Credința crestină este întemeiată pe credința într-un Dumnezeu triunic: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Modul în care fiecare își face lucrarea, este descris pe paginile scripturii, iar lucrarea fiecăruia deși poate părea o lucrare singulară, la o privire mai atentă este o lucrare în armonie cu celelate două persoane ale trinității.

Din Geneza până în Maleahi avem descrisă lucrarea Tatălui, din Matei până în Ioan avem descrisă lucrarea Fiului, din Faptele Apostolilor pana în Epistola lui Iuda avem lucrarea Duhului Sfant, iar în Apocalipsa avem lucrarea Fiului, a Duhului si a Tatălui. Însă lucrarea Tatălui prezentată în Vechiul Testament arată înspre Fiul, înspre mântuitorul ce avea să vină care este profețit de oameni împuterniciți prin Duhul Sfânt, lucrarea Fiului din evanghelii întărește învățătura Tatălui și arată înspre Duhul Sfânt care va fi dat, iar lucrarea Duhului din epistole arată înspre persoana Fiului și înspre pământul cu cerul nou creat de Tatăl pentru cei mântuiți prin jertfa Fiului.

Vreau să ne uităm împreună în Sfânta Scriptură și să descoperim că Duhul Sfânt este prezent întradevăr preponderent în epistole, dar îl găsim la lucru și în Geneza, în Judecători, în Împărați, în cărțile profetice, în Evanghelii și în Apocalipsa

Astfel Duhul Sfânt este la lucru în momentul în care a fost creat pământul: Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. (Gen. 1:2)

Duhul cobora peste anumiți oameni pentru ai împuternici să facă o lucrare specială. A coborât peste Iosif care avea să își salveze neamul de la foamete: Și faraon a zis slujitorilor săi: "Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?" (Gen. 41:38) A coborât peste Moise care a fost călăuzit în vederea conducerii poporului prin pustie înspre țara promisă: Domnul S-a coborât în nor și a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și, de îndată ce Duhul S-a așezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit. (Num. 11:25). La fel și peste Ghedeon, Iefta si Samson judecătorii poporului Israel Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; (Judc. 6:34), Duhul Domnului a venit peste Iefta. (Judc. 11:29), Duhul Domnului a venit peste Samson; (Judc. 14:6). De asemenea unii din împărații lui Israel au avut parte de Duhul Sfânt pentru a putea conduce poporul: Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea și în cele următoare. (1Sam. 16:13) Prorocii au fost împuterniciți de Duhul Sfânt pentru a transmite mesajul Domnului către popor: Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfățișat înaintea poporului și i-a zis: "Așa vorbește Dumnezeu: "Pentru ce călcați poruncile Domnului? Nu veți propăși. Pentru că ați părăsit pe Domnul, și El vă va părăsi." (2Cron. 24:20); Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine și mi-a zis: "Spune: "Așa vorbește Domnul: "Astfel vorbiți voi, casa lui Israel! Și ce vă vine în gând, știu foarte bine! (Ezec. 11:5)

Și în vechime dorința lui Dumnezeu Tatăl era de a-și revărsa Duhul peste poporul Său: Voi pune Duhul Meu în voi, și veți trăi; vă voi așeza iarăși în țara voastră, și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am și făcut, zice Domnul." (Ezec. 37:14); și nu le voi mai ascunde fața Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu." (Ezec. 39:29) însă datorită neascultării poporului lucrul aceasta s-a întamplat într-o mai mică măsură, pentru că în urma reîntoarcerii din robie, fiecare s-a preocupat mai mult de rezidirea casei sale și au uitat să rezidească casa Domnului.

Mergând înspre evanghelii, coborârea Duhului Sfânt peste Fiul a fost profețită încă din vechime prin gura prorocului Isaia: Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. (Isa. 11:2);"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. (Isa. 42:1). Astfel îl vedem pe Duhul Sfânt având un rol activ la întruparea Fiului pe acest pământ: Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si, inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant. (Mat.1:18). Împlinirea efectivă a profețiilor lui Isaia aveau să aibe loc la botezul Domnului Isus, la consacrarea Lui în lucrare: Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Și din cer s-a auzit un glas care zicea: "Tu ești Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!" (Luc. 3:22). Fiul în calitate de trimis al Tatălui afirmă și El rolul Duhului în cadrul lucrarii Sale, astfel vedem ca exista o împletire armonioasă între persoanele treimii: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati (Luc. 4:18). Însă partea cea mai încurajatoare pentru noi, pentru biserică este faptul că și noi putem avea parte de Duhul Sfânt, întrucât El este unul din darurile lui Dumnezeu Tatăl pentru noi: Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!" (Luc. 11:13). Pentru a avea Duhul Sfânt în primul rând trebuie să devii constient că ai nevoie de El. În urma contactului cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu învățăturile Scripturii, omul se privește pe sine însuși ca într-o oglindă și își dă seama că este murdar din punct de vedere spiritual și are nevoie de curăție, dar această curățire nu o poate face singur ci are nevoie de ajutor, de aceea trebuie să ceară lui Dumnezeu Tatăl putere, care îi va fi dată prin Duhul Sfânt. În urma revarsării Duhului peste acea persoană, ea ajunge conștientă de faptul că are nevoie de mântuire pentru a fi cruțat în fața mâniei lui Dumnezeu, iar Duhul îl înștiințează că singura cale de salvare este prin jertfa Fiului. Când omul înțelege aceste adevăr fundamental pentru viața lui, în urma acceptării soluție salvatoare din partea Tatălui (și anume jertfa Fiului), începe procesul de modelare a caracterului în baza învățăturilor Fiului. Vedem așadar o conlucrare perfectă între persoanele trinității.

Mergând apoi înspre epistole, revărsarea Duhului Sfânt peste apostoli și biserică în ansamblu a fost profețită prin gura prorocului Ioel: După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa vise, și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea. (Ioel. 2:29) și începe să fie împlinită la Cinzecime după cum și Petru devine perfect conștient de această împlinire profetică, dar profeția transcende dincolo de acel moment, și se împlinește pentru întreaga biserică de-a lungul timpului. Revărsarea Duhului are și consecințe, nu este doar un simplu eveniment iar apoi Duhul pleacă de la biserică, cum se întâmpla în vechime când se revărsa punctual doar peste anumiți oameni. În perioada Bisericii, Duhul este activ permanent în mijlocul credincioșilor, producând efecte imediate ale influenței Sale, prin roade care le produce în viața celui atins: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. (Efeseni 5:22-23). Aceste roade se văd în viața de zi cu zi și aduc o transfomare reală, însă transformarea este graduală, nu se întâmplă ca toate roadele să te copleșească dintr-o dată, la fel cu Duhul Sfânt nu vine asupra ta în urma botezului, botezul este o mărturie publică a faptului că îți lași viața călăuzită de Duhul, pătrunderea Duhului în viața omului are loc înaintea botezului. Fiecare din noi ne putem face o autotestare ca să vezi dacă roada Duhului este în tine; să va dau un exemplu: pentru mine personal, la începutul vieții de credință, o confirmare a Duhului a fost faptul că am ajuns să nu îmi mai fie frică de moarte pentru că pacea pe care doar Dumnezeu o poate da m-a cuprins. Însă Duhul face mai mult decât să aducă roade, pentru că biserica nu este formată din credincioși comozi care stau în bancă, ci din credincioși activi înzestrați de Duhul Sfânt cu anumite daruri. În mod special în prima epistolă către Corinteni, Pavel discută subiectul darurilor pe care Duhul Sfânt le dă bisericii; însă pentru a înțelege corect cap. 12 și 14 unde sunt expuse învățăturile cu privire la daruri, trebuie să constientizez modul în care a scris Pavel Epistola către Corinteni. Apostolul, când vorbește cu bisericile, în funcție de nevoile și situația spirituală a bisercii transmite un anumit tip de epistolă; astfel pentru bisericile care aveau nevoie să crească în cunoștiința adevărului revelat de Hristos le transmite epistole de învățătură, cum este Epistola către Romani, sau către Efeseni; dar când avea ceva de corectat într-o anumită biserică, Pavel le transmite epistole corective cum este Epistola către Galateni și către Corinteni. Deci Epistola către Corinteni este o epistolă corectivă, iar capitolele 12 și 14 trebuie înțelese în lumina modului în care este scrisă epistola. Dacă ne uităm atent la modul în care este ea scrisă, descoperim un tipar, și anume Pavel oferă o învățătură după care face o corecție în cadrul bisericii din Corint arătându-le ce nu fac bine. De exemplu în capitolul 1 și 2 le prezintă înțelepciunea lumii și înțelepciunea lui Dumnezeu, iar apoi în cap. 3 vine cu corecția, punând degetul pe rană și arătând bisericii că ei traiesc după înțelepciunea lumii pentru că între ei sunt dezbinări. In capitolul 10 oferă învâțătura cu privire la cina Domnului iar apoi le atrage atenția că ei, în acest context al cinei sunt de multe ori o pricină de păcătuire pentru alții și de asemenea își dau pe față răutetea inimii când sunt adunați la cină. Mergând pe același raționament, în cap. 12 prezintă bisericii învățătura cu privire la Darurile Duhului Sfânt, în cap. 13 le spune că aceste daruri trebuie folosite în lumina dragostei (fără folosirea dragostei, darurile nu sunt de nici un folos) iar în cap. 14 aduce în discuție două daruri pe care ei le foloseau greșit. Din cap. 12 aflăm că Duhul dă o serie de daruri (acestea prezentate aici nu sunt limitative și restrictive – anume nu sunt doar acestea și în afara lor nu mai este nici un alt dar, pentru că și în alte epistole vorbește de darurile Duhului)

1. Vorbirea despre înțelepciune

2. Vorbirea despre cunoștință

3. Credința

4. Darul tămăduirilor

5. Facerea de minuni

6. Prorocia

7. Deosebirea duhurilor

8. Vorbirea în felurite limbi

9. Talmăcirea limbilor

10. Darul ajutorărilor

11. Darul cârmuirilor

Însă după prezentarea lor, apostolul trasează o serie de principii cu privire la folosirea darurilor:

1. Darul este primit de o persoană pentru folosul altora, nu pentru folosul persoanei respective (versetul 7)

2. Darurile sunt date de Duhul lui Dumnezeu (nu de biserică, nu de conducerea bisericii) (versetul 11)

3. Darurile sunt date nu după cum dorește omul ci după cum dorește Duhul. Nu este o tragere la sorți astfel ca fiecare să primească un dar la întâmplare, dar nici nu este o listă din care eu să îmi aleg ce cred că îmi place mai mult. (versetul 11)

4. Darurile sunt date de Duhul fiecăruia, nu este selectiv – doar unora din biserică, ci tuturor, la fiecare în mod particular. (versetul 11)

5. Darurile trebuie folosite în așa fel încât să nu se producă dezbinări în trupul lui Hristos (versetul 25)

Avem așadar o serie de daruri și o serie de principii pentru aplicarea, folosirea darurilor; Hristos le-a gândit așa pentru că este biserica Lui, nu a noastră, așa că El dă daruri prin Duhul Său cui vrea și cum vrea. Acesta cred că este un aspect pe care noi îl înțelegem destul de greu, sau chiar dacă îl înțelegem ne vine foarte greu să îl aplicăm, pentru că de ce să nu recunoaștem ne place să avem un cuvânt de spus în problema darurilor, dacă nu în dreptul altora, cel puțin în dreptul nostru.

Iar în capitolul 14 Pavel face anumite precizări cu privire la darul vorbirii în limbi și darul prorociei, atrăgând atenția bisericii că ei nu folosesc cum se cuvine aceste două daruri și că dorința lui Dumnezeu este ca toate darurile să fie expimate în ordine fără a creea tulburare și dezordine la închinare. (pentru un studiu mai amănunțit a se vedea Înțelegerea și acceptarea darurilor din partea Duhului și Darurile controversate)

Deci nu putem spune că doar cine are un anumit dar, are Duhul Sfânt, pentru că Duhul oferă mai multe daruri și are o serie de roade în viața credinciosului care se lasă modelat de Duhul.

Roadele și darurile Duhului trebuie privite în contextul lucrărilor Duhului Sfânt care se desfășoară pe câteva direcții majore:

1. Prima și cea mai mare lucrare a Duhului este convingerea lumii privind vinovăția ca urmare a păcatului

Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. (Ioan 16:8).  

2. Lucrarea de naștere din nou (regenerarea)

Drept răspuns, Isus i-a zis: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu." Nicodim I-a zis: "Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?" Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: "Trebuie să vă naşteţi din nou." Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul." (Ioan 3:3-8)

3. Oferirea de sprijin, mângâietor

Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac (Ioan 14:16)

Ascultați-l pe Pavel care adeverește că și el a avut parte de această lucrare de oferirea sprijinului din partea Duhului: Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întampla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. (Fapt. 20:22-23)

4. Descoperirea adevărului

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul (Ioan 16:13).

5. Oferirea de daruri spirituale

Despre care am discutat mai devreme.

În final descoperim că Duhul Sfânt este prezent în cartea Apocalipsa, iar aici îl vedem că transmite anumite mesaje bisericii; pentru că El este călăuzitorul bisericii, El îi transmite mesaje de avertizare: Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: "Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte." (Apoc.2:11) sau Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: "Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mâna ascunsă și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește." (Apoc.2:17)

Iar apoi acest avertisment Cine are urechi sa asculte ce zice bisericilor Duhul mai apare încă de patru ori.

Acum, înțelegând lucrarea Duhului în ansamblul ei, suntem gata să cerem de la Tatăl Duhul Sfânt? Iar cei care l-au primit, sunt gata să îl lase să lucreze în viața lor ceea ce vrea Duhul, nu ce vor ei?