Alegerea eterna neconditionata - partea D
Alegerea eterna neconditionata - partea D - Mantuirea are conditii
Desi este popular printre calvinsti a spune ca Dumnezeu nu mantuieste bazat pe fapte bune, faptul este cu totul altceva.
Cand iudeii din ziua Cincizecimii le-au pus apostolilor intrebarea: \"Fratilor, ce sa facem?\", apostolii nu le-au dat raspuns: \"Nimic! Totul a fost hotarat mai dinainte; Dumnezeu a ales deja pe toti cei care pot fi mantuiti, pe toti cei care vor fi pierduti! Daca esti mantuit, Duhul Sfant va cobori peste tine, daca esti pierdut, Dumnezeului ii place acest lucru si nu poti schimba situatia!\" (Asta este doctrina protestanta!)
Pe de alte parte, Petru, dupa ce le-a dat chemarea universala, le da si conditiile mantuirii: \"Pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos\". Cei care au implinit conditiile, au fost adaugati la trupul ales – Biserica (Fapte 2.36-38, 41, 47).
Inca o data, calvinistii spun: Credinta este rezultatul si prin urmare marturisirea (sau dovada) alegerii lui Dumnezeu: Fapte 13.48; 18.27; Filipeni 1.29; 2.12-13; 1 Tesaloniceni 1.4-5; 2 Tesaloniceni 2.13-14; Iacov 2.5. \"...credinta si pocainta sunt darurile lui Dumnezeu si sunt facute in suflet de puterea care reinnoieste a Duhului Sfant\" (Steele, et al., pag. 34). Ei spun ca este prin credinta si fapte bune ca cineva intareste chemarea si alegerea: 2 Petru 1.5-11. Alaturi de acest punct este ideea a treia a protestantilor: Alegerea precede mantuirea: Romani 11.17; 2 Timotei 2.10; Fapte 13.48; 1 Tesaloniceni 1.4; 2 Tesaloniceni 2.13-14; Efeseni 1.4; Romani 16.7.
Suntem mantuiti ca sa credem sau credem ca sa fim mantuiti? Ce vine mai intai – reinnoirea sau credinta? Sa ne uitam la Fapte 13.48. \"Toti cei care erau randuiti sa capete viata vesnica au crezut\". Ce inseamna aceasta fraza? Intr-un sens, este adevarat ca credinta este un dar – in sensul ca credinta \"vine in urma auzirii si auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu\" (Romani 10.17). Cine ne-a dat Cuvantul? Dumnezeu, prin harul Lui. Deci, daca avem credinta bazata pe Cuvant, este din cauza faptului ca Dumnezeu Si-a revelat Cuvantul.
Atunci cand studiem contextul, vedem in versetul 46 ca iudeii erau implicati in respingerea lor fata de Cuvant (adica, n-au fost predestinati la iad indiferent de raspunsul lor). Iudeii au respins Evanghelia si dupa aceea, au fost respinsi de catre Dumnezeu. Nu s-au judecat nevrednici fata de ei insisi, nici fata de Pavel. Ei s-au judecat nevrednici fata de Dumnezeu si pentru ca verbul este la prezent, asta inseamna ca se judeca in continuare nevredici atat timp cat respingeau Evanghelia!
In mod asemanator, versetul 48, cu privire la neamuri, are verbul la forma pasiva - \"erau randuiti\", dar forma poate avea sensul de mediu care tot inseamna \"s-au randuit\" sa capete viata vesnica. Cu intelegerea aceasta, vedem ca neamurile \"si-au indreptat\" sau \"au fost dispusi sau le era favorabil\" sa capete viata vesnica. Cu acest sens, vedem ca inimile neamurilor au fost implicate in decizia lor, asa cum inimile iudeilor au fost implicate in respingerea lor.
Si cand calvinistii cred ca acest verset preda ideea ca oamenii au acceptat Evanghelia din cauza unei alegeri eterne neconditionate trebuie sa accepte si o alta idee: \"toti cei prezenti in sinogoga care vor crede vreodata Evanghelia au facut asa indata; nu poate fi o alta ocazie de a lua in considerare Evanghelia si nici un om care nu a reusit sa creada la acel moment nu poate crede dupa aceea\" (Shank, 187). Fie au fost oranduiti neconditionat (pozitia protestanta), fie n-au fost oranduiti neconditionat (pozitia adevarata).
Sa ne uitam la acele pasaje din Filipeni – 1.29 si 2.12-13. Mai intai, 1.29 - \"voua vi s-a dat harul\" – neconditionat sau conditionat?
Dat anumitor oameni sau oferit tuturor oamenilor?
Cand fiecarui om i se da prilejul de a auzi Cuvantul, este un \"dar\" al lui Dumnezeu.
Cuvantul ni s-a dat din cauza harului lui Dumnezeu. De asemenea, cand avem ocazia de a auzi sau de a citi Cuvantul, este tot din cauza harului lui Dumnzeu.
Si, din nefericirea calvinistilor, ei folosesc 2.12-13, dar versetul ne arata clar ca avem ceva de facut in mantuirea noastra! – Nu pentru a \"merita\" mantuire – chiar ascultarea noastra nu are nimic de-a face cu pretul platit pentru pacat. Ci mai degraba, avem ceva de facut pentru a primi darul gratuit al lui Dumnezeu – mantuirea. \"Ati fost ascultatori\" – ascultarea credintei. \"Duceti pana la capat mantuirea voastra\" – avem ceva de facut si putem pierde mantuirea daca nu ducem pana la capat mantuirea noastra!
Sa citim 1 Tesaloniceni 1.4-6 (Steele et al. s-au oprit la vesetul 5 dar sa citim si versetul 6). Observati mai intai ca credinta nu se afla in versete, nici in \"dar\". In al doilea rand, Evanghelia este \"puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede\" (Romani 1.16) sau, cum spune Pavel aici in 1 Tesaloniceni 1.6 – cei care \"au primit Cuvantul\". Asta ne arata ca avem ceva de facut – cel putin – primirea Cuvantului in inima. Si, vedem ca credinta precede mantuirea (reinnoirea) si nu o urmeaza.
Faptul este ca credinta este o conditie a mantuirii asa cum sunt 1.) auzirea, 2.) pocainta, 3.) marturisirea si 4.) botezul.
Nicaieri nu invata Biblia ca credinta care mantuieste este un dar special numai pentru cei alesi si este un dar tainic al Duhului Sfant. Vom vedea in lectia a doua ca fiecare om care vrea poate fi mantuit si poate avea credinta care mantuieste. \"Fiecare pasaj unde Scripturile cheama pe necredinciosi sa creada sau sa se pocaiasca ca sa fie mantuiti implica acest adevar\" (Geisler, 196). Geisler crede ca suntem mantuiti \"numai prin credinta\" (desi el – asa cum fac toti protestantii – adauga pocainta la credinta – ceea ce contrazice ca suntem mantuiti numai prin credinta!); deci el lasa \"marturisire\" si \"botez\" de pe lista, dar stim ca ele sunt incluse in conditiile mantuirii.
Luca 13.3. Fiecare prin audienta lui Isus se putea pocai si trebuia sa se pocaiasca ca sa nu piara.
Ioan 3.16. Daca credinta este un dar al lui Dumnezeu si un om o poate avea numai daca i-o da Duhul Sfant, inseamna ca daca cineva nu crede – este vina lui Dumnezeu! Daca doctrina protestanta este adevarata, Dumnezeu insusi este responsabil pentru fiecare ateist de pe pamant pentru ca Acesta nu i-a dat credinta! Cine poate crede aceasta absurditate?
Fapte 17.30. Romani 6.4. Nu suntem reinnoiti inainte de botez – botezul este o ingropare si nu ingropam oamenii vii! Reinnoirea vine la momentul botezului. (Coloseni 2.11-12).
Protestantii invata: \"Cine va crede va fi mantuit si dupa aceea trebuie sa fie botezat\". Confesiunile care practica botezul noilor nascuti invata: \"Cine se va boteza va fi mantuit si dupa aceea trebuie sa creada\". Dar nici una nici alta nu sunt adevarate. Isus a spus foarte clar (Marcu 16.16).
Domnul Geisler are o sectie buna cu privire la faptul ca \"Credinta care lucreaza nu este un fapt meritoriu\" (pag. 197-198). Ceea ce spune domnul Geisler (desi el nu va fi de acord) se aplica si la botez. Geisler scrie in raspuns la ideea ca credinta este un dar si nu este ceva \"de facut\". Are dreptate in ceea ce spune cu privire la credinta. Totusi, nu are dreptate cand el exclude botezul (si celelalte conditii cum ar fi auzirea, marturisirea si pocainta) din conditiile mantuirii. Pe de alta parte, putem inlocui \"botezul\" in locul cuvantului \"credinta\" in ceea ce spune el si totul va fi de acord cu Biblia. Spune el: \"Intrebarea este daca un fapt al ,credintei’ [botezului, p.h.] din partea omului constituie sau nu un fapt meritoriu. Un raspuns negativ la aceasta este suportat atat de Scriptura cat si de bunul rational.
\"Mai intai, credinta este clar contrastata si opusa lucrurilor din Biblie… (vezi, de exemplu Rom. 3.26-27; Gal. 3.11) [cu privire la botez – Ioan 3.3, 5; Fapte 2.38; 22.16; Gal. 3.26-27; 1 Petru 3.21, p.h.]. ...Este fie credinta fie fapte, dar nu amandoua. Deci, credinta [botezul, p.h.] facuta pentru a primi darul mantuirii nu este un fapt [meritoriu, p.h.]. Admiterea ca nu putem lucra pentru ea dar trebuie sa o acceptam pur si simplu prin har.
\"In plus, actul de a primi un dar de credinta [de ascultare prin botez, p.h.] nu este mai mult meritoriu decat este cel al unui cersetor care primeste pomana. Actul credintei [de a fi botezat, p.h.] in a primi harul neconditionat al lui Dumnezeu nu strange nici un merit pentru recepetor.
Credinta [botezul, p.h.] este ceva ce \'facem\' in sensul ca implica un act al vointei noastre starnita de catre harul lui Dumnezeu. Totusi, credinta [botezul, p.h.] nu este ceva ce \'facem\' in sensul unui fapt meritoriu necesar pentru ca Dumnezeu sa ne dea mantuire. Mai degraba, este ceva ce \'facem\' ca sa primim mantuire pentru ca nu putem face ceva pentru a obtine mantuirea.\"
Desi este popular printre calvinsti a spune ca Dumnezeu nu mantuieste bazat pe fapte bune, faptul este cu totul altceva.
Cand iudeii din ziua Cincizecimii le-au pus apostolilor intrebarea: \"Fratilor, ce sa facem?\", apostolii nu le-au dat raspuns: \"Nimic! Totul a fost hotarat mai dinainte; Dumnezeu a ales deja pe toti cei care pot fi mantuiti, pe toti cei care vor fi pierduti! Daca esti mantuit, Duhul Sfant va cobori peste tine, daca esti pierdut, Dumnezeului ii place acest lucru si nu poti schimba situatia!\" (Asta este doctrina protestanta!)
Pe de alte parte, Petru, dupa ce le-a dat chemarea universala, le da si conditiile mantuirii: \"Pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos\". Cei care au implinit conditiile, au fost adaugati la trupul ales – Biserica (Fapte 2.36-38, 41, 47).
Inca o data, calvinistii spun: Credinta este rezultatul si prin urmare marturisirea (sau dovada) alegerii lui Dumnezeu: Fapte 13.48; 18.27; Filipeni 1.29; 2.12-13; 1 Tesaloniceni 1.4-5; 2 Tesaloniceni 2.13-14; Iacov 2.5. \"...credinta si pocainta sunt darurile lui Dumnezeu si sunt facute in suflet de puterea care reinnoieste a Duhului Sfant\" (Steele, et al., pag. 34). Ei spun ca este prin credinta si fapte bune ca cineva intareste chemarea si alegerea: 2 Petru 1.5-11. Alaturi de acest punct este ideea a treia a protestantilor: Alegerea precede mantuirea: Romani 11.17; 2 Timotei 2.10; Fapte 13.48; 1 Tesaloniceni 1.4; 2 Tesaloniceni 2.13-14; Efeseni 1.4; Romani 16.7.
Suntem mantuiti ca sa credem sau credem ca sa fim mantuiti? Ce vine mai intai – reinnoirea sau credinta? Sa ne uitam la Fapte 13.48. \"Toti cei care erau randuiti sa capete viata vesnica au crezut\". Ce inseamna aceasta fraza? Intr-un sens, este adevarat ca credinta este un dar – in sensul ca credinta \"vine in urma auzirii si auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu\" (Romani 10.17). Cine ne-a dat Cuvantul? Dumnezeu, prin harul Lui. Deci, daca avem credinta bazata pe Cuvant, este din cauza faptului ca Dumnezeu Si-a revelat Cuvantul.
Atunci cand studiem contextul, vedem in versetul 46 ca iudeii erau implicati in respingerea lor fata de Cuvant (adica, n-au fost predestinati la iad indiferent de raspunsul lor). Iudeii au respins Evanghelia si dupa aceea, au fost respinsi de catre Dumnezeu. Nu s-au judecat nevrednici fata de ei insisi, nici fata de Pavel. Ei s-au judecat nevrednici fata de Dumnezeu si pentru ca verbul este la prezent, asta inseamna ca se judeca in continuare nevredici atat timp cat respingeau Evanghelia!
In mod asemanator, versetul 48, cu privire la neamuri, are verbul la forma pasiva - \"erau randuiti\", dar forma poate avea sensul de mediu care tot inseamna \"s-au randuit\" sa capete viata vesnica. Cu intelegerea aceasta, vedem ca neamurile \"si-au indreptat\" sau \"au fost dispusi sau le era favorabil\" sa capete viata vesnica. Cu acest sens, vedem ca inimile neamurilor au fost implicate in decizia lor, asa cum inimile iudeilor au fost implicate in respingerea lor.
Si cand calvinistii cred ca acest verset preda ideea ca oamenii au acceptat Evanghelia din cauza unei alegeri eterne neconditionate trebuie sa accepte si o alta idee: \"toti cei prezenti in sinogoga care vor crede vreodata Evanghelia au facut asa indata; nu poate fi o alta ocazie de a lua in considerare Evanghelia si nici un om care nu a reusit sa creada la acel moment nu poate crede dupa aceea\" (Shank, 187). Fie au fost oranduiti neconditionat (pozitia protestanta), fie n-au fost oranduiti neconditionat (pozitia adevarata).
Sa ne uitam la acele pasaje din Filipeni – 1.29 si 2.12-13. Mai intai, 1.29 - \"voua vi s-a dat harul\" – neconditionat sau conditionat?
Dat anumitor oameni sau oferit tuturor oamenilor?
Cand fiecarui om i se da prilejul de a auzi Cuvantul, este un \"dar\" al lui Dumnezeu.
Cuvantul ni s-a dat din cauza harului lui Dumnezeu. De asemenea, cand avem ocazia de a auzi sau de a citi Cuvantul, este tot din cauza harului lui Dumnzeu.
Si, din nefericirea calvinistilor, ei folosesc 2.12-13, dar versetul ne arata clar ca avem ceva de facut in mantuirea noastra! – Nu pentru a \"merita\" mantuire – chiar ascultarea noastra nu are nimic de-a face cu pretul platit pentru pacat. Ci mai degraba, avem ceva de facut pentru a primi darul gratuit al lui Dumnezeu – mantuirea. \"Ati fost ascultatori\" – ascultarea credintei. \"Duceti pana la capat mantuirea voastra\" – avem ceva de facut si putem pierde mantuirea daca nu ducem pana la capat mantuirea noastra!
Sa citim 1 Tesaloniceni 1.4-6 (Steele et al. s-au oprit la vesetul 5 dar sa citim si versetul 6). Observati mai intai ca credinta nu se afla in versete, nici in \"dar\". In al doilea rand, Evanghelia este \"puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede\" (Romani 1.16) sau, cum spune Pavel aici in 1 Tesaloniceni 1.6 – cei care \"au primit Cuvantul\". Asta ne arata ca avem ceva de facut – cel putin – primirea Cuvantului in inima. Si, vedem ca credinta precede mantuirea (reinnoirea) si nu o urmeaza.
Faptul este ca credinta este o conditie a mantuirii asa cum sunt 1.) auzirea, 2.) pocainta, 3.) marturisirea si 4.) botezul.
Nicaieri nu invata Biblia ca credinta care mantuieste este un dar special numai pentru cei alesi si este un dar tainic al Duhului Sfant. Vom vedea in lectia a doua ca fiecare om care vrea poate fi mantuit si poate avea credinta care mantuieste. \"Fiecare pasaj unde Scripturile cheama pe necredinciosi sa creada sau sa se pocaiasca ca sa fie mantuiti implica acest adevar\" (Geisler, 196). Geisler crede ca suntem mantuiti \"numai prin credinta\" (desi el – asa cum fac toti protestantii – adauga pocainta la credinta – ceea ce contrazice ca suntem mantuiti numai prin credinta!); deci el lasa \"marturisire\" si \"botez\" de pe lista, dar stim ca ele sunt incluse in conditiile mantuirii.
Luca 13.3. Fiecare prin audienta lui Isus se putea pocai si trebuia sa se pocaiasca ca sa nu piara.
Ioan 3.16. Daca credinta este un dar al lui Dumnezeu si un om o poate avea numai daca i-o da Duhul Sfant, inseamna ca daca cineva nu crede – este vina lui Dumnezeu! Daca doctrina protestanta este adevarata, Dumnezeu insusi este responsabil pentru fiecare ateist de pe pamant pentru ca Acesta nu i-a dat credinta! Cine poate crede aceasta absurditate?
Fapte 17.30. Romani 6.4. Nu suntem reinnoiti inainte de botez – botezul este o ingropare si nu ingropam oamenii vii! Reinnoirea vine la momentul botezului. (Coloseni 2.11-12).
Protestantii invata: \"Cine va crede va fi mantuit si dupa aceea trebuie sa fie botezat\". Confesiunile care practica botezul noilor nascuti invata: \"Cine se va boteza va fi mantuit si dupa aceea trebuie sa creada\". Dar nici una nici alta nu sunt adevarate. Isus a spus foarte clar (Marcu 16.16).
Domnul Geisler are o sectie buna cu privire la faptul ca \"Credinta care lucreaza nu este un fapt meritoriu\" (pag. 197-198). Ceea ce spune domnul Geisler (desi el nu va fi de acord) se aplica si la botez. Geisler scrie in raspuns la ideea ca credinta este un dar si nu este ceva \"de facut\". Are dreptate in ceea ce spune cu privire la credinta. Totusi, nu are dreptate cand el exclude botezul (si celelalte conditii cum ar fi auzirea, marturisirea si pocainta) din conditiile mantuirii. Pe de alta parte, putem inlocui \"botezul\" in locul cuvantului \"credinta\" in ceea ce spune el si totul va fi de acord cu Biblia. Spune el: \"Intrebarea este daca un fapt al ,credintei’ [botezului, p.h.] din partea omului constituie sau nu un fapt meritoriu. Un raspuns negativ la aceasta este suportat atat de Scriptura cat si de bunul rational.
\"Mai intai, credinta este clar contrastata si opusa lucrurilor din Biblie… (vezi, de exemplu Rom. 3.26-27; Gal. 3.11) [cu privire la botez – Ioan 3.3, 5; Fapte 2.38; 22.16; Gal. 3.26-27; 1 Petru 3.21, p.h.]. ...Este fie credinta fie fapte, dar nu amandoua. Deci, credinta [botezul, p.h.] facuta pentru a primi darul mantuirii nu este un fapt [meritoriu, p.h.]. Admiterea ca nu putem lucra pentru ea dar trebuie sa o acceptam pur si simplu prin har.
\"In plus, actul de a primi un dar de credinta [de ascultare prin botez, p.h.] nu este mai mult meritoriu decat este cel al unui cersetor care primeste pomana. Actul credintei [de a fi botezat, p.h.] in a primi harul neconditionat al lui Dumnezeu nu strange nici un merit pentru recepetor.
Credinta [botezul, p.h.] este ceva ce \'facem\' in sensul ca implica un act al vointei noastre starnita de catre harul lui Dumnezeu. Totusi, credinta [botezul, p.h.] nu este ceva ce \'facem\' in sensul unui fapt meritoriu necesar pentru ca Dumnezeu sa ne dea mantuire. Mai degraba, este ceva ce \'facem\' ca sa primim mantuire pentru ca nu putem face ceva pentru a obtine mantuirea.\"
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1274
- Descărcări: 1
- Export PDF: 9
- Gramatical corect
- Fără diacritice
- Conținut incomplet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,