)

Dumnezeu, tocmai ca sa descurajeze o asemenea atitudine in popor le aduce aminte de nenumaratele situatii in care ei nu au fost asa cum trebuiau sa fie ci au fost incapatanati si au atatat mania lui Dumnezeu (cap. 9:7-29).

Versetul 5 este cheia pentru a intelege evenimentele ulterioare din Iosua cand au intrat in tara si au trecut prin ascutisul sabiei pe toti locutorii, de la mare la mic, nimic nu a scapat. Iar in Geneza este un alt verset legat de acesta: Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei; acolo va fi robita si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, il voi judeca Eu: si pe urma va iesi de-acolo cu mari bogatii. Tu vei merge in pace la parintii tai; vei fi ingropat dupa o batranete fericita. In al patrulea neam, ea se va intoarce aici; caci nelegiuirea amoritilor nu si-a atins inca varful. (Geneza 15:13-16) Cand citesti cartea Iosua, si vezi modul in care efectiv israelitii i-au decimat pe locuitorii Canaanului, ai tendinta sa spui ca Dumnezeu este crud, insa nu trebuie sa uitam principiul de baza pt intelegerea corecta a textului scriptural: orice text nu se interpreteaza singular, ci el se interpreteaza in concordanta cu capitolul din care face parte, in armonie cu cartea din care face parte si in unitate cu intreaga Scriptura. Ceea ce vreau sa spun este faptul ca evenimentele descrise in Iosua, decimarea totala a locuitorilor cananiti trebuie inteleasa in lumina a cel putin acestor doua versete (Geneza 15:16 si Deuteronom 9:5). Dumnezeu pentru ca este un Dumnezeu indurator a dat un ragaz de 400 de ani popoarelor cananite sa se indrepte de la caile lor rele, iar pentru asta poporul Sau a trait ca rob in Egipt, dar El este si un Dumnezeu drept care cand a hotarat ca este de ajuns si ca trebuie sa pedepseasca nelegiuirea, decide in consecinta. (pentru mai multe detalii a se vedea studiul Indelunga rabdare a lui Dumnezeu)

Asadar exista doua forme de mandrie care ne pot cuprinde:

1. Mandria materiala – cine sunt eu ca am casa, masina, pozitie sociala

2. Mandria spirituala – cine sunt eu ca mie imi vorbeste Domnul

Daca ne uitam la modul in care se raporta Isus la farisei, vedem faptul ca era categoria cea mai atacata de mustrarile Domnului pentru ca erau fatarnici si mandri, aveau o mandrei spirituala caracteristica.

Intelegand procesul prin care se instaleaza mandria in inima noastra, trebuie sa o anihilam inca din fasa, sa nu o lasam sa se dezvolte in viata noastra.