Scriptura este plină de profeții cu privire la Hristos, iar acestea se împart în două: profeții directe și profeții indirecte. Profețiile directe din Vechiul Testament sunt aproximativ 50, iar cele indirecte sunt și mai multe. Vreau să vă întreb la câți din vă place matematica? Este o știință exactă care îi ajută pe oameni să cuantifice anumite lucruri. O ramură a matematicii se ocupă cu calculul probabilităților, ceea ce vrea să calculeze această aramură este în anumite circustanțe și ținând seama de anumiți factori care este probabilitatea ca un anumit eveniment să aibă loc; de exemplu meteorologii lucrează cu probabilități când ne prezintă prognoza meteo. Până și faptul că omul a fost capabil să creeze o știință ca matematica ne arată faptul că în noi a fost pusă o forță creatoare: Să facem om după chipul și asemănarea noastră. Științele exacte pot fi folosite pentru a demonstra unicitatea Dumnezeului nostru. Folosind calculul probabilităților se poate calcula care este șansa (probabilitatea) ca profețiile spuse dea lungul a mii de ani, de către zeci de oameni diferiți ca perioadă în care au trăit și diferiți ca poziții sociale, să se împlinească cu exactitate într-o singură persoană. Un matematician (Peter Stoner) a calculat dar pentru că calculul este mult prea complex, el a calculat doar care este probabilitatea ca 8 din profeții să se împlinească; ascultați concluziile lui:

„Probabilitatea ca numai 8 din aceste profeţii să se împlinească în viaţa unui om care a trăit pe pământ este de 1 din 10 la puterea 14, pe baza calculului probabilităţilor.”  

Deci șansele sunt de 1 din 100.000. 000.000. 000 sau de una din o suta de mii de miliarde. Iar acesta este calculul pentru doar 8 dintre profeții nu pentru toate 50. Până și știința pe care noi ca oameni am gândit-o ca să ne ajute să luăm decizii, ne forțează să credem în divinitatea lui Isus.

Dar aș vrea să ne focalizăm pe una din profețiile definitorii cu privire la întruparea lui Hristos, și să vedem în ce măsură această profeție s-a împlinit sau nu.

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii." (Isaia 9:6)

În prima parte se face o afirmație: Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui  - El a fost născut trupește pe pământul celor creați ca să se facă una cu ei, divinitatea s-a coborât la nivelul ființelor create pentru a fi mai ușor înțeles și pentru a realiza o apropiere totală față de om. Dacă nu ar fi fost așa, noi ne raportam la un Dumnezeu distant în înaltul cerului de care nu ne puteam apropia. El a fost născut pentru ca apoi să se dea pe el însuși pe deplin pentru răscumpărarea celor pentru care s-a născut. S-a născut ca să își dea viața pentru umanitate. Domnia Lui nu este o domnie în sensul fizic (desi va fi un moment în istorie când va avea loc și o domnie fizica de 1000 de ani), palpabil cum îl percepem noi, însă pană atunci este o domnie profundă în inima omului. O domnie care pornește din interior spre exterior.

Apoi urmează o profeție cu privire la modul în care Hristosul va avea să fie perceput de către oameni. Haideți să luăm pe rând caracteristicile înșiruite în acest verset și să vedem dacă pot fi aplicate la persoana lui Isus, pentru ca apoi să tragem concluzia dacă s-a împlinit sau nu această profeție în EL.

Minunat

Să ne uităm la modul în care se raportau oamenii din jurul Lui la El. Isus a interacționat cu toate tipurile de oameni, nu a fost selectiv preferând pe unii în detrimentul altora. A fost tot timpul în mijlocul oamenilor simpli împlinind nevoile acestora. Oamenii simpli au nevoie să fie conduși, ghidați. La fel cum Moise în vechime și-a condus poporul înspre țara promisă, Isus își conducea acum poporul, dar înspre o altfel de țară, o împărăție care nu era aici pe pământ. Oamenii îi urmează pe acei care le inspiră încredere, cei care sunt capabili să împlinească nevoile lor. Una din cele mai mari nevoie ale omului nu este nevoia de hrană, ci nevoia de cunoaștere, urmarea adevărului prin înțelegerea lui. În jurul lui Isus se adunau mulțimi mari de oameni tocmai datorită nevoilor pe care el le împlinea.

• Isus S-a dus cu ucenicii Sai la mare. Dupa El a mers o mare multime de oameni din Galileea; si o mare multime de oameni din Iudeea, (Marc.3:7)

• Au ajuns la Ierihon. Si pe cand iesea Isus din Ierihon cu ucenicii Sai si cu o mare multime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cersetor orb, sedea jos langa drum si cerea de mila. (Marc.10:46)

• Levi I-a facut un ospat mare la el in casa; si o multime de vamesi si de alti oaspeti sedeau la masa cu ei. (Luc.5:29)

• S-a coborat impreuna cu ei si S-a oprit intr-un podis unde se aflau multi ucenici de ai Lui si o mare multime de oameni, care venisera din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe langa marea Tirului si a Sidonului ca sa-L asculte si sa fie vindecati de bolile lor. (Luc.6:17)

Isus nu a respins pe cei din pătura de jos a societății: vameși, femei ușuratice, leproși. Una din acuzele contestatarilor săi era faptul că se identifica cu aceste categorii de oameni, însă menirea sa era de a aduce vindecare acolo unde era nevoie de vindecare, mai ales o vindecare sufletească în sufletul unuia ca vameșul Levi care a năpăstuit probabil mulți oameni prin meseria care o avea, sau a unei prostituate ca Maria Magdalena care și-a spurcat trupul și sufletul prin faptele ei. Însă spre deosebire de alți conducători spirituali pe care oamenii și i-au ales de-a lungul istoriei, Isus în calitate de Dumnezeu întrupat s-a putut apleca și asupra nevoilor fiziologice ale oamenilor, hrana - prin înmulțirea peștilor și a pâinilor, boala – prin vindecarea atâtor bolnavi.

Prin modul în care se raporta la cei din jur el demonstra în mod practic dragostea, nu doar la nivel declarativ. Fără o demonstrare palpabilă a ceea ce a afirmat EL nu ar fi împlinit această profeție de a fi minunat.

Putem spune că Isus a avut un caracter minunat?

Sfetnic  

Dacă de uiți la învățăturile Lui observi că acoperă o gămă variată de subiecte, evangheliile sunt un veritabil tratat de psihosociologie în care aproape fiecare categorie de indivizi își găsește propria imagine:

• Cei bogați sau săraci

• Cei bolnavi

• Cei înțelepți, intelectualii

• Cei ce se luptă cu pacate în trup

• Cei ce suferă pentru cineva drag

• Cei ce se bucură

• Cei ce caută răspunsuri la frământări

• Cei ce se văd prea mici pentru lumea asta

• Cei ce se cred stăpâni pe lume

Validitatea învățăturilor nu este dată de faptul că marii învățați ai acestei lumi trebuie să le aprobe, ci este dată de viețile transformate ale celor care au încercat să le aplice.

Isus se apropie de diferite tipuri de oameni sfătuindu-i în funcție de structura lor. Maselor de oameni simpli pentru a se face înțeles le vorbește în pilde relativ simple, iar cărturarilor și preoților le dă sfaturi cum să citească în scripturi astfel încât să înțeleagă ca El era Mesia pe care îl așteptau. Dacă ne uităm la greutatea argumentelor lui Isus rămânem surprinși: "Ce credeti voi despre Hristos? Al cui fiu este?" "Al lui David", I-au raspuns ei. Si Isus le-a zis: "Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Il numeste Domn, cand zice: "Domnul a zis Domnului Meu: "Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale"? Deci daca David Il numeste Domn, cum este El fiul lui?" Nimeni nu I-a putut raspunde un cuvant. Si, din ziua aceea, n-a indraznit nimeni sa-I mai puna intrebari. (Matei 22:42-46)

A fost Isus un sfătuitor pentru oameni?

Dumnezeu tare

Isus a făcut multe vindecări pentru a-și demonstra puterea, pentru ca oamenii să îl recunoască ca fiind Dumnezeu tare. Una din vindecările care pe mine mă uimește prin forța evenimentelor dar și a argumentelor este vindecarea orbului din naștere, iar cel orb din naștere s-a născut așa tocmai ca puterea lui Isus să fie demonstrată. Simplitatea și profunzimea concluziilor celui vindecat te dezarmează:

"Aici este mirarea", le-a raspuns omul acela,"ca voi nu stiti de unde este, si totusi El mi-a deschis ochii. Stim ca Dumnezeu n-asculta pe pacatosi; ci, daca este cineva temator de Dumnezeu si face voia Lui, pe acela il asculta. De cand este lumea, nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. Daca Omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic." (Ioan 9:30-33)

Avem aici un om care recunoaște puterea lui Hristos.

Dacă mergem mai departe și trecem de nivelul vindecărilor, Isus a scos diavolii din oameni demonstrându-si puterea asupra forțelor întunericului care au fost scose afară, și  puterea lui este afirmată chiar și de aceste forțe ale întunericului: Si iata ca au inceput sa strige: "Ce legatura este intre noi si Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme?" (Mat.8:29)

Aici avem chiar și draci care recunosc puterea lui Hristos.

Mergem mai departe, și vedem că Isus și-a demonstrat puterea prin înfrângerea morții. A inviat o fetiță, un băiat, pe Lazăr dovedind că puterea Lui este mai mare decât puterea morții. Iar ca o demonstrare a faptului că Hristos este Dumnezeu tare, ca parte a unei puteri inegalabile, Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea. (Fapt.2:24)

El era Domnul vieții.

Și-a demonstrat Isus tăria, și-a demonstrat puterea?

Părintele veşniciilor

Dimensiunea veșniciei este greu de înțeles de către om care este limitat în timp, din această cauză noi nu putem percepe veșnicia la adevărata ei importanță. Însă între învățăturile lui Hristos, o învățătură de bază e cea despre viața veșnică, și moștenirea vieții veșnice.

Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit si va mosteni viata vesnica. (Matei 19:29)

Isus face asemenea afirmații din prisma caracterului Său divin care este veșnic, El nu poate fi cuprins de timp, este greșit chiar să spunem că a fost acolo cand a fost creată veșnicia, pentru ca El în esență este veșnicia, iar veșnicia ca și concept reprezintă ceva ce nu are început.

Dar accesul la veșnicie nu îl poți avea decât prin cel care este veșnicia însăși: Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan 3:14-16)

Noi ca și oameni putem să percepem o fărâmă din dimensiunea veșniciei doar în momentul în care înțelegem cu Hristos este Dumnezeu tare, mai tare și decât timpul care se scurge neîncetat arătându-ne nouă oamenilor o singură direcție: înspre moarte (pt ca indiferent cât de sănătoși am fi, la un moment dat prin îmbătrânire tot vom muri). Însă biruința Lui asupra morții este și o biruință asupra timpului. Nu poți înțelege asta decât atunci când ești convins că ai înaintea ta un Dumnezeu tare, iar veșnicia începe să te umple încă de pe acest pământ trecător.

Cel ce este veșnic a reușit să te convingă că veșnicia este reală? nu sunt doar basme despre tinerețe fără bătrânețe și viață fără de morte!

Domn al păcii

Contrar așteptărilor noastre, domnia păcii într-o lume guvernată de ură, afirmare personală, nu este posibilă oricăte Organizații ale Națiunilor Unite am face, oricâte aliante stragegice am face. In mii de ani nu a fost o zi de pace pe acest pământ, undeva pe glob a fost tot timpul un conflict. Domnia păcii nu se poate realiza decât prin schimbarea interioară a inimilor oamenilor, iar Hristos în calitate de creator al omului știa că din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele. (Matei 15:19)  din această cauză soluția Lui era o pace pe care doar El o poate da: Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante. (Ioan.14:27)

Când o asemenea pace acționează în inima omului îl transformă dintr-un fricos într-un proclamator al adevărului, a se vedea exemplul lui Petru. Când o asemenea pace acționează în inima omului îl transformă dintr-unul pornit ca sa omoare intr-un proclamator al unei vieți noi, a se vedea exemplul lui Pavel. Existenta bisericii în sine este posibilă datorită acestei păci.

Este El domnul păcii? O simți în inima ta?

Avem așadar înaintea noastră o profeție. Putem să tragem concluzia că această profeție s-a împlinit sau nu? Aș vrea ca fiecare să își dea răspuns în dreptul său, iar dacă răspunsul este afirmativ să existe apoi un moment în viață când să îl facă Domn și Dumnezeu al vieții lui pe acest Isus, pe Hristos.