Viața lui Ezechiel și Chemarea Profetică a lui Ezechiel
Autor: Notar Daniel Ioan  |  Album: Profețiile lui Ezechiel împotriva idolatriei  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de notardanielioan76 in 18/09/2024
    12345678910 0/10 X

Viața lui Ezechiel și Chemarea Profetică a lui Ezechiel

Ezechiel, profetul exilat în Babilon, este chemat la profeție într-un moment critic pentru poporul Israel. Viața sa este strâns legată de exilul babilonian, iar chemarea sa este descrisă în capitolul 1 al cărții care îi poartă numele. Viziunea magnifică a carului divin, cu patru făpturi vii, fiecare cu patru fețe și patru aripi, reprezintă începutul misiunii sale profetice (Ezechiel 1:4-28). Rolul său de profet este acela de a aduce un mesaj de avertizare și judecată către un popor îndărătnic.

Dumnezeu îi oferă o misiune grea, aceea de a vorbi poporului Său aflat în exil, dar care continuă să practice idolatria. În capitolul 2, Ezechiel este numit "fiul omului", un titlu pe care Dumnezeu i-l va repeta frecvent, subliniind astfel umanitatea sa fragilă în fața măreției divine. Acest apelativ indică faptul că, deși Ezechiel va fi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, el este totuși o ființă umană, subordonată voinței divine.

Profețiile lui Ezechiel împotriva idolatriei

Unul dintre principalele teme abordate de Ezechiel este idolatria, un păcat profund înrădăcinat în poporul Israel. În capitolul 6, Ezechiel rostește profeții împotriva munților Israelului, simboluri ale locurilor unde se practica idolatria. Avertismentele lui Dumnezeu sunt clare: altarele idolatre vor fi distruse, iar cei care le slujeau vor fi loviți de judecata Sa (Ezechiel 6:3-7). Aceasta este o condamnare a sincretismului religios și a trădării față de legământul cu Dumnezeul lui Israel.

În capitolul 8, Ezechiel primește o viziune despre abominațiile idolatre care se petrec chiar în Templul din Ierusalim. În această viziune, el este dus într-un loc secret unde vede lideri ai poporului închinându-se la idoli în ascuns (Ezechiel 8:10-12). Idolii sunt identificați cu practicile păgâne și zeițele venerării lor, inclusiv venerarea zeului Tammuz și închinarea la soare (Ezechiel 8:14-16). Această idolatrie nu este doar o trădare față de Dumnezeu, ci și o manifestare a decadenței spirituale a națiunii.

Viziunile Apocaliptice ale lui Ezechiel

Cartea lui Ezechiel conține viziuni apocaliptice, precum cea a Oaselor Uscate din capitolul 37, o imagine simbolică a stării spirituale moarte a Israelului. Oasele, împrăștiate și fără viață, primesc suflare de la Dumnezeu și revin la viață ca o mare oștire. Aceasta este o promisiune puternică de restaurare: Dumnezeu va readuce la viață poporul Său, chiar și din cea mai disperată stare (Ezechiel 37:1-14). Mesajul este că nici o situație nu este fără speranță când Dumnezeu intervine.

Această viziune, alături de altele, anticipează nu doar restaurarea fizică a Israelului în țara promisă, ci și o renaștere spirituală. Dumnezeu promite că va pune Duhul Său în popor și îi va aduce din nou la viață, semnificând astfel o nouă eră a legământului (Ezechiel 36:26-27).

Lecții din viața și mesajul lui Ezechiel

Mesajul lui Ezechiel este deosebit de clar: Dumnezeu este sfânt și nu poate tolera păcatul, în special idolatria. El cere loialitate deplină din partea poporului Său. Judecata pe care o anunță Ezechiel este o consecință inevitabilă a încălcării legământului, dar în același timp, Dumnezeu este plin de milă și promite restaurarea celor care se întorc la El cu pocăință.

Capitolul 18, în mod special, subliniază principiul responsabilității individuale: fiecare va fi judecat pentru propriile sale fapte. Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci pocăința sa (Ezechiel 18:23). Aceasta este o chemare la sfințenie și la o relație autentică cu Dumnezeu, dincolo de ritualuri formale sau închinarea la idoli.

Viziunea Slavei lui Dumnezeu

Slava lui Dumnezeu este o temă centrală în cartea lui Ezechiel. În prima viziune, descrisă în capitolul 1, slava Domnului apare într-o manieră copleșitoare, plină de lumină și mișcare, sugerând suveranitatea și măreția Sa. În capitolul 10, Ezechiel asistă la un moment tragic: slava Domnului părăsește Templul din Ierusalim, o retragere simbolică a prezenței divine din cauza păcatului poporului (Ezechiel 10:18-19).

Această plecare a slavei Domnului prefigurează distrugerea iminentă a Templului și exilul. Cu toate acestea, viziunea din capitolul 43 ne arată revenirea slavei lui Dumnezeu în noul Templu, semn că relația ruptă va fi restaurată, iar Dumnezeu va locui din nou printre poporul Său (Ezechiel 43:4-5).

Judecata asupra idolilor din Ierusalim

Capitolul 9 descrie judecata pe care Dumnezeu o aduce asupra idolilor și celor care au participat la închinarea idolatră din Ierusalim. Mesajul este unul deosebit de dur: Dumnezeu trimite un mesager divin să marcheze frunțile celor care deplâng păcatele cetății, iar restul sunt condamnați la moarte (Ezechiel 9:4-7). Această scenă arată gravitatea idolatriei și pedeapsa care vine asupra celor care se îndepărtează de Dumnezeu.

Chivotul Domnului părăsește Templul

În capitolul 10, Ezechiel descrie plecarea Chivotului Domnului din Templu, un simbol puternic al părăsirii poporului Său din cauza păcatului. Retragerea prezenței divine este un act simbolic și tragic, care marchează momentul când Dumnezeu nu mai poate tolera idolatria și păcatul Israelului (Ezechiel 10:18-19). Aceasta anticipează distrugerea Templului de către babilonieni și marchează o ruptură spirituală profundă.

Profeția împotriva Egiptului și Tirului

În capitolele 29-32, Ezechiel rostește profeții împotriva Egiptului și Tirului, două mari puteri politice ale vremii. Dumnezeu, prin Ezechiel, condamnă mândria și încrederea în puterea militară și economică a acestor națiuni. Egiptul este comparat cu un crocodil mare care va fi scos din apele sale și lăsat să moară pe uscat (Ezechiel 29:3-5). Tirul, un centru comercial major, este avertizat că mândria și aroganța sa vor duce la distrugerea cetății (Ezechiel 27:27).

Aceste profeții arată că nicio națiune, indiferent de puterea sa, nu poate scăpa de judecata divină dacă persistă în idolatrie și neascultare.

Restaurarea Israelului și Templul Nou

Începând cu capitolul 40, Ezechiel descrie viziuni detaliate despre restaurarea finală a Israelului și construirea unui nou Templu. Aceasta nu este doar o restaurare fizică, ci și una spirituală. Noul Templu este un simbol al reînnoirii legământului dintre Dumnezeu și poporul Său. Descrierile detaliate ale măsurătorilor și structurilor sugerează un Templu perfect, pregătit pentru o relație restaurată cu Dumnezeu (Ezechiel 40-48).

În acest nou context, preoții își vor relua slujirea, iar poporul va trăi în pace sub binecuvântarea lui Dumnezeu, cu slava Sa locuind din nou în mijlocul lor.

EZECHIEL (ebr. yehezqe’l, „Dumnezeu întăreşte"). Numele este întâlnit într-o formă aproximativ echivalentă cu cea ebraică în 1 Cronici 24:16 pentru căpetenia unuia dintre ordinele preoţeşti.



Ezechiel, fiul lui *Buzi, a fost deportat în Babilon, aproape cu certitudine o dată cu Ioiachin, în 597 î. Cr. (2 Împăraţi 24:14-17). El s-a stabilit în satul Tel-Abib pe malurile râului *Chebar. Cinci ani mai târziu a primit chemarea de profet (Ezechiel 1:2), poate la vârsta de 30 de ani (1:1),

deşi această interpretare este contestată de mulţi fără să ofere o explicaţie mai satisfăcătoare. El a mai trăit după aceea 22 de ani (29:17).

 

Avem puţine informaţii cu privire la viaţa lui. Deşi el a avut cunoştinţe amănunţite despre Templul din Ierusalim şi ritualurile lui, nu există nici o dovadă că el ar fi slujit la Templu. Chiar şi acei autori, de ex. Cooke (ICC), care sugerează că cea mai mare parte din cap. 1-24 au fost profeţii rostite în Ierusalim, nu sugerează că Ezechiel ar fi slujit la Templu. Gândirea lui, mai mult decât a oricărui alt profet, este influenţată de simbolismul preoţesc. Profeţiile lui nu au fost primite bine (3:25), dar la scurtă vreme după aceasta îl găsim într-o poziţie de cinste (8:1; 14:1; 20:1), fapt care s-ar putea datora rangului familiei sale; majoritatea oamenilor nu au luat în serios mesajul său (33:30-32). Soţia lui a murit subit în ziua în care Nebucadneţar a încercuit Ierusalimul (24:1-2,15-18); nu sunt menţionaţi copii ai lor. 1877, a încercat să arate, pe baza unor pasaje cum sunt 3:23-4:8, că el a suferit de o boală de nervi, pe care el a numit-o catalepsie. Deşi aceasta a fost o părere răspândită într-o perioadă, în zilele noastre este acceptată de puţini cercetători. Există multe controverse cu privire la modul în care trebuie interpretate acţiunile simbolice ale lui Ezechiel. Unii, de ex. A. B. Davidson, Ezekiel (CBSC), p. xxx, şi J. Skinner, HDB, 1, p. 817a, au susţinut că ele au avut loc doar în mintea profetului. O părere mai răspândită este că, deşi au fost realizate practic, interpretarea pe care le-o dăm trebuie să ia în considerare un element metaforic incompatibil cu o interpretare pur literală. Vezi de asemenea articolul care urmează.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 16
Opțiuni