NIMENI nu este lipsit de necazuri. De la naștere până la moarte, omul are parte de ele. Este posibil să n-ai în acest moment nici un necaz, dar poate ai trecut prin ele, sau deși nimeni nu dorește, este posibil să treci de acum înainte, datorită faptului că: „omul născut din femeie are viață scurtă și plină de necazuri. Se naște și e tăiat ca o floare, aleargă, apoi piere ca o umbră.” - afirmă omul suferinței Iov, ce a băut din paharul amărăciunii necazurilor... (Iov 14/1,2)

Dar este bine să stabilim: ce înseamnă necaz?

 Necazul este o situație sau o stare neplăcută și nedorită ce produce suferință fizică sau sufletească, schimbând fericirea în întristare. Suferința sufletească  este mai frecventă decât cea fizică. Despre Isus ni se spune că era " obișnuit cu suferința". Parte din rutina vieții. Viața în Valea Plângerii...

Dar de ce trebuie să avem parte de ele? Apostolul Pavel explică: „... am trimis pe Timotei ca să vă întărească și să vă îmbărbăteze în credința voastră pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, căci știți și voi că la aceasta suntem rânduiți. ” (1Tes. 3/2,3)  La prima vedere această afirmație pare o absurditate. Cum este posibil ca Tatăl ceresc să-i rânduiască pe copiii Săi la necazuri? Adică necazurile sunt rânduite de El? Ce tată pământesc ar dori copiilor săi să treacă prin necazuri? Numai că necazul are totdeauna un scop întemeiat, dar înainte de a stabili care poate fi acesta, este bine să spunem ceva despre proveniența lor... .

De unde vin necazurile?

Unele necazuri vin de la Dumnezeu. Evreii au stat în robia egipteană patru sute treizeci ani. Matematic. Deși au strigat către Dumnezeu, strigătele lor „n-au fost auzite” decât atunci când s-a împlinit timpul stabilit. (Exod. 3/9)

Alte necazuri vin din partea diavolului. Dumnezeu a înștiințat biserica din Smirna: „Știu necazul tău și batjocorile din partea celor ce zic că sunt iudei... Nu te teme de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi ca să vă încerce și veți avea un necaz de zece zile.” (Apoc. 2/9,10) Din nou matematic - zece zile. Aceasta ne determină să credem că necazurile prin care urmează să trecem sunt cunoscute și chiar monitorizate de Dumnezeu.

Necazuri din partea oamenilor. Apostolul Pavel - omul ce a trecut prin multe necazuri scrie despre un anume Alexandru Căldăraru care i-a făcut mult rău, iar din partea iudeilor a avut foarte mult de suferit - conform propriei sale mărturisiri.

În mod surprinzător, cele mai multe necazuri ni le pricinuim noi înșine. Fie din neglijență, fie din neascultare (nesupunere) O vorbă în popor spune un adevăr pe care n-am vrea să-l recunoaștem: „așa cum și-o face omul cu mâna sa, nici cel rău nu-i în stare s-o facă.”  Un singur exemplu: Dacă autoritățile au impus circulația în afara localității cu 90 km/h, eu de ce trebuie să conduc cu 200Km? Nu este și aceasta o formă de nesupunere? Viteza excesivă este sursa atâtor tragedii: vieți curmate, distrugeri, nenorociri pe viață, lacrimi și durere... Și întrebarea: De ce Doamne?

Să stabilim biblic care este scopul necazurilor

Omul are totdeauna tendința de a prinde rădăcini adânci pe pământ mai ales când îi merge bine. Cu precădere anii de la sfârșitul vieții numiți de Solomon „anii în care nu mai găsești nici o plăcere în ei” sunt ani presărați de necazuri (necazurile bătrâneții). Ele au scopul de a tăia din aceste „rădăcini” și de al determina pe om să tânjească spre o „patrie mai bună” în care Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor. Moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apoc. 21/4)  E posibil să știți deja că unii pui de vultur când ajung la maturitate nu vor să părăsească de bună voie cuibul din cauza confortului în care trăiesc (căldură, hrană, protecție) Pentru ai determina să se desprindă de cuib, părinții vulturi introduc pe marginea cuibului rămurele cu spini ce îi incomodează pe pui și-i determină să plece...

Necazul este aducător de răbdare. (conf. Rom. 5/3) Apostolul se bucura în astfel de necazuri din pricina acestui beneficiu (răbdarea) Cu toții avem nevoie de răbdare, dar  dorim  s-o dobândîn în alt mod decât prin necazuri. I-am auzit pe unii cerând în rugăciune: „Doamne, dă-ne și nouă răbdarea lui Iov!” Dar ca să-ți dea Dumnezeu răbdarea lui Iov, trebuie să-ți dea și suferința lui Iov. Ele vin la „pachet” Numai că noi dorim doar partea bună...

Necazurile sunt un mod de încercare a creștinului. Psalmistul afirmă cu părere de rău: Câtă vreme îmi mergea bine ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată.” Dar când valurile încep să lovească necontenit în barca vieții, deoarece „un val cheamă un alt val”  „... vine un necaz, sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.” (Matei 13/21)

Necazurile au în unele situații scopul de curățire sufletească. Deși știm căci curățirea se face prin sângele lui Isus ce ne curăță de orice păcat. Cei ce refuză acest procedeu pot să fie determinați de un „foc” curățitor. Intrarea în odaia de nuntă (Împărăția lui Dumnezeu) se face de bună voie, sunt însă și excepții când unii sunt "siliți" să intre. (conf. Luca 14/23) iar silirea nu este totdeauna plăcută...

  Nu puțini sunt cei ce au trecut și încă trec prin focul suferinței în scopul mântuirii. Dumnezeu dorește să-i smulgă pe unii din focul iadului, iar "smulgerea" este de multe ori dureroasă... (Iuda 23)  În acest mod se va face  mântuirea rămășiței din Israel la sfârșitul vremurilor trecând prin necazul cel mare. „Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc și o voi lămuri cum se lămurește argintul, o voi lămuri cum se lămurește aurul. Ei vor chema Numele Meu și îi vor asculta.”(Zah. 13/9) „Va fi un necaz așa de mare, cum n-a mai fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu v-a mai fi.” (Matei 24/21) Da, când se va zice pace și liniște, fiara cu coarne de miel (Antihrist) se va întoarce împotriva celor ce l-au primit ca salvator.

 Dar de ce trebuie să credem că necazul acesta va fi (doar) pentru Israel?

Asemănarea perfectă (prototipul)  pentru Antihrist pe paginile Bibliei este Nebucadnețar. În dorința de a instaura pacea în imperiul său și ai aduce pe oameni la o singură formă de închinare, el a poruncit  închinare înaintea chipului de aur ridicat în valea Dura. Cei trei tineri ce au refuzat să se închine înaintea chipului de aur erau evrei. Numărul trei face referire la treimea (rămășița pe care am amintit-o) ce va fi pusă în focul cuptorului numit „Necazul cel mare”. Prezența în cuptor a celui de al patrulea ce semăna cu fiu de dumnezeu văzut chiar de Nebucadnețar, face referire la prezența în cuptor (necaz) a Domnului Isus, a cărei picioare va pogorî pe muntele Măslinilor în lupta de la Armaghedon.

Evreii sunt cei ce n-au primit dragostea adevărului și tocmai de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună.” (2Tes. 2/11) Tot evreii se regăsesc în recomandările date de Isus pe acest subiect: Atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți. Cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă. (evreii au acoperișul caselor plat) Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie într-o zi de Sabat” (evreii respectă Sabatul). Foarte importantă precizarea făcută doar pentru evrei: „Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (izbăvit)  Mântuire „la ofertă” aidoma tâlharului de pe cruce făcută la limita timpului de har. Cât privește  timpul de har a neamurilor a fost îmbelșugat: „I-am dat vreme să se pocăiască, dar n-a vrut să se pocăiască... ” (Apoc. 2/21) Cei ce vor ține mărturia lui Isus în aceste vremuri cumplite vor avea cinstea de a sta împreună cu îngerii și făpturile cerești în preajma scaunului de domnie a lui Dumnezeu. (Marcu 10/40) Sunt locuri rezervate. „Aceștia ce sunt îmbrăcați în haine albe cine sunt oare și de unde au venit? Și el mi-a zis: Aceștia vin din necazul cel mare. Ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. De aceea stau ei zi și noapte înaintea scaunului de domnie a lui Dumnezeu și-i slujesc zi și noapte.” (Apoc. 7/13-15)

Un lucru este cert: „În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” (Fapte 14/22) Dar trebuie să mulțumim Domnului că ne-a scutit de necazurile păcatului care sunt mai multe și mai grele decît necazurile copiilor lui Dumnezeu. Necazurile băuturii, a tutunului, a divorțurilor, a drogurilor, a jocurilor de noroc, a sinuciderilor, a privării de libertate, a răzvrătirii copiilor față de părinți, a copiilor abandonați, a avorturilor și lista poate continua... Să mulțumim că vom fi scutiți de necazurile iadului și să fim totdeauna îmbărbătați de Cuvântul Domnului care aduce mângâiere în necaz: „Întristările ușoare de o clipă nu pot fi puse alături de slava viitoare.”

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Părintele îndurărilor și oricărei mângâieri, care ne mângâie în necazurile noastre, pentru ca prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.”

Fiți binecuvântați!