Cuvantul “Daca”

Acest cuvânt poate schimba sensuri, promisiuni, contracte, stări de fapt, posesii, etc. Condiţia pe care o introduce, are puterea faptică de a modifica în întregime un statut gata realizat şi perfect documentat din punct de vedere juridic.

Voi reda mai jos câteva versete din Biblie, care exprimă într-un mod deosebit puterea şi semnificaţia acestui cuvânt:

“… dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13:5)

“Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3)

Am ales mai întâi acest prim dacă, deoarece îl consider deosebit de important. Este categoric şi decisiv. Nu dă loc la nici o altă interpretare. Nerespectarea acestei condiţii poate avea un efect tragic, fatal, etern. Domnul Isus nu l-a periat pe Nicodim, acest profesor de teologie, lăudându-l pentru consacrarea sa în a-i învăţa pe alţii calea vieţii. El a ştiut unde este infecţia din corpul său şi a acţionat la ţintă: “Nicodime, tu ai nevoie de naştere din nou, tu trebuie să mori şi să reînvii la o viaţă nouă. Tot ceea ce ai construit pe fundamentul propriu va trebui dărâmat.” E greu de primit un astfel de mesaj. Se pare că, în toate timpurile, oamenii mai în vârsă se pocăiesc cel mai greu. E un pas simplu, dar foarte anevoios pentru ei. Cum să arunci peste bord ceea ce ai acumulat o viaţă întreagă şi ai susţinut cu tărie de atâtea decenii?

Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.(Matei 5:20)

Acest al doilea dacă are tot aceeaşi importanţă decisivă în ceea ce priveşte veşnicia. Aposolul Pavel îi scrie lui Timotei despre vremurile din urmă, despre modul jalnic în care va retrograda “societatea modernă”. În finalul listei, El subliniază faptul că oamenii vor avea doar o formă de evlavie. Domnul Isus descrie pe un astfel de om ca fiind un mormânt văruit: în interior e moarte, putreziciune, miros oribil, iar în exterior totul e curat, împodobit, parfumat. Nu-i aşa că-i oribil? Câţi dintre credincioşi poartă această mască a evlaviei? Domnul le spune categoric: “nu veţi intra în cer!” Dumnezeu i-a spus lui Samuel un cuvânt, care pentru noi a devenit “un verset de aur” al Bibliei: “… omul se uită la ceea ce izbesc ochii, dar Domnul se uită la inimă!” (1 Sam. 16:7)

“Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Mat 6:15)

Rugăciunea „Tatăl nostru” e cunoscută de cei mai mulţi oameni religioşi. Ea se învaţă încă din fragedă copilărie. În multe biserici se recită în grup, la finalul fiecărui serviciu de duminică. Totuşi, la sfârşitul rugăciunii, Domnul Isus spune: „Iartă-ne …, precum şi noi iertăm.” Şi ca să nu lase neclară această afirmaţie, după ce încheie rugăciunea, revine exact la acest punct atât de sensibil. Şi aici El nu vrea să lase loc pentru nici o altă interpretare. Aşadar, Dumnezeu ne iartă doar dacă şi noi suntem gată să iertăm. Dacă nu … Cred că e destul de simplu şi direct. În caz contrar, va trebui să-ţi porţi în continuare păcatele. Ele nu se vor ierta automat sau necondiţionat.

“Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12:24)

Aici e vorba de alt ceva, e vorba de roadă. Nouă ne este frică de suferinţă, de moarte. Cred că Domnul Isus s-a referit mai întâi la Sine, la ceea ce urma să realizeze prin moartea Sa. El nu a vrut să rămână singur. Dorinţa Lui a fost de a aduce pe mulţi fii la slavă. El a văzut prin credinţă rodul muncii sufletului Său şi s-a înviorat. Aceasta i-a dat putere să treacă prin toate.

Cred totuşi că mesajul acesta ne este adresat şi nouă. Se spune că nu există birnuinţă fără suferinţă. Aşa este. Cine trăieşte doar pentru sine, rămâne în izolare, are o viaţă uscată, fără sens. Cel care e gata să se jertfească pe sine, se va bucura de multă roadă. Cum adică să te jertfeşti?

Tot ceea ce avem, aparţin lui Dumnezeu. El ne-a încredinţat bunuri nu spre a le poseda, ci spre a le administra. Sigur că le pot folosi şi în interes personal, însă El aşteaptă să le punem şi la dispoziţia altora. Cel care e dispus să-şi jertfească banii, timpul, energia, va avea parte de multă binecuvântare. Cândva am înţeles şi eu acest lucru, iar mai apoi a devenit motto-ul vieţii mele: „Vei fi binecuvântat doar când eşti TU o binecuvântare!”

“… Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.” (Luca 13:9)

Iată însă că acest dacă nu e doar ceva facultativ, benevol, ci o îndatorire. El este urmat de trei cuvinte cruciale: „Îl vei tăia!” Dumenzeu nu ne-a chemat la pocăinţă doar pentru a savura seva şi mineralele pământului. Fiecare dintre noi are chemarea şi menirea de a da mai departe. De fapt aceştea sunt şi paşii decisivi în viaţa unui om: transformare (naştere din nou) – creştere (maturizare în credinţă) – roadă.

“Dacă nu rămîne cineva în Mine este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.” (Joh 15:6)

Tema Roada în viaţa unui creştin reprezintă un factor decisiv pentru mântuire. Nu poţi însă să aduci roadă, dacă nu rămâi în viţă. Domnul Isus spune un verset mai sus: “Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic!” Va trebui aşadar să rămânem în El. Doar în modul acesta putem rodi, putem face ca viaţa şi activitatea noastră să aibe efect şi asupra altora. Doar aşa ne vom putea aduna comori sigure în banca cerului.

Poporul Israel a fost scos din Egipt, purtat prin pustie timp de 40 de ani, iar în final au primit o ţară frumoasă, în dar. Dumnezeu le-a spus: “Veţi putea trăi aici, vă veţi bucura de tot ce e mai bun în ţara aceasta. Nici măcar nu veţi avea nevoie de un zid de apărare, pentru că Eu voi fi un zid de foc în jurul vostru. Să ştiţi însă că vă pun şi un “dacă”. Va trebui să-Mi rămâneţi fideli, credincioşi, să nu vă închinaţi înaintea altor dumnezei, să nu cădeţi în idolatrie.” Cred că ei ar fi avut o viaţă foarte frumoasă, dacă ar fi respectat condiţia dată. Nu ar fi avut parte de atâta suferinţă, nu ar fi fost de atâtea ori în robie.

Cred că şi în ziua de astăzi, mulţi oameni îşi programează conştient suferinţa şi durerea. Nu înseamnă că toate necazurile sunt urmarea neascultării. Sunt unele prin care Dumnezeu îşi arată lucrările, doreşte să se proslăvească în viaţa noastră. Se pare însă că, cele mai multe suferinţe sunt totuşi urmarea nerespectării condiţiilor impuse de Dumnezeu. După ce l-a vindecat pe un slăbănog, care timp de 38 de ani suferise cumplit, Domnul Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis “Iată că te-ai făcut sănător; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”.

Dumnezeu să binecuvinteze viaţa şi activitatea noastră. Depinde în mare măsură de modul în care ne raportăm faţă de cuvântul “dacă”. Nu vom putea împlini aceste condiţii, decât cu ajutorul Lui. El a răspuns întotdeauna celui care I s-a adresat în smerenie şi sinceritate. El ne dă puterea şi înţelepciunea necesară. El vrea însă să vadă şi în noi dorinţa arzătoare de a împlini ceea ce ne-a învăţat.