Singurele cărți din Noul Testament care povestesc despre Maria, mama Domnului nostru Iisus Cristos sunt: Evanghelia după Matei, Evanghelia după Luca, și „Faptele Apostolilor”. În celelalte două Evanghelii apare doar menționată, fără a se istorisi Nașterea Domnului. Chiar și acest simplu fapt, că apare doar în Evanghelii și în „Fapte” și nu i se dă o atenție oarecare în Epistolele pauline sau măcar în cele ale lui Petru ori Ioan, ne semnalează de la început nu doar smerenia ei, ci și faptul că nu a avut loc nici o controversă pe seama titlului sau a funcției ei în Biserica Primară. Era numită simplu „mama lui Isus”. Nu se menționează că ar fi fost proorociță (doar în cântarea ei a profețit) și nu deducem din relatări că i s-ar fi cerut măcar părerea în hotărârea Bisericii din Ierusalim: atunci când s-a decis să nu se ceară neamurilor să țină Legea, ci doar să se ferească de curvie, sânge și pângăririle idolilor, dobitoace sugrumate (Fapte 15). Trebuie să precizez acest lucru, deoarece sunt multe povești despre arătările Fecioarei în secolul XX și XXI și atunci profețea mult. Dar, se pare că în Biserica Primară nu avea acest dar, deși ni se relatează despre cele patru fiice fecioare ale evanghlistului Filip, care proroceau. Cred că are sens să precizăm că nu se mnționează nici sintagma „pururea Fecioara Maria” și se pare că nu i se adresau atunci cu acest apelativ.

Ca să păstrez echilibrul, trebuie să recunosc că în Coran există un capitol întreg numit „Maria” unde sunt relatări despre conceperea și nașterea miraculoasă a Domnului Isus (numit de arabi Profetul Issa) din Fecioară. Dar în Coran sunt preluate relatări despre copilăria Domnului Cristos, din Evanghelii apocrife. Dar Coran-ul a fost scris la sfârșitul secolului V d. C, când deja creștinismul era „religie obligatorie” în Imperiul Bizantin și când, „mariologia”(doxologia și literatura despre Maria) luase deja un avânt deosebit. Și, oricum, musulmanii pretind că și Adam a fost creat de către Dumnezeu, fără un tată-om, deci Unicitatea Domnului Nostru pentru ei nu e evidentă.

Tot în secolul V (după anul 400 d. C.) au început și controversele privitoare la Maria, ceea ce înseamnă că abia acum i se acorda o atenție deosebită. În același secol, Nestorie este considerat și denunțat eretic, deoarece o numea pe Sfânta Maria -Hristotokos, adică „doar” Născătoare de Cristos, adică mamă a Mântuitorului (ceea ce era evident, adevărat). A o numi „Născătoare de Dumnezeu” care este titlul ei în dogma oficială ortodoxă, este, credem noi, (neoprotestanții), cam mult și riscant pentru o creatură a Domnului. Tot așa noi credem că PreaÎnalt, PreaSfânt și PreaFericit sunt titluri care se cuvine a fi atribuite doar lui Dumnezeu, nu unor capi ai BOR, oricât de influenți ar fi dânșii.

În genalogia lui Iosif (tatăl „legal” al Domnului Isus), citim: „Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.”

Iar naşterea* lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt**.

Ce spune Maria despre ea însăși? A treia mărturie, după precizarea lui Matei, a lui Luca(„fecioară logodită cu Iosif”), este a ei:

Luca 1:34 – "Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”"Ea s-a mărturisit a fi „roaba Domnului”. Mai târziu, în cântarea ei prin Duhul Sfânt, ea laudă pe Dumnezeu: Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul, și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

• pentru că a privit*spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi**vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine*”

• Deci Maria se considera o fericită, adică o binecuvântată a Domnului, pentru harul de a fi Mama lui Mesia, privilegiu pe care toate fecioarele evlavioase din Israel și-l doreau. Dar, nu ar fi îndrăznit să spună că e Maica Celui Sfânt și Adevărat! În timp ce Domnul Isus Cristos a afirmat explicit despre El Însuși că este Fiul Tatălui Ceresc, Singurul Născut din Tatăl.

Toti neoprotestantii evanghelici și adventiștii, de asemenea, cred că Maria L-a conceput și L-a născut pe Cristos fiind fecioară. Totuși, ea vorbește despre „Dumnezeu, Mântuitorul meu” deci era o ființă ce moștenise păcatul originar, nu un înger! Cât despre Imaculata Concepție a Fecioarei-hai să fim strict biblici! Unde e scrisă această ediție anterioară imaculatei Zămisliri a lui Cristos? Atunci nici nu ar mai fi Unicat Domnul Isus Cristos, dacă mama Lui era, deja, concepută supranatural, fără act sexual! Teoria aceasta catolică (legendă) abia in sec XIX a fost enunțată, iar in sec XX consfințită, de fapt, adoptată ca o dogmă oficială. Iar Maria nu este „mama lui Dumnezeu”(Theotokos), ci Cristotokos-adică Născătoarea Lui Cristos! Da, pentru că ea doar a adăpostit în uterul ei pentru aproximativ nouă luni Cuvântul Veșnic al Lui Dumnezeu, preexistent ei, ca și tuturor oamenilor. Să recitim Evanghelia după Ioan! De ce să facem din Sfânta Maria, care a fost o fecioară neprihănită, evlavioasă, dar atât, un fel de „mamă a zeilor”? E o blasfemie că ar fi „maica lui Dumnezeu”! În cazul acesta, ortodocșii și catolicii se închină la Dumnezeu în 4 persoane, nu la Trinitatea Sfântă a Bibliei, nu se roagă la Dumnezeul Adevărat, în Care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare! Atenție, asta e foarte grav, să faci superioară o muritoare Dumnezeirii, să o consideri anterioară! Și musulmanii îl văd altfel pe Allah al lor, ca neputând să aibă un Fiu, deci nu se închină la Tatăl nostru! Și martorii lui Iehova Îl văd pe Domnul Iisus Cristos ca primul Înger creat de Dumnezeu(ca arienii din vechime), deci altă rătăcire. Atenție, deci! Mulți ortodocși de rând cred că Sfânta Treime e alcătuită, de fapt din Tatăl, Maria și Fiul, (știu din mărturii) și ei nu înțeleg Cine este Duhul Sfânt. Este o reală problemă.

Să mai vorbim și despre înălțarea la cer a Fecioarei, imediat după moartea și învierea ei? La Ierusalim este o catedrală care adăpostește, cum intri, pe dreapta mormântul (gol) al Sfintei Marii, iar în stânga sunt niște icoane mari tip tablouri și o frescă unde se arată cum Maria s-a înălțat la cer în trup înviat imediat după moarte. Atunci de ce i-au mai făcut mormânt? Să mai precizăm că și orașul Efes se mândrește cu mormântul Fecioarei.

Apoi, există icoane (am văzut una recent la muzeul Casei Domnești de la Brebu, jud. Prahova), în care Maria era reprezentată încoronată ca Regină a Cerurilor de către Sfânta Treime. O pictură bazată pe o concepție cam riscantă, de fapt pe „descoperiri” personale ale unor fețe bisericești (ortodoxo-catolice). Sunt preoți care afirmă că Sfânta Maria „conduce corurile îngerești, mișcă stelele”, deci, vorba lui R. Wurbrand, „Domnului Dumnezeu nu-i mai rămâne mare lucru de făcut”. Dar Creatorul Și-a condus creația, prin Duhul Sfânt, prin îngeri, înaintea apariției Mariei în rai. E numită „mai presus de serafimi și heruvimi”. Chiar așa, cum au funcționat toate înaintea... . împărătesei cerurilor”?

Și acest titlu este exagerat și are o conotație biblică negativă.

Ieremia 44:19 – "De altfel, când aducem tămâie împărătesei cerului şi-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul şi-i aducem jertfe de băutură?”

Dar Domnul a dus Iuda în robie și a permis incendierea Templului Său și a Ierusalimului și pentru această idolatrie.

Și o ultimă obiecție: de ce sunt obsedați catolicii și ortodocșii despre starea trupului Mariei din timpul vieții ei pământești? În Rai Domnul Isus Cristos Însuși ne spune că toți vom fi ca îngerii, nu va mai fi sex, nici alte nunți decât a Mielului. Nici nu va mai fi „parte bărbătească sau femeiască” adică, mai medical, în trupurile slăvite nu vor fi organe genitale. Atunci, cum rămâne cu perpetua feciorie a Mariei? O virginitate spirituală trebuie să aibă toți din Mireasa Domnului, adică e obligatoriu să fim „fecioare înțelepte”

În timp ce ortodocșii înfocați consideră România „grădina Maicii Domnului”, noi ne rugăm pentru mântuirea unui mare procent din poporul român și sperăm ca profețiile lui Sundar Singh să fie autentice.

În încheiere: ortodocșii consideră că poemul „Cântarea Cântărilor” e adresat special Mariei. Am auzit cântări de slavă cu aceste versete. Căci este cinstită de BOR într-adevăr ca „Madona Dumnezeie”, vorba lui Eminescu, deși titlul „Madona” e catolic.

Noi credem că poemul „Cântarea Cântărilor” poate fi interpretat ca o alegorie a Iubirii între Mirele Ceresc și Biserica Sa, din care credem că fac parte toți mântuiții sfinți ai Săi. Pentru că Domnul Isus Cristos ne-a asigurat că „toți care fac Voia Tatălui Ceresc Îi pot fi frate, soră, mamă.

Aleluia! Vino, Doamne Isuse!