Pneumatologia este una dintre doctrinele de baza ale crestinismului insa in ciuda importantei ei, ea este neglijata si deseori inteleasa gresit. Multi referindu-se Duhului Sfant, considera ca El este o putere sau o forta misterioasa si cad in aceasi greseala ca Simon Vrajitorul intrebandu-se “ cum pot sa obtin mai mult din El (Duhul Sfant) ”. Aceasta idee este nebiblica. Biblia afirma ca Duhul Sfant este o persoana si faptul ca ea trebuie sa ne aiba in stapanire, nu noi pe ea.
In general, o persoana are intelect sau ratiune, sentimente si vointa. Duhul Sfant este caracterizat de intelect deoarece actiunile Sale demonstreaza aceasta intr-un mod clar; El invata, mustra, marturiseste si cunoaste toate lucrurile: “ Tot asa nimeni cu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu inafara de Duhul lui Dumnezeu ” ( 2 Corinteni 2:11). Sentimentele Sale sunt vazute prin faptul ca poate simti impreuna cu ucenicii si usor poate fi intristat, batjocorit, mintit chiar si hulit: ” Nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu ” ( Efeseni 4:30). In final, Duhul Sfant are vointa deoarece hotareste propriile Sale actiuni dorind sa ajute pe cei credinciosi: “ care da fiecaruia in parte dupa cum voieste ” (1 Corinteni 12:11). Apostolii au eviidentiat si ei personalitatea Sa prin scriele lor. In greaca, cuvantul “duh” are genul neutru insa scriitori cand se refereau la El, foloseau in mod deliberat genul masculin, lucru ce a aratat ca Il concepeau ca fiind o persoana.
Pe langa faptul ca este o persoana, Biblia confirma si divinitatea Sa. Unul dintre argumentele puternice care sustin ca Duhul Sfant este Dumnezeu deriva din versetul din Ioan 14:16: “ si eu voi ruga pe Tatal si El va da un alt Mangaietor ”. Cuvantul alt (altul), in greaca, poate fi tradus prin “allos” ce inseamna altul asemenea primului si prin “heteros”, insemnand altul total diferit de primul. In versetul nostru este folosit cuvantul allos care are intentia de arata esenta Sa divina. Insusi numele Sau “ Duhul Sfant ” desemneaza esenta naturii lui Dumnezeu, sfintenia. Pe langa acestea, atributele conferite Duhului Sfant cum ar fi: atotputernicia, omniscienta, omniprezenta, eternitatea si altele confirma ca El este Dumnezeu. In formulele si benedictile trinitariene, Duhul Sfant este pus la acelasi rang cu celelalte Persoane ale Triinitatii de catre Scripturile Noului Testament: “ botezandu-i in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh ”(Matei 28:19). Natura Sa divina se deduce si din actiunile Sale specifice unui caracter divin; inspirarea Scripturilor, zamislirea Domnului Isus, puterea de aduce aminte cuvintele lui Hristos si cunoasterea lucrurilor lui Dumnezeu: ” caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:10).
Pe paginile Scripturii putem observa ca Duhului Sfant ii sunt atribuite numeroase denumiri si simboluri. Printre denumirile Acestuia se numara Duhul Adevarului, Duhul lui Isus, Mangaietorul, Duh de intelepciune si Duhul Cel vesnic. Duhul Sfant este simbolizat in Evanghelii adesea printr-un porumbel si prin apa insa pe langa acestea mai exista si altele semnificative cum ar fi pecetea, arvuna, focul, untdelemnul, vantul, etc.
Termenul “triinitate” nu apare deloc in Biblie insa aspectul sau e confirmat si dedus. Apare pentru prima data in scrierile lui Tertulian (sec II), mai apoi este formulat in sinodul de la Alexandria (317 d. H.) si adoptat la conciliul din Nicea (325 d. H.). Triinitatea este taina perfectii unitati intre cele 3 Persoane ale dumnezeirii (Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant) distincte unde este manifestata o dragoste desavarsita una fata de celelalte. Fiecare dintre cele 3 persoane au aceasi esenta fiind co-eterne, co-substantiale si co-egale, fiind total independente, de sine statatoare una de cealalta si cooperand in acelasi gand si scop. Exista multiple dovezi in Scriptura ce sustin aceasta doctrina. De exemplu, in Geneza 1:26, pronumele personal “Nostru” sugereaza prezenta celor trei Persoane active in creatie sau in momentul botezului Domnului Hristos se vede functia distincta a celor 3. Asa cum am mentionat, daca Sfantul Duh este a treia persoana nu inseamna ca e inferioara celorlalte, totusi Ea purcede de la Tatal si de la Fiul. Despre o relație de subordonare se poate vorbi doar in cadrul functiilor lor insa acesta este lucru ce ratiunea nostra nu il intelege. Fiecare Persoana are atributii diferite, de exemplul Tatal si-a atribuit opera de creatie avand un rol proeminent de creator, Fiul este instrumentul mantuirii noastre avand rolul proeminent de mantuitor iar Duhul Sfant pregateste Biserica mijlocind pentru ea si are rolul de sfintitor. Chiar si dupa formularea doctrinei, unii nu au ezitat sa combata adevarul si au propus si ei formulari eretice cum ar fi modalismul sau arianismul si altele.
Vorbind despre Duhul Sfant, trebuie sa intelegem ca rolul Sau si raportarea Sa la omenire si in istorie a diferit odata cu moartea si invierea lui Isus. In Vechiul Testament, lucrarea Sa se poate imparti in participarea Sa la creatie, la imputernicirea si inspirarea poporului Sau Israel. Desi exista unele dubii cu privire la participarea Lui in creatie din pricina problemei de distinctie a lucrarii fiecarei Persoane exista unele argumente puternice ce clarifica si intaresc adevarul. Duhul Sfant este un duh datator de viata “ Duhul este Acela care da viata ” ( Ioan 6:63) si viata nu a putut lua fiinta decat dupa insuflarea Lui asa cum confirma psalmistul in Psalmul 33:6: “ Cerurile au fost facute prin Cuvantul lui Dumnezeu si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui ” ( literal suflare poate fi tradus prin Duh). De asemenea, daca Duhul este implicat in actiunea de rascumparare trebuie in mod implicit sa fie implicat si actiunea de creare deoarece este imposibila o actiune de rascumpare fara vreuna de creare. Cat priveste lucrarea Sa raportata la oameni putem spune ca a fost enigmatica prin faptul ca locuirea Duhului in inima oamenilor a fost selectiva si temporara. Deobicei, Duhul Sfant inzestra oamenii cu niste capabilitati extraordinare de conducere pentru a-si indrepta poporul dupa inima Sa ( Moise, Iosua, David ), de lupta, eliberandu-i din mana vrajmasilor lor ( Otniel, Samson, Ghedeon) si inspirandu-i sau dandu-le intelepciune ( Betaleel, Oholiab, Isaia, etc). Semnul general al imputernicirii cu Duhul Sfant era faptul ca oamenii incepeau sa proroceaca. Duhul Sfant mai avea rolul de a-i incapacita pe unii oamnei sa faca rau asemanator cazului lui Saul. Totusi actiunea Duhului in Vechiul Testament a fost incompleta, Moise si profetii tanjeau dupa o zi mai buna in care revarsarea Duhului sa cuprinda pe tot poporul si sa inoiasca, sa transforme inimile degradate spiritual si moral. Astfel fagaduinta promisiunii universale a fost facuta ca raspuns la intoarcerea si pocainta poporului Israel in Ioel 2:28,29: “ dupa acea voi turna din Duhul Meu peste orice faptura: fii si ficele voastre vor prorocii….”
Interesant este faptul ca incepand cu Noul Testament, Ioan Botezatorul este prima persoana care inca din pantecele mamei lui a fost umplut de Duhul Sfant. Duhul Sfant este Acela care participa la zamislirea lui Isus si ii confera o natura umana fara pacat, asemanatoare cu cea a lui Adam, nascandu-se sfant. Inca din pantecele lui Maria, Duhul ramane in El si la momentul botezului in apa se initiaza lucrarea Sa pamanteasca prin imputernicirea si imbracarea Lui cu putere de catre Tatal cu o masura de Duh fara margini. Duhul i-a acordat putere Domnului Isus de a birui ispitele, de a predica, de a vindeca, de a ierta, de a exorciza si de a se aduce jertfa pentru omenire. Nu se indica specific in Biblie prezenta Duhului la moartea Lui insa actul invierii este infaptuit de Tatal prin puterea Duhul Sfant, El fiind agentul care aduce pe morti la viata. Pavel vorbeste romanilor despre aceasta explicandu-le ca daca sunt locuiti de Duhul Sfant, aceasta le va siguranta invierii: “ Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare prin insusi Duhul care locuieste in voi ” (Romani 8:11). Conform promisiunii Sale de a trimite Mangaietorul, la 10 zile dupa inaltarea Sa, ocurge Cinzecimea unde cele 120 de persoane sunt umplute de Duh Sfant. Cele 4 semne ale umplerii lor cu Duhul au fost urmatoarele: un sunet ca vajaitul unui vant s-a auzit, niste limbi de foc s-au vazut pe ei, toti s-au umplut de Duh si vorbeau in alte limbi. Implinirea promisiunii Sale a confirmat mesianitatea lui Cristos si faptul ca jertfa Sa a fost primita. Duhul a avut rolul de a inmulti Biserica, de a-i intari in propovaduire, de a le conferi daruri si de a intari sa fie martorii lui Cristos. Pavel pune accentul pe rolul soteriologic al Duhului Sfant ( inoire, sfintire ) in timp ce Luca evidentiaza rolul Sau misiologic ( puterea de a vesti Evanghelia ).
Duhul Sfant a fost si este continuatorul lucrării Domnului Isus Hristos. Dupa ce si-a terminat lucarea de ispasire, Hristos a trebuit sa se inalte in ceruri pentru ca promisiunea revarsarii Duhului mult asteptata sa ia loc si pentru ca sa fie asezat la dreapta Tatalui mijlocind pentru noi. Hristos ca si Dumnezeu si om, era limitat in timp si spatiu in timp ce Duhul putea sa fie peste tot impreuna cu credinciosii. Daca Duhul nu ar fi fost dat, lucrarea lui Isus ar fost in zadar, lumea ar fi fost lasata in confuzie fara posibilitatea de a ajunge sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Insa conform promisiunilor mult asteptate, Duhul Sfant a venit si locuieste in inima credinciosilor pentru a ramane cu ei in veci intarindu-i. El continua lucrarea de mantuire a oamenilor descoperindu-le adevarul si dandu-le o viata noua ( ii mangaie pentru plecarea lui Hristos ), El a inspirat pe scriitori Noului Testament in scrieri aducandu-le aminte cuvintele Mantuitorului ( evangheliile ), El calauzindu-i in tot adevarul ( epistolele ) si descoperindu-le lucrurile viitoare ( Apocalipsa ). Duhul Sfant a infiintat Biserica lui Isus si in cadrul ei da daruri, imputerniceste si le da autoritate in a vesti evanghelia tuturor oamenilor.
In vechime, Dumnezeu a promis ca v-a da poporului Sau o inima de carne in locul celei de piatra, prin faptul ca Duhul Sau va fi insemnat pe inimile lor. Datorita slabiciunii omenirii, Duhul v-a da putere poporului lui Dumnezeu sa urmeze si sa implineasca poruncile si legiile Sale. In viata corintenilor, era raspandita erezia dualismului, care printre altele spunea ca pacatele savarsite in trup nu afecteaza deloc sufletul si deci prin asta intelegeau ca nu era nimic rau in a-ti necinsti trupul. Vrand sa explice modul cum Duhul Sfant vine si locuieste in inima credinciosilor, apostolul Pavel foloseste imagistica templului: ” nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi ” ( 1 Corinteni 6:19). Templul lui Dumnezeu reprezenta prezenta lui Dumnezeu in inima si in mijlocul poporului Sau. In analogie, poporul lui Dumnezeu reprezenta templul spiritual al Lui intre celelate temple pagane si astfel ei trebuiau sa fie o lumina…
Lucrarea Duhului Sfant in viata credinciosilor este vasta. In toate actiunile Sale putem observa un punct comun si de baza, lucru fara de care toata activitatea Sa nu ar avea nici-o noima. Scopul primordial al Duhului este Acela de a-L glorifica pe Hristos: “ El ma va proslavi pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi ” (Ioan 16:14). Toate celelalte lucrari sunt incluse in cadrul acestui scop, orice alta lucrare ca nu are accentul pe Hristos nu vine de la Duhul Sfant. Exista 4 lucrari de baza pe care Duhul Sfant le face pentru necredinciosi si credinciosi.
In primul rand, Duhul descopera adevarul celor care se afla in intuneric si ii convinge ca sunt pacatosi, lucru ce poate determina sau nu pocainta lor: “ El va convinge lumea in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata ” (Ioan 16:8). Daca omul nu intelege nevoia de pocainta nu va putea nici-o data sa fie mantuit, astfel, Duhul il convinge de starea sa nenorocita inaintea Dumnezeului neprihanit dar ii si da speranta mantuirii aratandu-i ca pacatul a fost judecat la cruce. Astfel, le slefuieste vointa punandu-le increderea in Hristos si in jertfa Lui. John F. Tipei, in cartea sa intitulata “ Duhul Sfant. O teologie biblica din perspectiva penticostala ”, arata ca apostolul Ioan nu prezinta ca pocainta este lucrarea specifica a Duhului ci mai degraba este responsabilitatea omului pus fata in fata cu adevarul.
A doua lucrare de baza este nasterea din nou sau regenerarea. Daca omul raspunde acceptand adevarul in viata sa si se pocaieste, atunci are loc procesul convertirii in care cel necredincios devine credincios. Instrumentul folosit este Cuvantul ( adesea simbolizat prin apa ) care vesteste credinta mantuitoare “ El de buna voia Lui, ne-a nascut prin Cuvantul adevarului ” (Iacov 1:18). Regenerarea reprezinta transformarea omului vechi, firesc, pacatos intr-altul nou curat, duhovnicesc in care ii sunt schimbate mintea, inima, vorbirea si purtarea. Biblia o concepe ca fiind “ o transformare radicala si completa produsa in suflet ”. Apoi devine copilul lui Dumnezeu primind infierea si Duhul Sfant vine si locuieste in inima lui. Roadele acestei lucrari sunt pacea cu Dumnezeu, siguranta mantuirii, o dragoste pentru Scripturi si rugaciune, neconformarea tiparului lumesc si o viata continua de sfintenie.
A treia lucrare de baza este botezul cu Duhul Sfant. Este important de mentionat faptul ca botezul cu Duhul Sfant sau in Duhul Sfant este o lucrare separata de cea a locuirii Duhului in inimile noastre. Numita si “ a doua binecuvantare ”, ea este o imbogatire pentru credicios, o imputernicire speciala. Botezul are in sine notiunea de cufundare ce eviidentiaza ca candidatul botezului este botezat intr-un mediu ( Duhul Sfant ) si avand un botezator, Hristos: “ El va va boteza cu Duh Sfant si cu foc ” ( Matei 3:11). Scriptural, semnul care insoteste acest botez este vorbirea in alte limbi si schimbarea lor launtrica observabila prin fapte: “ ii veti cunoaste dupa roadele lor ” (Matei 7:16). Acesta aduce o bucurie in viata credinciosului ce nu poate fi explicata, de asemenea o pace si o echipare pentru a trai viata in sfintenie.
Ultima dintre cele 4 este sfintirea care nu este o lucrare instantanee ci mai degraba un proces ce dureaza toata viata. A fi sfant inseamna a fi pur, imaculat, curat si a avea un caracter asemanator cu cel al lui Hristos. Inseamna sa fii seperat, “ hagios ” in greaca, de tot ce este lumesc, profanat si apoi sa fii consacrat pe deplin in slujba lui Dumnezeu. Duhul Sfant face aceasta lucrare prin a ne purifica inimile, dandu-ne putere de a ne rastigni firea si prin influentarea ratiunii, sentimentelor si vointa sufletului spre adevarul Sau. Cu alte cuvinte ne modeleaza si reproduce in noi viata lui Isus. Este important sa intelegem faptul ca nu vom putea nici-o data sa ajungem perfecti, etica Duhului nu este nici perfectionism, nici triumfalism ci o viata traita prin Duhul.
Pe langa aceste lucrari de baza se mai pot sustrage si altele mai specifice. Cu toti avem slabiciuni si lupte deoseri grele de dus, insa prezenta Duhului in vietiile noastre ne da capacitatea de a fi plini de speranta fie ca le biruim, fie ca ramanem in ele: “ Duhul ne ajuta in slabiciunile noastre “ (Romani 8:26). Ne insoteste zi de zi si ne aduce mangaierea ca si compensatie a absentei lui Hristos. Duhul Sfant ne mai ajuta in rugaciune, ne invata sa ne rugam si ne-o inspira. El se roaga in duhul nostru tocmai fiindca cunoaste voia lui Dumnezei si se roaga in acord cu ea. Cand prezenta Sa ne ia in stapanire, in mod miraculos ne capaciteaza sa ne rugam prin glosolalie si sa-L laudam intr-un mod pe care nu am fi putut. El mijloceste pentru cei credinciosi si aduce nevoile lor inaintea lui Dumnezeu. Ne mai ajuta in inchinare conducandu-ne in prezenta lui Dumnezeu: ” inchinatorii adevarati se vor inchina in duh si in adevar ” (Ioan 4:23). Duhul Sfant poate calauzi pe credinciosi doar in adevar punand in inimile lor indemnuri, dorinte puternice. Prin Duhul Sau, Hristos isi poate atentiona biserica si o poate pazi, de exemplu, cand apostolii au vrut sa duca Evanghelia in Asia si Bitinia, au fost impiedicati de El. Duhul ilumineaza Scripturile celor ce sunt in acord cu voia Sa, facandu-i sa inteleaga cele mai adanci taine ale lui Dumnezeu si capaciteaza in predicarea si alegerea cuvintelor potrivite. In situati de rascruce cand credinciosii nu stiu ce sa aleaga, Duhul Sfant le poate darui lumina necesara ca sa aleaga bine. In cadrul trupului lui Hristos, El creaza unitatea dintre credinciosi si desavarseste legaturile dintre ei.
Locuindu-ne, Duhul Sfant rodeste in noi roadele Sale, acelea care au fost prezente in cel mai inalt grad in viata Domnului Hristos, reprezentand caracterul desavarsit. Inspirat de Duhul, Pavel le enumera in Galateni 5:22,23: ” Roada Duhului dimpotriva este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea si infranarea poftelor ”. Este necesar sa mentionam ca in lucrarea Sa, Duhul Sfant coopereaza cu credinciosul, nu poate face totul de unul singur. Duhul ii mai capaciteaza pe credinciosi cu daruruile Sale impartind fiecaruia dupa cum voieste. Darurile sunt impartite in 3 mari categorii. Darurile de inspiratie sunt prorocia, talmacirea limbilor si vorbirea in alte limbi. Cele de descoperire sunt deosebirea duhurilor, intelepciunea si de cunostinta. Darul credintei, a tamaduirii si a minunilor sunt daruri de putere.
Astfel, pneumatologia, studiul Duhului Sfant, evidentiaza importanta Sa ca persoana divina in crestinism. Lucrarea Sa continua misiunea lui Hristos, indrumand si transformand credinciosii în conformitate cu voia lui Dumnezeu.
Bibliografie:
Lucrarea Duhului Sfant - Trandafir Sandru
Duhul Sfant. O teologie biblica din perspectiva penticostala - John F. Tipei
Pavel, Duhul si poporul lui Dumnezeu - Gordon D. Fee
Ebiblia. ro