DECALOGUL SI LEGEA LUI MOISE

Banda de scoth

In anul 1966, o cursa a companiei peruviene Aero-Peru, avand 70 de pasageri la bord, s-a prabusit in apele Oceanului Pacific, la putin timp dupa decolare. Imediat ce avionul a decolat, pilotii au constatat ca altimetrul si vitezometrul nu functionau. Zborul era unul fara pilot automat, deci fara control.

Turnul de control a incercat in zadar sa inlocuiasca lipsa pilotului automat si sa controleze traiectoria avionului. In cele din urma, avionul s-a prabusit, ducand la moartea tuturor pasagerilor.

Ancheta facuta ulterior a dus la descoperirea cauzei prabusirii avionului: o simpla banda de scotch pusa pe un orificiu din cabina pilotilor cu ocazia curateniei. Omul care facuse curatenie in cabina uitase sa indeparteze banda de scotch. Orificiul astupat era legat de computerul de bord care calcula altitudinea si viteza avionului. Fiind astupat, computerul a dat pilotilor informatii eronate care au condus la prabusirea avionului.

Iata ce poate face o banala banda de scotch ! O simpla si aparent neinsemnata neglijenta !

Ideea ca suntem cu totii ambarcati pe aceeasi “nava” nu este noua. Alvin Toffler, in cunoscuta sa carte “Socul Viitorului”, compara omenirea cu un tren de mare viteza:

“Ne aflam intr-un tren a carui viteza creste, gonind pe o linie presarata cu un numar necunoscut de macaze, care duc la destinatii necunoscute. Pe locomotiva nu se afla niciun om de stiinta, iar acarii s-ar putea sa fie demoni. Cea mai mare parte a societatii se afla in vagonul de bagaje si priveste inapoi.” ( 1 )

Tragedia aviatica din Pacific si “socul” afirmatiei lui Toffler ma duc cu gandul la ce se poate intampla cu “nava” Pamant, daca cineva, din neglijenta, din ignoranta sau cu rea-vointa, provoaca defectarea “computerului de bord” a omenirii..

Cautand material informativ pentru acest articol, am ramas neplacut surprins de cata confuzie, ignoranta si, mai ales, rea-vointa exista in mintea multor crestini cu privire la ceea ce ar trebui sa fie computerul de bord al fiecarui individ, dar si al intregei societati omenesti – Legea morala a lui Dumnezeu. Am vazut incercari de a “astupa” din Decalog ceea ce nu ar fi trebuit “astupat” niciodata; am vazut incercari de a simplifica ceea ce Dumnezeu nu a intentionat sa simplifice; am vazut incercari de a ignora ceea ce Dumnezeu  ne-a atras atentia sa nu trecem cu vederea.

Intr-adevar, omenirea secolului al 21-lea, ambarcata in aceeasi nava ce zboara cu mare viteza spre o directie necunoscuta, are “computerul de bord” stricat. Altimetrul nu mai arata corect inaltimea morala pe care Dumnezeu o doreste de la noi , iar vitezometrul nu ne mai indica tinta, traseul si cat de aproape suntem de sfarsitul istoriei.

Moda in morala

Unul din cele mai dureroase lucruri pe care le-am intalnit in unele publicatii crestine este sustinerea ideii ca Decalogul este perimat, depasit, demodat; ca el face parte din “legea veche”, valabila doar pentru poporul evreu, in timp ce pentru crestini, Christos a adus o “lege noua” – legea iubirii.

Sa fie vorba de simpla ignoranta, datorata cunoasterii superficiale a Cuvantului lui Dumnezeu, sau  e vorba de rea-vointa, de acelasi spirit de razvratire impotriva Legii lui Dumnezeu care l-a izgonit din cer pe cel mai puternic inger – Lucifer ?

Va propun , cu ajutorul lui Dumnezeu si bazandu-ne pe revelatia biblica, sa facem lumina in mintile si sufletele noastre cu privire la aceasta confuzie generala cu privire la Legea lui Dumnezeu.

In lumea crestina exista trei conceptii mari legate de valabilitatea Legii morale ( Decalogul ) in timpurile Noului Testament:

1. Conceptia care sustine desfiintarea “legii vechi” ( in care se include si Decalogul ) de catre Christos si inlocuirea ei cu “legea noua” ( poruncile iubirii ).

2. Conceptia care sustine valabilitatea Decalogului si in vremurile Noului Testament, el fiind o lege vesnica, universala si neschimbatoare. ( 2 )

Cu toate acestea, biserica si-a permis unele “ajustari” in textul Decalogului ( in mod deosebit poruncile  a doua, a patra si a zecea ).

3. Conceptia care sustine valabilitatea Decalogului in orice timp, pentru orice generatie si in orice imprejurari, exact in forma lasata de Dumnezeu pe tablele de piatra.

Pentru noi, cei care traim in timpurile Noului Testament, este foarte important sa intelegem in ce relatie trebuie sa fim fata de Legea divina revelata in Vechiul Testament. Mai este ea valabila in era crestina, sau a fost data doar poporului evreu ?

Cum trebuie sa intelegem afirmatia ca noi nu mai suntem “sub Lege” ( Galateni 5, 18; Romani 6, 15 ) ? Inseamna ca putem trai in afara standardului de sfintenie aratat in Vechiul Testament ?

Pentru a usura gasirea raspunsurilor la aceste intrebari , trebuie sa tinem cont de cateva repere:

1. In primul rand, trebuie sa facem distinctie intre diferitele categorii de legi care alcatuiau Legea Vechiului Testament. O parte dintre crestini nu reusesc sa faca aceasta distinctie, considerand “legea veche” ca fiind un tot unitar, abolit de Christos pe cruce. Este una din marile erori teologice, avand consecinte dintre cele mai grave.

2. In al doilea rand, trebuie sa intelegem ce semantica are termenul “Lege” in Noul Testament. Parcurgand diferite pasaje biblice in care se vorbeste despre Lege, vom observa ca sensurile difera in functie de context: uneori prin Lege se intelege intregul complex de legi date evreilor, alteori prin Lege se intelege doar Decalogul sau legea lui Moise. Fara o intelegere a semanticii cuvantului Lege in contextul dat, se poate ajunge foarte usor la concluzii eronate.

3. In al treilea rand, trebuie sa recunoastem, asemenea apostolului Petru, ca unele afirmatii referitoare la Lege din epistolele  apostolului Pavel sunt mai greu de inteles, conducandu-i pe unii crestini la concluzii eronate. Inca din primul secol crestin, unele afirmatii din aceste epistole erau rastalmacite de rau-voitori, fapt pentru care Petru ne avertizeaza:

“In ele ( epistolele lui Pavel ) sunt unele lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. Voi deci, prea iubitilor, stiind mai dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirea acestor nelegiuiti si sa va pierdeti taria.”    2 Petru 3, 16-17

Vom lua pe rand cele trei probleme in discutie.

1. Distinctia intre diferitele categorii de legi date poporului evreu.

Am intalnit acuzatii aduse Bisericii Adventiste ca doar ea face aceasta distinctie intre legile Vechiului Testament, pentru a sustine apoi ca la cruce s-a desfiintat doar o anumita categorie de legi ( legea ceremoniala ), in timp ce Legea morala a ramas in vigoare si pentru crestini. Acuzatia este nerealista, cel putin din doua motive:

a) Aceasta distinctie intre diferitele legi e subliniata in lucrari teologice si ale altor biserici crestine, chiar daca ele nu sustin valabilitatea Decalogului exact in forma lasata de Dumnezeu pe tablele Legii.

Intr-o lucrare a teologului J. C. Wenger, intitulata “Introducere in teologie”, autorul imparte legea Vechiului Testament in trei sectiuni distincte :

“1. Legea civila, data evreilor pentru a le forma constiinta nationala si care nu se mai aplica astazi nici bisericii si nici celor ce fac parte din alte popoare ale lumii…”

“2. Legea ceremoniala care reglementa aducerea de jertfe, desfasurarea ceremonialelor, stabilirea zilelor de sarbatoare, anii sabatici etc….Aceasta parte a legii a fost abolita prin moartea Domnului Iisus pe cruce…Legea ceremoniala , in toate prevederile ei, a fost inlaturata de Christos, “caci Christos e sfarsitul Legii ( Romani 10, 4 ) “

“3. A treia sectiune distincta a Legii este LEGEA MORALA. Ea este cel mai bine exemplificata de cele zece porunci. Acest aspect al Legii mozaice, aspectul moral, nu a fost desfiintat in niciun fel la venirea lui Christos. Mai mult, textul Noului Testament a preluat in intregime aceasta Lege morala si i-a rafinat continutul, adancindu-i preceptele…

Am putea spune ca Noul Testament implineste Vechiul Testament in sensul ca el selecteaza eternul de temporar, inlatura prevederile Legii care nu si-au avut decat un caracter trecator, fiind date doar din cauza impietririi inimii umane si preia ceea ce fusese cu valoare morala divina, adancind si amplificand aceste principii morale si facandu-le si mai patrunzatoare decat in vechime. Acest proces a fost vizibil in celebra “predica de pe munte” a Domnului Iisus, in care Mantuitorul a declarat ca El n-a venit sa strice Legea, ci ca s-o implineasca. In discursul Sau, Domnul Iisus preia precepte ale Legii morale si le da dimensiuni noi, adancindu-le si marindu-le eficacitatea…

Biserica trebuie sa selecteze temporarul cu caracter national iudaic destinat exclusiv pentru Israel, de continutul moral etern valabil…”( 3 )

b) Deosebirea intre diferitele legi date evreilor, mai ales intre Decalog si celelalte legi, este cat se poate de evidenta in textul biblic al Vechiului Testament:

- Decalogul, scris de Dumnezeu pe table de piatra ( Exod 32, 16; 34, 28 ), este numit “marturia” ( Exod 25, 16.21 ). Chivotul care adapostea cele doua table se numea “chivotul marturiei “ ( Exod 25, 22 ). Tablele pe care era scris Decalogul se numeau “tablele marturiei” ( Exod 31, 18; 32,15 ).

In contrast cu Decalogul, toate celelalte legi primite de Moise au fost scrise de el intr-o carte, numita “cartea legii” ( Deuteronom 31, 9.24-26 ). Spre deosebire de Decalog , asezat in chivot, “cartea legii” a fost asezata langa chivot. Diferenta dintre Decalog si celelalte legi date poporului evreu, numite si “legea lui Moise”, este atat de evidenta incat doar reaua-credinta ii poate determina pe unii crestini sa nu faca distinctie intre cele doua categorii de legi.

Referindu-ne acum la “cartea legii” care cuprindea “legea lui Moise”, trebuie sa facem din nou distinctie intre diferitele legi care o alcatuiau: – Legea ceremoniala: ea cuprindea prescriptii cu privire la serviciile de cult de la templu, jertfele si preotia levitica ( Evrei 10, 1-8; 7, 28 ).

- Legea civila: ea reglementa relatiile intre oameni, precum si pedepsele pentru diferite abateri ( Numeri 27, 8-11; Deuteronom 27, 15-26 ).

- Legea sanitara: ea facea deosebire intre alimentele curate si cele necurate, stabilind si unele masuri de igiena si sanitare in cazul unor boli ( Leviticul 11; 13 etc. ).

Dintre cele trei categorii de legi care alcatuiau “legea lui Moise”, trebuie subliniat faptul ca unele prevederi ale legii sanitare, mai exact cele referitoare la animalele curate si necurate, existau inainte de Moise, fiind cunoscute inca din zorii umanitatii. Noe si generatia potopului cunosteau aceste prevederi sanitare , desi poporul evreu inca nu se nascuse( Geneza 7, 1-9 ). Acest amanunt ne face sa consideram aceste prevederi sanitare ca fiind valabile in orice timp si in orice loc, dat fiind faptul ca natura pacatoasa a omului este aceeasi.

Facand un rezumat al deosebirilor dintre Legea morala ( Decalog ) si “legea lui Moise”, putem concluziona:

1. Legea morala a fost rostita de Insusi Dumnezeu pe Sinai in auzul poporului evreu ( Exod 20, 1; 22,2 ), in timp ce legea lui Moise a fost rostita de Moise in fata poporului ( Exod 24, 3 ).

2. Legea morala a fost scrisa de Dumnezeu personal ( Exod 31, 18; 23, 16 ), in timp ce legea lui Moise a fost scrisa de Moise ( Exod 24, 4; Deuteronom 31, 9 ).

3. Legea morala a fost scrisa de Dumnezeu pe table de piatra ( Exod 31, 18 ), in timp ce legea lui Moise a fost scrisa de acesta intr-o carte ( Exod 24, 4.7; Deuteronom 31, 24 ).

4. Legea morala a fost asezata in chivot ( Deuteronom 10, 5 ), in timp ce legea lui Moise a fost asezata langa chivot ( Deuteronom 31, 25 ).

5. Legea morala cuprinde principii morale ( Exod 20, 3- 17 ), in timp ce legea lui Moise cuprinde reglementari ceremoniale, civile, penale si sanitare ( Exod, Numeri, Levitic si Deuteronom ).

6. Legea morala exista inainte de Sinai ( subiectul va fi tratat separat intr-un alt capitol ), in timp ce legea lui Moise exista doar de la Sinai ( mai putin unele prevederi sanitare legate de animalele curate si necurate ).

7. Legea morala prevede ziua de odihna saptamanala, numita si “sabatul Domnului”, “sabatele Mele” si “ziua Mea cea sfanta “ ( Exod 31, 13; Levitic 23, 3.38 ; Isaia 56, 4; 58, 13 ), in timp ce legea lui Moise vorbeste despre sabatele ceremoniale, numite si “sabatele voastre” ( Leviticul 23, 32 ).

8. Legea morala e numita “legea desavarsita a slobozeniei” , “legea imparateasca” ( Iacov 1, 25; 2, 8.12 ), in timp ce legea lui Moise este numita “jugul robiei” ( Galateni 5, 1; Fapte 15, 10 ).

9. Legea morala este “duhovniceasca” ( Romani 7, 7.14 ), in timp ce legea lui Moise este “pamanteasca”  ( Evrei 7, 16 ).

10. Legea morala a fost intarita de Iisus Christos pentru totdeauna ( Luca 16, 17 ; Matei 5, 17-19 ), in timp ce legea lui Moise a fost abolita pe cruce ( Coloseni 2, 14; Efeseni 2, 15 ).

2. Semantica termenului “lege”.

Confuzia ce exista in lumea crestina cu privire la valabilitatea Legii in timpurile Noului Testament se naste din ignorarea diferitelor intelesuri pe care le imbraca termenul de “lege” in Biblie. Aceasta foloseste termenul de “lege” in mai multe sensuri:

1. Legea = primele cinci carti ale Bibliei, scrise de Moise si supranumite “Tora” (Matei 22, 40 ). Este sensul cel mai general al termenului.

2. Legea = Decalogul, numit si Legea lui Dumnezeu ( Romani 7, 22; Iacov 2, 10-11 ).

3. Legea = Legea lui Moise ( Evrei 7, 28 ; 2 Cronici 25, 4  )

Aplicarea oarba, fara distinctie, a temenului ”lege” exclusiv la Decalog, fara sa se tina cont de context, va duce inevitabil la confuzie si la concluzii total nebiblice. Iata cateva exemple:

Romani 7, 6: “Dar acum am fost izbaviti de Lege si suntem morti fata de Legea aceasta, care ne tinea robi…”

Coloseni 2, 14: “A sters zapisul cu poruncile Lui, care statea impotriva noastra si ne era protivnic si l-a nimicit pironindu-l pe cruce.”

Daca aplicam cuvintelor “Lege” si “porunci” intelesul de Lege morala, atunci confuzia este deja prezenta. Aceasta ar insemna ca Decalogul a fost desfiintat la cruce, fiind inlocuit de credinta, concluzie total gresita. De altfel, apostolul Pavel insusi contrazice o astfel de concluzie gresita:

Romani 3, 31:“ Deci, prin credinta, desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.”

Romani 8, 4: “Porunca Legii sa fie implinita in noi, care nu mai traim dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.”

Daca insa aplicam termenului “Lege” sensul corect de lege a lui Moise, intelegem atunci ca jertfa lui Christos ne-a eliberat de osanda Legii ( Galateni 3, 13 ) si ca aceasta lege a lui Moise a fost cea care s-a desfiinta la cruce, nu Legea morala.

Un alt exemplu de confuzie posibila:

Luca 16, 16: “Legea si proorocii au tinut pana la Ioan; de atunci incoace Evanghelia Imparatiei se propovaduieste…”

Daca aplicam cuvantului “Lege” din acest text sensul de Lege morala a lui Dumnezeu , ajungem la concluzia ca cele zece porunci au fost valabile doar pana la Ioan Botezatorul, fiind inlocuite de Evanghelie. Concluzia aceasta ar fi contrazisa chiar de versetul urmator:

Luca 16, 17: “Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege.”

Cititorul care nu va face distinctia intre cele doua categorii de legi nu va mai sti ce sa creada. Sensul corect al termenului “lege”din Luca 16, 16 este cel de lege a lui Moise, care a tinut pana la Ioan Botezatorul, in timp ce sensul cuvantului “lege” din Luca 16, 17 se refera la Legea morala a lui Dumnezeu.

O observatie utila: Scrierea cuvantului “Lege” cu majuscula sau minuscula nu reprezinta un indiciu de interpretare a sensului acestui cuvant. Traducatorul Bibliei – D. Cornilescu – a scris cuvantul “lege”, fie cu majuscule, fie cu minuscule, dupa o decizie arbitrara. Textul original grec nu face aceasta distinctie de majuscula-minuscula la cuvantul “Lege”.

3. Texte greu de inteles din epistolele lui Pavel

Studiind Biblia in general, si epistolele lui Pavel in special, este inevitabila  intalnirea unor pasaje greu de inteles. Motivele existentei lor sunt numeroase: deficiente de traducere, necunoasterea culturii timpului in care au fost scrise, diferentele de continut semantic al cuvintelor limbilor biblice si al limbilor actuale, evolutia limbilor etc.

Pentru a depasi dificultatile de intelegere a unui anumit text, care in aparenta contrazice alte pasaje biblice, este cat se poate de bine sa aplicam una din lectiile pe care ni le ofera muntele. Cand un drumet se hotaraste sa ajunga pe un varf muntos, mai intai isi hotaraste traseul. Retine in memorie marcajul traseului respectiv si, dupa alte pregatiri, porneste la drum. Drumetul e sigur ca va ajunge la tinta numai daca poteca pe care merge trece prin toate marcajele traseului. Daca s-ar opri in dreptul unui singur marcaj si ar incerca sa stabileasca directia, nu ar reusi. Traseul trebuie sa treaca prin toate marcajele.

Aplicand la studiul Bibliei acest procedeu, pentru aflarea unui anumit adevar trebuie ca sa avem in vedere toate textele biblice care vorbesc despre acel lucru. Un principiu de baza in interpretarea Bibliei este acela ca niciun punct de credinta nu trebuie sa fie intemeiat pe un singur text, mai ales pe unul cu vorbire figurata. Fiecare adevar strabate Biblia de la un cap la celalalt, de aceea e necesara compararea tuturor textelor relative la el, fara nicio prejudecata.

Daca in epistolele lui Pavel intalnim unele texte referitoare la Lege care par sa indice desfiintarea Legii morale la cruce, pentru aflarea adevarului legat de acest subiect trebuie sa luam in discutie toate pasajele biblice referitoare la Lege, mai ales cele scrise de Pavel in alte locuri din Noul Testament.

Un exemplu: in Romani 10, 4 , Pavel afirma ca “Christos este sfarsitul Legii”, unii gasind aici un argument ca Legea morala a fost desfiintata. Pentru aflarea adevarului e obligatoriu sa luam in discutie toate celelalte afirmatii ale lui Pavel, dar si ale altor autori. Acelasi Pavel care afirma ca “Christos e sfarsitul Legii” afirma si ca : “Prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum.Dimpotriva, noi intarim Legea.” (cap. 3, 31 ).

Asadar in Romani 10, 4 intentia lui Pavel nu e de a afirma ca Legea morala a fost desfiintata ( s-ar contrazice pe sine, dar si alte parti din Scripturi ), ci de a afirma ca Christos e tinta, scopul, finalul Legii ( thelos, gr. inseamna tinta, scop ). Atat Legea lui Moise, cat si Legea morala ne conduc la Christos. Prima “prooroceste” prin simbolurile sanctuarului si prin slujbele de la Templu despre venirea lui Mesia, iar a doua , aratandu-ne cat suntem de pacatosi, ne indreapta atentia spre cruce, unde gasim un Mantuitor.

Referitor la subiectul Legii morale si al valabilitatii ei in Noul Testament, nu exista decat doua optiuni: 1. Fie Christos a venit sa strice Legea morala si sa intareasca prin aceasta pacatul.

2. Fie Christos a venit sa strice pacatul si sa intareasca Legea.

Care din cele doua optiuni vi se pare logica si corecta din punct de vedere biblic ?

Referinte:

( 1 ) Alvin Toffler, “Socul viitorului “, pag. 420

( 2 ) Vezi: Marturisirea baptista de la Londra din 1689, cap. 12, Despre Legea lui Dumnezeu; Catehismul catolic, articolele 416, 417, 438 si 439, disponibil pe www.vatican.va; Catehismul ortodox, cap. 20, Legea morala, disponibil pe www.crestinortodox.ro

( 3 ) J. C. Wenger, “Introducere in teologie “ , cap. “Legea lui Dumnezeu”, disponibil pe http://www.roboam.com/introducereinteologie/mintuitorul_legea.htm.

Vezi si revista “Stiri din Israel”, nr.11 din noiembrie 2003, artic. “Legea mozaica si semnificatia ei astazi”