Uneori îi compătimim pe cei ce au tulburări mintale. Este vizibil cum își pierd liniștea și devin irascibili. Asociem tulburările mintale cu unele boli psihice, dar scăpăm din vedere că tulburarea este specifică oricărui om. Poate spune cineva că nu a trecut prin această stare? Nu cred...

Dar ce înseamnă tulburare?

Nu este nevoie să consultăm dicționarul pentru a înțelege că tulburarea înseamnă ceva lipsit de limpezime. Discutăm aici de tulburare psihică ce se manifestă printr-o stare de neclaritate, incertitudine, confuzie.

Mintea poate fi asemănată cu un vas cu apă curată. Ori cât ai agita vasul ea rămâne neschimbată. Curăția și implicit limpezimea se păstrează câtă vreme vasul este închis. În cazul în care l-ai deschis în mod inevitabil pătrund în interior particule străine ce favorizează tulburarea. Imaginați-vă acum că mintea este închisă și deconectată de lumea exterioară doar câtă vreme trupul este în stare adormită. În momentul în care ne trezim s-a deschis și mintea. Prin intermediul ochilor și a urechilor, mintea este invadată cu tot felul de informații. Orice informație ce nu este compatibilă cu felul nostru de gândire produce tulburare. Ea poate fi una ușoară sau una gravă în funcție de situația creată.

Cea mai mare tulburare consemnată în Biblie a fost determinată de vestea adusă de magi împăratului Irod despre „Împăratul de curând  născut a iudeilor”, cât și dorința lor de a i se închina. „Când a auzit împăratul lucrul acesta, s-a tulburat mult și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.” (Matei 2\3) Ar fi putut să ignore. dar vestea nașterii unui alt împărat, cât și dorința magilor de închinare înaintea unui prunc erau informații incompatibile cu felul său de gândire.

Dar să revenim la viața noastră cotidiană. De câte ori veștile ce au ajuns la urechea noastră nu a produs tulburare? Fie că cineva drag a fost diagnosticat cu o boală, fie a fost implicat într-un accident, sau a plecat la cele veșnice. (Tatăl meu a murit la vârsta de 74 de ani. Nu a fost niciodată bolnav. Seara s-a așezat în pat pentru somn și a făcut stop cardiac. Nu are rost să încerc să vă explic cât de mult m-a tulburat această veste neprevăzută în toiul nopții... )

Contextul în care Isus i-a văzut pe ucenici tulburați era legat de moartea Sa. Însă nu trebuie să surprindă faptul că deși le-a cerut ucenicilor Săi să nu fie tulburați, Isus - Fiu de Dumnezeu s-a tulburat și El în câteva împrejurări. Da, tulburarea este iminentă, dar este important de observat care sunt factorii ce produc tulburarea și care este frecvența lor. Domeniul spiritual în care ne găsim este și el o sursă în plus de tulburare dacă nu suntem  suficient de vigilenți. Însă în acest domeniu mijloacele sunt bine definite, iar din moment ce Isus a cerut ucenicilor Săi să nu accepte tulburarea înseamnă că există o posibilitate de a fi evitată.

În biserica primară sursa multor tulburări  era învățătura. Fără o doctrină scrisă era dificil, dacă nu chiar imposibil de procesat avalanșa de învățătură de la vremea respectivă. Apostolul Pavel mâhnit de apariția multor învățători falși a rostit cuvinte grele: „Schilodească-se o dată cei ce vă tulbură... ” (Gal. 5\12) iar Bisericii din Roma îi recomandă: „Vă îndemn fraților să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o.” Recomandarea nu întârzie: „Depărtați-vă de ei!” (Rom. 16\17) Acum când avem la îndemână Sfânta Scriptură, mintea noastră nu mai poate fi tulburată de nici o învățătură, ci doar ne poate nemulțumi. Atât... (Eram în una din zile într-o Biserică în care un predicator vorbea cu patos încercând să explice de ce interzice Dumnezeu băutura și tutunul: „Sufletul omului este sângele. Alcoolul și nicotina pătrund în sânge și fac imposibilă mântuirea lui. A fost pentru prima dată când am auzit așa ceva. Înseamnă că este necesar ca Dumnezeu să dețină un purgatoriu pentru purificare, sau mai concret - un laborator pentru dializa sângelui - m-am gândit eu în timp ce vorbea. Dar cum, sângele este sufletul omului? Pentru el slujim? Noi am citit deja: carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu.) Sigur că exemplul acesta și multe alte asemănătoare cu acesta ne pot nemulțumi, dar nici într-un fel tulbura.”

O altă sursă de tulburare sunt duhurile de ceartă. Ele au menirea să agite „apa” iar dacă este amestecată cu un bulgăraș de pământ (fire pământească) tulburarea este imposibil de evitat. Cine poate ieși dintr-o ceartă cu mintea limpede? Tocmai de aceea Iacov avertizează: „Căci acolo unde este duh de ceartă este tulburare și tot felul de fapte rele. (Iacov 3\16) Așadar: tulburarea poate atrage după sine o mulțime de fapte negative. Poate că ar trebui să amintim aici că stările de tulburare diminuează capacitatea de discernere. Este mai ușor de pescuit în ape tulburi, decât în ape limpezi. Duhurile rele știu lucrul acesta, tocmai de aceea aruncă momeala: să tulbure apa... Mai târziu când mintea se limpezește apar și părerile de rău, însă săgețile au fost aruncate și nu mai pot fi întoarse din drum...

O altă sursă de tulburare sunt lăstarii de amărăciune ce provin din firea pământească. E suficient  puțin aluat ce dospește toată plămădeala. Parte destul de mare din faptele firii pământești menționate de apostolul Pavel, atrag atenția asupra apariției corpurilor străine: vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele s. a. m. d. Toate aceste manifestări  firești sunt surse de tulburare și de întinare. Așadar: „Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut.” (Evrei 12\16) Totdeauna când se amestecă firescul cu duhovnicesc - rezultă starea de tulburare.

Care este soluția?

Ea este exprimată în același context: ”Aveți credință în Dumnezeu, aveți credință în Mine!” - a cerut Isus ucenicilor Săi. Credința în Dumnezeu este cea ce poate aduce liniște sufletească pentru fiecare când este tulburat. Iar credința nu-i doar un simplu crez, ci e forță ce te propulsează pe o treaptă superioară numită încredere. (Evrei 11\1) Atunci când împrejurările vieții tulbură frecvent mintea noastră, să ne prindem  de ancora credinței cu gândul la promisiunea lui Dumnezeu: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră. În seninătate și încredere va fi mântuirea voastră.” (Isaia 30\15)

Fiți binecuvântați!