DEPRESIE

Documentar Depresie - Partea 1

"Depresia - durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

Câteva gânduri despre depresie:

M.O.

Eram un om în perioada aceea foarte trist. Nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd. Eram un om închis de tot.

Pastor Ovidiu Bulzan:

Depresia n-o să o putem trata niciodată nu pastile şi nici măcar cu terapie de grup, care este încă o dimensiune orizontală.

S.M.

Te simţi efectiv că n-ai nici un rost. Îţi pui întrebarea pentru ce mai trăieşti de fapt, la urma urmei. Nu mai găseşti nici un rost pentru care să trăieşti şi atunci zici: "cel mai bine ar fi să mă sinucid". Şi mie mi-au trecut prin minte gândurile acestea.

Nadia Neagoe

Atunci am avut o stare în care m-am închis în mine total. N-am mai vorbit cu nimeni, uram pe toţi din jurul meu, nu mă mai interesa de nimeni.

S.M.

Era într-adevăr întunerec în jurul meu atunci, întunerec spiritual vorbind. Deşi era ziuă, prin minte îmi treceau nişte gânduri negre.

Nadia Neagoe

Nici la şcoală nu vorbeam cu nimeni. Eram desprinsă de orice şi oricine.

Ovidiu Bulzan, Pastor

Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Ioan Ciobotă:

            Depresia este cea mai răspândită boală din România. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele cu vârstele de la 20 la 30 de ani şi de la 45 la 55 de ani. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie. Dar sperăm ca o bună parte dintre frământările ascultătorilor noştri să-şi găsească răspuns.

            Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei? Care sunt efectele şi care ar putea fi posibilele soluţii pentru depresie?

Pentru început Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Lumea noastră aleargă, căutând să se împlinească, căutând să fie fericită, căutând să iasă dintr-o anume depresie pe care foarte mulţi o conştientizează, acesta este un mare adevăr. Trăim într-o lume mult mai informată decât în secolele trecute, dar această informaţie ne aduce cu sine durerea aceasta: "Nu mă împlinesc. Mă duc în seara aceasta la nu ştiu ce reuniune, mă duc la discoteca nu ştiu de unde" şi vede că l-a lăsat tot gol. Dar el tot speră să se împlinească. El tot speră să se împlinească mâine. Dar vede că astăzi este neîmplinit şi nu se va împlini niciodată. Acest "mâine" este împins în mod atât de fraudulos de Diavol, îl împinge înainte pe om, să-l facă să creadă că fericirea va fi "mâine". Până îl face pe om să închidă ochii, să-l găsească pe om cu ochii închişi, adică mort, şi omul neuit cu Dumnezeu, neîmplinit, frustrat în această viaţă, a trăit frustrat în această viaţă, a trăit într-o permanentă stare de depresie.

Daniela Bălan:

Am fost pregătită foarte mult pentru naştere - şi asta era un stres pentru mine, deoarece la spital se cere 100 de Euro pentru o naştere, şi eram disperată unde voi naşte pentru că nu aveam nici asigurare, mi-era frică că nu mă vor primi în spital, dar până la urmă Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit.

M.O.:

Te pui în pat şi începi să te gândeşti la anumite lucruri şi atunci normal că nu mai poţi adormi, chiar dacă ai luat un calmant, deci totuşi să nu te îngrijorezi.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Diavolul pe de altă parte vrea să ne ţină în această stare de permanentă depresie, să ne spună că pentru noi nu mai este iertare. Poate merge până acolo încât o idee depresivă să o facă de intensitate delirantă, mergând până acolo încât bolnavul să comită suicid. Aceasta este una dintre complicaţiile majore - suicidul. Se întâlneşte destul de frecvent la bolnavii depresivi această complicaţie de temut pentru că de îndată ce cineva a intrat pe această pârtie, aproape că nu mai are cale de ieşire.

Prof. Dr. Doina Cosman, Universitatea Medicină şi Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, şef de secţie:

Ca atare, o persoană care are un comportament dezordonat, va ajunge să aibă o serie întreagă de stresuri în viaţă. Să luăm un alcoolic de pe plaiurile româneşti. Această persoană care zilnic bea alcool va avea un comportament dezordonat la serviciu, va putea să fie chiar atenţionată persoana respectivă sau chiar dată afară. De aici o serie întreagă de consecinţe stresante. Dacă nici problemele în familie nu evoluează bine, s-ar putea să ajungă la divorţ. Şi iată că într-un an, o persoană cu alcoolism cronic, prin însăşi acest comportament ajunge să adiţioneze alte şi alte stresuri, de parcă ar fi un lanţ de evenimente negative de viaţă, de stresuri, de nenorociri. Şi calea de declanşare a depresiei este deschisă.

Ioan Ciobotă:

Într-o lume a secolului XXI, în care televizorul, internetul, radioul, presa, relaţiile, cluburile, întâlnirile, conferinţele de tot felul sunt la dispoziţia aproape a tuturor oamenilor, totuşi depresia devine problema numărul 1 din punct de vedere a suferinţelor umane. De ce credeţi că s-a ajuns la această situaţie contradictorie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog, absolvent al Unversităţii Oxford din Anglia:

Trebuie să ne uităm la modul în care ne-a format Dumnezeu. Dumnezeu, când ne-a conceput, ne-a conceput pentru părtăşia cu Sfânta Treime. Domnul Isus ne informează în Ioan 14: Dacă mă iubiţi şi trăiţi după poruncile Mele, voi pune în voi pe Duhul Sfânt, care va rămâne în voi, Eu voi veni şi voi locui în voi şi Eu Îl voi lua pe Tata şi vom veni şi vom locui în tine.

Ceea ce ne informează  Domnul Isus acolo este că omul are această formidabilă capacitate de a primi în sine pe întreagă Sfânta treime.

Este un spaţiu undeva în om care-i făcut numai pentru Dumnezeu. Este un gol pe care-l poate umple numai Dumnezeu.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Pentru că am fost făcuţi, cum spune Sfântul Augustin - "Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până nu se odihneşte în Tine.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

Acum, pentru că omul s-a despărţit de Dumnezeu, pentru că omul nu vrea să mai trăiască în această comuniune cu Dumnezeu, golul acela îl deranjează, golul acela îl face nefericit, golul acela îl face să se simtă groaznic. Şi atunci omul încearcă să-şi umple golul acela cu orice altceva - cu plăceri fizice, cu distracţii, cu absolut orice încearcă el.

Astăzi, înainte de toate oamenii încearcă cu televizorul, şi unii toată ziua şi toată noaptea stau şi se uită la televizor, acum la Internet, la toate prostiile, la toate pornografiile, prin care omul vrea să-şi umple golul.

Necazul este că golul acela nu se umple cu astea. Alea intră în alte părţi din om.

Şi golul rămâne, şi golul rămâne, şi golul rămâne.

Cântă Mihaela Oancea:

"Când ajungi să-ţi fii tu însuţi o povară,

Când puteri de neînţeles te-apasă greu,

când pe crengi sunt numai flori de primăvară,

iar din tine frunze moarte cad mereu.

Înspre tainice urzeli ce se destramă,

rătăceşti ca un pescar de amăgiri,

N-auzi tu un glas de Tată ce te cheamă?

N-auzi tu chemarea veşnicei iubiri?

Întoarce-te la Domnul,

aşa cum eşti, cu zdrenţe-n suflet şi poveri,

întoarce-te la Domnul,

un cuget nou şi-o altă inimă să-i ceri.

Întoarce-te la Domnul,

la piepul Lui să înţelegi cât te-a iubit,

Întoarce-te la Domnul,

copil preaiubit.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

Şi orice-ai face, golul rămâne. Faptul că nu-mi pot umple golul, la un moment dat ajung la stările acestea depresive, la stările acestea de deznădejde, la stările acestea de totală lipsă de sens, de rost al vieţii, şi dintr-o dată nu mai am chef de nimic, nu mai am poftă de nimic. Dintr-o dată mă lasă toate puterile şi dintr-o dată nu mai pot nici să acţionez. Nu mai am nici un rost.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Sfântul Augustin spune pentru că am fost făcuţi pentru El, nu putem să trăim liniştiţi şi în pace cu discoteca, cu dansul, cu amanta, cu amantul, cu băutura.

Nadia Neagoe a experimentat astfel de soluţii false pentru durerea sufletului:

Am început să merg la discoteci, au început chiar să mă atragă discotecile. Dar de fiecare dată când plecam de acolo plângeam, nu eram mulţumită de ce făceam, de ce se întâmpla în locul acela. Nu-mi plăcea deloc şi de multe ori chiar nu pricepeam - era distracţie, era veselie?

Nu ma simţeam bine, simţeam că nu sunt împlinită. Plecam acasă şi plângeam din nou, ca de obicei.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Am fost făcuţi, am fost structuraţi, există în structura noastră genetică loc pentru dumnezeire. Atâta vreme cât locul pentru dumnezeire nu este umplut de Dumnezeu, suferim aşa cum am suferi când pentru locul foamei, pentru instinctul foamei pe care-l avem în noi nu am da mâncare şi am suferi cumplit, am muri chiar de foame.

Pentru instinctul setei şi nu am bea apă, am suferi de sete. Aşa suferim acum, pentru că nu Îl avem pe El.

Atâta vreme cât Dumnezeu nu este în noi, omul suferă. Degeaba încearcă el să disimuleze, degeaba încearcă el să afişeze un zâmbet în colţul gurii, degeaba, în zadar. El este un depresiv. Am putea spune că lumea noastră aproape în totalitate este o lume bonavă. Un om fără Dumnezeu este un om bolnav.

Radiana Cordoş, psiholog şi consilier creştin:

Te simţi precum crezi că eşti. Crezi ceva despre viaţa ta şi în consecinţă te simţi aşa. Crezi ceva despre viitorul tău şi te vei simţi după cum crezi. Ţi-e frică de ceva din viitor, în felul respectiv te vei simţi şi vei gândi aşa toată viaţa.

Nadia Neagoe:

Atunci am început să nu mai suport pe nimeni, şi ura a crescut din ce în ce mai mult în mine.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Dar vezi că bolnavul este fără finalitate, nu mai este ceea ce a fost, vorbeşte foarte mult de vina pe care el o are vis-a-vis de colegii săi.

Este dramatic să vezi într-un cabinet de psihiatrie că din nu ştiu câţi bolnavi îi ai la uşă, 80-90 % sunt bolnavi depresivi.

Ioan Ciobotă:

Care ar fi câteva căi false de ieşire din depresie şi câteva căi viabile de ieşire din depresie?

Pastor Ovidiu Bulzan:

Grele întrebări, pentru că este extrem de neplăcut să spui cuiva că singura lui şansă de a ieşi din depresie este să nu se bizuie pe el însuşi.

Toate tehnicile care astăzi ne stau la dispoziţie privesc realmente cu ochi orbi la rădăcina răului, şi ar vrea să dea pentru ieşirea din depresie pilule şi terapie de grup şi vechile sloganuri: "În tine este răspunsul, în tine este resursa, tu trebuie să hotărăşti."

M.O.:

Problemele îmi păreau chiar foarte grele, de realizat aproape că nici nu mă mai puteam gândi la ele. Era o oboseală foarte foarte accentuată.

Pastor Ovidiu Bulzan:

Problema în ceea ce priveşte viaţa este că ea este astăzi mai mult ca oricând făcută obscură în rădăcinile ei, în felul în care ne imaginăm viaţa, în "weltanschaung", în privirea de ansamblu care o avem fiecare.

Diferenţa este - dacă-mi îngăduiţi o asemănare cu Bach şi Schoenberg.

La Bach există diversitate cu o rezoluţie. Bach a scris enorm de mult, însă omul acesta, cu teamă de Dumnezeu, cu cunoştinţe de Dumnezeu, are o diversitate componistică absolut incredibilă. Observaţi însă că toate compoziţiile lui au o rezoluţie, au ceva care conchide. Au încă de pe vremea lui acea închidere pe dominantă, cum ne-ar spune muzicienii.

La Schoenberg perspectiva de viaţă conduce la o continuă variaţiune, dar ea este întotdeauna fără rezoluţie. La Bach, la omul care se teme de Dumnezeu, la omul care-L are pe Dumnezeu, perspectiva de viaţă creştină încurajează diversitatea, dar celebrează deopotrivă "Il grand finale", pentru individ, pentru istorie, pentru eon.

Nadia Neagoe:

În legătură cu ce simt acum pentru cei din jurul meu, pot să zic că inima mea este plină de dragoste şi simt numai dragoste. Pot să zic că şi pentru tatăl meu simt dragoste, pentru că este tatăl meu şi datoria mea este să îi arăt cu ce a greşit şi să-l întorc şi pe el la Domnul, să-i arăt calea cea bună, deoarece băuturile, chefurile, distracţiile şi toate astea sus în ceruri nu au nici o valoare.

Pastor Ovidiu Bulzan:

În lumea modernă şi postmodernă, omul este lăsat în stihinica ciocnire a unor forţe oarbe, care dau naştere la nişte conflicte interioare, la tensiuni, la anxietate, la depresie, din care omul nu ştie cum să iasă.

Şi atunci să-i spui omului care nu ştie cum să iasă că dacă se trage singur de şireturi poate să iasă din situaţia aceasta, mi se pare cinism peste depresie. Ca să ieşi din depresie, trebuie să te întorci înapoi, nu să mergi înainte. Să mergi înapoi, la locul în care ai rătăcit drumul care te ţinea aproape de Dumnezeu şi să te realipeşti de Dumnezeu.

S.M.:

Când mi-aduc aminte de chestiile astea, nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo.

Daniela Bălan:

Banii. Deci cel mai mult banii contribuie la o depresie. Lipsurile. Alimentele, cheltuielile, banii foarte puţini, nu reuşeşti să-i împarţi. Salariul mediu pe economie este foarte mic şi mai ales când sunt 3-4 persoane pe suma asta, nu reuşeşti să te descurci. Este prea puţin, abia reuşeşti să acoperi cheltuielile, nemaipunând mâncarea şi pentru copii ce mai e nevoie.

Un copil mic de exemplu, îţi trebuie pentru el lunar mulţi bani, punând pampersul şi ce mănâncă el, deoarece el nu mănâncă fasole ce mâncăm şi noi.

Ioan Ciobotă:

Cele mai multe curente de gândire ale lumii moderne oferă ca soluţie în cazul depresiei îndemnul: "Caută în tine însuţi". Dar de obicei omul când caută acolo se prăbuşeşte în sine însuşi, pentru că nu găseşte nimic. Care poate fi o soluţie pentru depresie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

Ideea aceasta - cunoaşte-te pe tine însuţi, ideea aceasta de a face tot timpul introspecţie şi de a coborî în tine ca să găseşti acolo resurse, este o idee total înşelătoare, pentru că în tine însuţi nu poţi găsi nimic. Tu eşti un gol. Tu ai fost făcut să te umple Dumnezeu. Tu ai fost făcut pentru trăirea aceasta în comuniune cu Sfânta Treime. Şi degeaba cauţi în tine ceva, când în tine nu este decât acest potenţial de trăire cu Dumnezeu şi împlinirea vine numai din această trăire cu Dumnezeu.

M.O.:

Oricine ştie că un om când ajunge într-o depresie destul de gravă, nu una din asta uşoară, atunci credinţa lui este foarte mică şi nu prea mai nădăjduieşte el foarte mult. Am apelat şi la rugaciune.

Ioan Ciobotă:

Ceea ce spuneaţi mă duce cu gândul la cuvinetele Domnului Isus: Dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întunerec.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Dacă trupul este plin de întunerec la un om care nu are ochi pentru Dumnezeu, ce şansă are el de a se reface?

Cât de mică este şansa acestuia faţă de un credincios, un credincios autentic, indiferent de cultul din care face parte. Sunt credincioşi autentici în toate cultele creştine religioase. Credincioşi reali. Şi când spun "credincioşi reali" mă gândesc la oameni care au o relaţie cu Dumnezeu, pentru că nu poţi să spui că ai o credinţă puternică în Dumnezeu dacă nu ai o cunoaştere a Lui.

Dacă ai o cunoaştere a Lui, depresia care apare la un moment dat în viaţa ta, şi trebuie să o accepţi aprioric: "Depresia trebuie să apară şi în viaţa mea sau va apare şi în viaţa mea. Dar ce fac? Mă las în mâna Diavolului care mă va învinui în permanenţă şi mă va face să aţintesc privirea doar la păcatul pe care l-am făcut cândva, sau mi-aţintesc privirile al Dumnezeu, care îmi iartă păcatul şi este gata să-mi dea iarăşi bucuria mântuirii, este gata să-mi dea iarăşi puterea de a trăi."

Trebuie să fim foarte atenţi unde alergăm când suntem depresivi.

Ioan Ciobotă:

Care ar fi câteva cauze ale depresiei?

Pastor Ovidiu Bulzan:

Într-unul dintre articolele pe care le am în faţa mea, în ziarul Adevărul, doctorul Dumitru Gheorghe, şeful clinicii de Psihiatrie de la Spitalul Militar Central din Bucureşti spunea că până în 2010 depresia va trece pe locul I pe plan mondial, înaintea cancerului şi a bolilor cardio-vasculare. Depresia a apărut pe eşichierul nostru în vremea modernă, acum vreo 2 secole, atunci când pierderea nădejdii că există o unitate a cunoaşterii şi pierderea nădejdii că există o unitate a vieţii a dus la o înţelegere fragmentară şi fragmentată a realităţii. În următoarele 2 secole, XIX şi XX, în mod limpede, filozofii mai întâi, artiştii mai apoi şi în final chiar şi teologii, au văzut că această fragmentare a realităţii conduce la absurditatea desăvârşită a vieţii şi la o ambiguitate axiologică absolută.

M.O.:

Situaţiile se datorează oboselii îndelungate, stări agitate, insomnii, stări de tristeţe care cresc şi se ajunge apoi la starea de depresie.

Pastor Ovidiu Bulzan:

Cum de-am ajuns la depresie?

Am ajuns din pricina fragmentării, care conduce omul modern la a nu-şi mai găsi o bază axiologică dincolo de el, care să dea sens şi valoare particularului.

Radiana Cordoş, psiholog:

Un alt gen de cauze sunt cauzele psihologico-cognitive. O altă cauză ar fi mediul din care provine persoana cu depresie - familia, experienţele din copilărie şi aş zice în mod special deprivarea de dragoste.

Ioan Ciobotă:

Există şi durere sufletească?

S.M.:

Sigur, există. De fapt cea mai mare este durerea sufletească. Simţi că nimic nu are rost şi chestia asta se răsfrânge asupra stării tale psihice în primul rând. Mă gândeam să găsesc o modalitate ca să scap, mă gândeam că nu mai există altă soluţie decât sinuciderea şi că gândeam cum aş putea să fac lucrul acela.

Ioan Ciobotă:

Din ce cauză aţi ajuns în această situaţie?

Daniela Bălan:

Am rămas însărcinată în 5 luni fără prenatal, concubinul meu a plecat, nu ştiam exact cum mă voi descurca cu copilul, cum mă voi descurca cu naşterea, nu aveam asigurare, mai aveam un copil acasă şi am crezut că nu mă voi descurca nicicum. Nu ştiam ce să fac cu copilul, nu vroiam să-l las, să-l abandonez, nici nu vroiam să-l omor, vroiam să-l cresc, dar nu aveam posibilităţi şi nici nu ştiam cum mă voi descurca. Şi spaima asta, disperarea asta m-a adus într-o stare de depresie.

Ioan Ciobotă:

Care sunt avantajele sau dezavantajele căutării unor soluţii în sine însuşi sau în afară? În Dumnezeu, în credinţă, în Biblie, sau în alte lucruri?

Prof. Dr. Doina Cosman:

Eu cred că o persoană bolnavă nu se poate ajuta eficient pe sine însuşi, pentru că nu mai poate să identifice bine zonele de boală şi zonele de sănătate. Poate să confunde, poate să creadă că încă voinţa este operantă şi de fapt nu este operantă, şi ajunge repede la deznădejde, văzând că nu mai poate să apele la sursele care anterior îi confereau control de sine, productivitate, energie, entuziasm.

De aceea este bine să apeleze la o altă persoană, un doctor, un psiholog, dar aceştia să fie de foarte bună calitate profesională.

Pastor Ovidiu Bulzan:

E ciudat însă că am învăţat să ne acceptăm finalitatea, şi totuşi continuăm să căutăm tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa făr-de-moarte. Am învăţat să ne acceptăm moartea, şi totuşi nu putem trăi cu ea.

Ieşirea din depresie se face pe veritcală.

Prof. Dr. Doina Cosman:

Apelul la Biblie este extraordinar de întăritor. Eu nu văd nici un dezavantaj ca o persoană, chiar şi bolnavă, să apeleze la Biblie. Sunt extrem de multe versete foarte încurajatoare. Mă gândesc acum în mod direct la Psalmul 103 sau la Psalmul 91. Sunt cuvinte puternice, care declanşează emoţii puternice, profunde, sincere.

Ioan Ciobotă:

Dragul nostru prieten, poate treci printr-o perioadă nefastă, poate ai ajuns la limita biologică a rezistenţei şi simţi că nu mai ai resurse. Poate eşti trist aproape toată ziua. Poate ţi-a scăzut interesul faţă de tine însuţi, poate ţi-a dispărut dorinţa de a fi împreună cu prietenii, poate simţi tendinţa să te izolezi, să trăieşti singur, să fii cât mai mult timp singur, departe de alţi oameni, pentru că vrei să poţi să plângi în voie. Poate pentru tine trecutul este anulat, s-a aşternut un praf gros peste tot ce înseamnă trecut, poate prezentul este cumplit de dureros, iar viitorul este cenuşiu, este întunecat, este sumbru.

Poate te afli printre acei copii sau tineri care au de luptat împotriva problemelor psihice, probleme datorate stresului sau tensiunii din familia lor, din şcoala lor. Sau poate eşti o persoană în vârstă, o mamă sau un tată în vârstă, ai cărui copii au plecat de mult şi nu te-au mai sunat de săptămâni de zile, sau poate ai fost singur toată viaţa şi eşti singur şi acum la bătrâneţe.

Atunci când copiii sau tinerii trec prin probleme psihice, părinţii sunt de cele mai multe ori pur şi simplu total depăşiţi şi nu mai ştiu ce să facă, iar pentru cel aflat în depresie viaţa devine o povară.

Dragul nostru prieten, nu aştepta ca această stare a ta să se îmbunătăţească în urma intervenţiilor omeneşti.

Caută scăpare la Dumnezeu, caută alinare la Dumnezeu, în Domnul Isus Cristos, prin puterea Duhului Sfânt. Cere-I lui Dumnezeu să te inunde cu Duhul Său cel Sfânt. Atunci noaptea neagră se va tranforma în lumină strălucitoare, în zorii dimineţii. Atunci Cristos va fi Domnul tău, va fi prietenul tău. Nu vei mai fi singur, nu vei mai fi trist.

Cântă Mihaela Oancea:

Ca-ntr-un joc, legându-ţi ochii cu năframa,

Tu alergi să prinzi năluca unui vis,

Dar opreşte-te prietene, ia seama,

Paşii tăi se-ndreaptă-n grabă spre abis.

În zadar aştepţi năluca fericirii,

În zadar apuci cu pumnii amândoi,

Vei plăti tribut dezamăgirii,

Obosit, cu ochii plânşi, cu pumnii goi.

Întoarce-te la Domnul, aşa cum eşti,

Cu zdrenţe-n suflet şi poveri

Întoarce-te la Domnul, cu-n cuget nou

Şi-o altă inimă să-i ceri.

Întoarce-te la Domnul,

La pieptul Lui să înţelegi cât te-a iubit,

Crezând în jertfa-i sfântă,

Vei fi-n veci fericit,

Întoarce-te la Domnul,

Copil preaiubit.

Sfârşitul primei părţi a Documentarului despre Depresie:

"Depresia - durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

**************************************

Documentar Depresie - Partea 2

"Depresia - durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

Realizat pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.

Realizator: Ioan Ciobotă

Câteva gânduri despre depresie:

Nadia Neagoe:

Am început să fiu foarte rea, foarte egoistă.

S.M.:

Nu reuşesc să fac ordine în viaţa mea, în gânduri, în sentimente.

Daniela Bălan:

Tristeţe profundă, când vine cineva şi te întreabă de ce eşti trist, de ce eşti supărat, izbucneşti în plâns şi nu reuşeşti să spui

despre ce este vorba.

Nadia Neagoe:

Când am citit aceste versete, primul gând a fost că m-am dus la tatăl meu. Ura pe care a lăsat-o în mine, m-a făcut să simt o

ură foarte mare, o ură care m-a închis în mine şi m-a întunecat şi am înţeles că trebuie să-l iert aşa cum şi Isus m-a iertat pe mine.

S.M.:

O stare de haos, aşa percep eu depresia. Nelinişte, dezordine.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog, absolvent al Unversităţii Oxford din Anglia:

Cel mai important lucru în existenţa pe pământ este să am comuniune cu Dumnezeu şi să-L ascult pe Dumnezeu.

Ioan Ciobotă:

            Depresia este cea mai răspândită boală din România. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele cu vârstele de la 20 la 30 de ani şi de la 45 la 55 de ani. Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei? Care sunt efectele şi care ar putea fi posibilele soluţii pentru depresie?

Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie. Dar sperăm ca o bună parte dintre frământările cititorilor noştri să-şi găsească răspuns.

M.O.:

Înţeleg acum femeile. Până atunci, oricine mi-ar fi spus despre aşa ceva, nu ştiam ce este aceea depresie sau panică nici vorbă.

Acum pot să înţeleg foarte mult şi chiar o perioadă lungă susţineam în rugăciune femeile care trec prin asemenea stări de depresie sau oboseală psihică îndelungată.

Ioan Ciobotă:

Există şi cazuri de depresie chiar printre oameni care la un moment dat în viaţă L-au cunoscut pe Dumnezeu într-un mod deosebit?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

Există. Avem cazul lui Ilie, care a trăit o serie întreagă de victorii cu Dumnezeu, şi la un moment dat s-a trezit în depresie.

Ioan Ciobotă:

Fiecare om are nevoie de o întâlnire specială cu Dumnezeu, fără nici un fel de intermediari, în mod personal. Relaţia cu Dumnezeu este o problemă absolut personală şi privată a fiecărei persoane. Dar ce s-a întâmplat la întâlnirea pe care profetul Ilie a avut-o cu Cel PreaÎnalt, cu Dumnezeul Cel Atotputernic?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

S-a întâmplat că el a crezut că în momentul în care adună tot poporul şi le demonstrează că Dumnezeu e Dumnezeu, şi a făcut minunea aceea cu focul coborât din cer să consume jertfa, când Baalii n-au putut să facă aşa ceva, credinţa lui a fost că în momentul acela tot Israelul se va întoarce la Dumnezeu.

Aici a fost problema lui Ilie. El credea că demonstraţia aceea îi va face pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu. Şi nu s-a întâmplat aşa, pentru că, în general, minunile îi fac pe oameni să se uimească, să se mire, dar minunile nu fac mare lucru pentru a-i întoarce pe oameni la Dumnezeu.

Poţi să faci minuni cât de spectaculare, că oamenii tot vor găsi modul de a răstălmăci şi de a explica cumva minunea, şi nu se întorc la Dumnezeu.

Prof. Dr. Doina Cosman, Universitatea Medicină şi Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, şef de secţie:

Apar semnele clinice. Apare inhibiţia, care într-un limbaj mai comun se traduce prin oboseală. Apare frica, anxietatea, apare insomnia, lipsa de chef şi apoi tot cortegiul de deznădejde, îngrijorare, neputinţă.

 Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

Aşa s-a întâmplat cu Ilie. În loc să fie o trezire spirituală, s-a trezit că Izabela, regina, îi spune: "Aşa cum le-ai făcut tu la preoţii lui Baal, aşa am să-ţi fac şi eu ţie."

El a fost dezamăgit, a fost totalmente copleşit de zădărnicia a ceea ce a făcut şi normal că a zis: "Nu-s mai bun decât părinţii mei. Nici ei n-au realizat mare lucru în viaţă, nici eu n-am realizat, aşa că mai bine să mor."

Există momente de felul acesta de dezamăgire - ai crezut ceva, ai avut un obiectiv mare şi dintr-o dată s-a prăbuşit obiectivul acela. Şi tu ai investit atât de mult acolo, te-ai investit pe tine în lucrul acela şi acum vezi că nu s-a întâmplat aşa.

Ioan Ciobotă:

Care ar putea fi o cale de a ieşi din depresie?

Ovidiu Bulzan, pastor:

O cale de a ieşi din depresie este să numeşti realitatea realitate, aşa cum o vede Dumnezeu, şi să numeşti stilul tău de viaţă aşa cum îl vede Dumnezeu.

În Statele Unite 19 milioane de americani suferă de depresie. Dintre ei, 3 milioane sunt adolescenţi. Asta pentru că în cultura viaţa noastră cultivăm un stil de viaţă în care informaţia, varietatea, diversitatea creează diversiunea.

Un astfel de mix nu poate să ajungă înapoi la suprafaţă atâta vreme cât promiscuitatea, excesul, nesfârşita căutare după ceea ce lumea poate să ofere par sa ne ducă undeva. Omul nu este făcut să trăiască numai cu asta.

 Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:

E interesant să vedem cum l-a tratat Dumnezeu pe Ilie atunci. În primul rând i-a spus - Ilie, eşti obosit. Trebuie să dormi. Eşti epuizat, trebuie să te hrăneşti. Trebuie să mănânci bine şi să dormi bine.

Ia-ţi timp de odihnă şi de hrănire, pentru că întâi de toate fizicul tău este epuizat.

Şi de multe ori depresia este înainte de toate datorată epuizării fizice, epuizării nervoase, epuizării psihice.

Şi Dumnezeu zice - odihneşte-te, dormi, mănâncă, până te pui pe picioare din punct de vedere fizic. După aceea vino la întâlnire specială cu Mine.

Şi acolo, în întâlnirea aceea specială, Dumnezeu a adus un vuiet, o furtună mare, şi a spus - uite, Eu nu sunt în furtună.

A venit un foc mare şi a spus - Eu nu-s în foc.

Şi a venit un susur blând şi subţire, o voce înceată - Ilie, Eu nu sunt în evenimentele acelea spectaculare. Eu altfel Mă manifest în lume.

Ioan Ciobotă:

Cu câtva timp în urmă, Nadia Neagoe a trecut prin depresie.

- Cum îţi percepi acum viaţa, ce simţi acum pentru cei din jurul tău acum?

Nadia Neagoe:

Pot să zic că viaţa mea este plină de fericire, pot să zic că nu mai simt nici o dezamăgire. Tot ceea ce fac este minunat, nu  mă mai simt dezamăgită. Înainte, orice făceam, simţeam tot timpul dezamăgirea în ceea ce făceam.

Acum orice fac, fac spre voia lui Dumnezeu, fac totul pentru Domnul şi mă simt împlinită şi fericită.

M.O.:

Cu copiii mă purtam normal, doar că mă vedeau tristă, eram foarte tristă şi aveam impresia mereu că eu nu-i iubesc.

Şi nu pentru că nu-i iubeam - îi iubeam foarte mult - dar sentimentul de dragoste nu-l mai simţeam în acele momente.

Ei nu simţeau, ei doar vedeau că sunt tristă, dar mie îmi era frică de stările pe care le simţeam eu şi aveam impresia că nu simt iubirea pentru ei, deşi eu, ca părinte, făceam tot ce puteam. Nu-i neglijam, dar după câtă putere şi capacitate mai aveam atunci, în momentele acelea.

Ioan Ciobotă:

Există mai multe metode de abordare a depresiei. Două dintre acestea ar putea fi metoda laică, apropiată a dictonului antic "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi metoda creştină: "Cunoaşte-L pe Dumnezeu, prin Isus Cristos." Care este legătura între cele două metode?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Eu sunt psihiatru creştin, şi văd lucrurile din această perspectivă, şi nu spun ca un psihiatru laic că omul trebuie să se întâlnească doar cu sine însuşi pentru a se regăsi pe sine, pentru a găsi o scară de valori adecvată şi aşa mai departe...

Ioan Ciobotă:

Pentru că este pericolul să se prăbuşească în sine însuşi.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Exact, da. Deci nu găseşti mare lucru dacă te găseşti pe tine însuţi. Deci acest aforism al lui Socrate: "Cunoaşte-te pe tine însuţi" nu a adus o cunoaştere prea profundă omenirii. Acesta a fost bun pentru lumea veche, lumea grecească, lumea din vremurile acelea.

Dar, pentru noi creştinii, să spui că te cunoşti pe tine însuţi, n-ai spus prea mult lucru. Pentru că nu ajungi decât la concluzia aceasta pesimistă şi chiar profund pesimistă că de fapt nu ai nici un rost în viaţă, că te-ai găsit pe tine însuţi, dar nu-ţi găseşti un mobil, un ţel, un scop, o finalitate.

Pentru că noi am fost făcuţi să ne împlinim numai prin unire cu Dumnezeu.

Ovidiu Bulzan, pastor:

Ieşirea la lumină nu are cum să fie făcută fără Scriptură, fără apropierea de Dumnezeu.

Din pricina asta, atunci când ne întoarcem înapoi la Dumnezeu, şi numim felul nostru de viaţă "păcătos", şi păcatele noastre le înţelegem ca o exprimare a naturii noastre păcătoase, şi nu invers, atunci scăpăm de ruşine, atunci scăpăm de minciuna pe care vag am bănuit noi că o adăpostim în loc de adevăr şi atunci în sfârşit putem să ieşim la lumină.

Cântă Marius Livanu:

Tu Doamne eşti viaţa,

Tu eşti speranţa,

Tu eşti mângâierea,

Când grea mi-e durerea,

Tu eşti bucuria ce-alungă mânia,

Tu eşti iubirea când tristă-i privirea,

Comori nepătrunse din cer, Tu îmi dăruieşti

În Tine am pace, chiar dacă-i război,

Tu îmi eşti lumina, chiar nopţii în toi,

Tu eşti fericire şi-n vremi de necaz,

Eşti cântecul dulce, de-s lacrimi pe-obraz.

Radiana Cordoş, psiholog şi consilier creştin:

O altă cauză ar fi o rană, cândva, în copilărie, sau n-are importanţă, oricând, care duce la amărârea ta, te amărăşti pentru chestia care ţi s-a întâmplat, pentru momentul în care ai fost rănit.

De la amărăciune treci la mânie, de la mânie treci la ură şi foarte interesant, această ură, pe care n-o poţi exterioriza, o întorci înspre tine şi de fapt ea cauzează propria ta depresie.

Ovidiu Bulzan, pastor:

Avem atâtea falsuri în jur, avem atâtea imagini penibile, caricaturi de Dumnezeu, nu avem nevoie de încă un "dumnezeu la purtător, nu avem nevoie de încă un dumnezeu care să fie mai puţin decât Cel al Scripturilor, Cel al creaţiei, Cel al răscumpărării şi Cel al judecăţii de le urmă.

Ioan Ciobotă:

Una dintre implicaţiile neplăcute ale depresiei este senzaţia de a fi rămas singur. Cum poate fi abordată această situaţie?

Prof.Dr. Iosif Ţon, teolog:

Nu sunt niciodată singur. Pot să am dezamăgiri, pot să am răsuciri spectaculare în viaţă, când Dumnezeu îmi întoarce viaţa în altă direcţie şi eu zic: "Doamne, eu credeam că aici voi îmbătrâni", dar El zice: "Nu, atâta a fost destul. Tu du-te acum pe altă cale."

Dar am învăţat că cel mai important lucru din lumea asta este să am comuniune vie cu El şi să-L ascult.

Ovidiu Bulzan, pastor:

Un lucru vădit încă din lagărele din Auschwitz, Birkenau şi aşa mai departe, a fost faptul că oamenii care s-au preocupat mai mult de ei înşişi decât de alţii au fost pe fundul gropilor comune, şi oamenii care au înţeles că sunt chemaţi să slujească şi să se dăruiască celor din jur au murit ultimii, după cum mărturisesc bileţele găsite în buzunarele lor.

Aş vrea să vă mărturisesc că atunci când ieşim din noi înşine şi ne refocalizăm asupra Creatorului, asupra Răscumpărătorului, asupra Judecătorului şi Mântuitorului nostru, atunci ieşim în mod sigur din depresie.

M.O.:

Mă oboseau întrunirile, chiar şi în cadrul bisericii, nu pentru că mă obosea cine vorbea, vorbitorul sau cine cânta, ci oboseala psihică pe care o aveam acumulată în mine. Depresia are mai multe faze şi la mine era o depresie pe fond de oboseală psihică.

Ioan Ciobotă:

Primele momente când doamna Daniela Bălan a trecut prin depresie au fost atunci când era însărcinată cu al doilea copil, iar concubinul a părăsit-o. Dilema pe care o avea de rezolvat era să omoare copilul din pântece, prin avort, sau să-i dea voie să trăiască. Aici poate ar fi nevoie de o altă discuţie, şi anume: cine suntem noi să dăm voie să trăiască sau să ucidem prin avort un copilaş din pântece, căruia i-a dat viaţă Creatorul cerului şi la pământului, Dumnezeu Însuşi?

Este cunoscut sindromul post-avort, care poate duce chiar şi peste ani sau zeci de ani la implicaţii cumplite pentru o femeie care a făcut unul sau mai multe avorturi.

Tristeţea, deprimarea şi vinovăţia apasă greu sufletul care a trecut prin aşa ceva. Cum spunea poetul creştin Ioan Alexandru: "O femeie care a avortat este condamnată să rămână veşnic 'grea', transformându-şi pântecele în sicriul copilaşului avortat de ea." Până la depresie severă mai este un mic pas.

Să ne întoarcem la problemele unei femei aflate în criza unei sarcini nedorite.

Cum v-aţi descurcat până la urmă?

Daniela Bălan:

Am dat de Fundaţia Estera. Aici am fost sprijinită moral şi material de multe ori - hăinuţe şi alimente sau jucării sau ce s-a putut. Între timp mi-am recăpătat curajul de a înainta, mi-a crescut şi burta în continuare, am născut, m-am împăcat cu concubinul meu şi după aceea am ştiut şi cum să discut şi cum să mă port cu concubinul meu, fiind învăţată la Fundaţie, ca să nu se mai ivească tot timpul certuri şi discuţii, de la sărăcie, de la lipsuri.

Prof. Dr. Doina Cosman, medic psihiatru:

Depresia este o realitate biologică. Ca orice altă boală, ea poate să fie deja detectată în sistemul nervos central, dintr-o lipsă de funcţiune la nivelul sinapsei, la nivelul acelei camere cu totul şi cu totul speciale, în care se produc o serie întreagă de transmisiuni de informaţie: de la creier către periferie, de la periferia corpului către creier.

Prof.Dr. Iosif Ţon, teolog:

Şi noi, de multe ori pornim acţiuni care credem că vor schimba lumea. Şi eu am început un Institut teologic şi l-am ridicat, am început Radio Vocea Evangheliei, am clădit o Editură - poate am crezut că fiecare din astea vor schimba faţa României. Poate am văzut că deşi au un mare rol şi un rol bun, nu sunt soluţia esenţială a lui Dumnezeu. Dumnezeu la un moment dat mi-a spus: "Lasă-le pe astea şi ocupă-te de formarea oamenilor, învaţă-i să trăiască în părtăşie cu Sfânta Treime. Învaţă-i pe oameni ce înseamnă unirea cu Dumnezeu şi trăirea în unire cu Dumnezeu.

Ioan Ciobotă:

Aş vrea să vă întreb despre depresii datorate unor cauze obiective, în afară de aceste depresii datorate păcatului. De exemplu părinţii care au rămas fără copii spre bătrâneţe, după ce le-au plecat copiii, sau oameni care au fost mult timp singuri, sau tot mai mulţi copii sau tineri au de luptat împotriva problemelor psihice datorită tensiunilor din familiile lor, datorită sărăciei, datorită problemei cu locurile de muncă; mânia, depresia, suicidul în adolescenţă nu mai sunt subiecte care aparţin doar unui anumit segment al populaţiei, ci în asemenea cazuri părinţii sunt de cele mai multe ori total depăşiţi, iar tinerii pur şi simplu nu mai ştiu ce să facă şi pentru ei viaţa devine o povară.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Orice psiho-traumă, în viaţa pe care noi o trăim acum, poate să genereze o depresie. Exact ce aţi spus dumneavoastră şi multe altele. Deci, orice psiho-traumă generează depresie. Depinde pe ce fond constituţional apare psiho-trauma. Sunt unii care suportă mult mai uşor şi depresia este trecătoare, de la tristeţea simplă, pasageră, până la depresia profundă, care merge până la sentimentul inutilităţii existenţiale.

Sunt atâtea cauze, încât la ce aţi spus dumneavoastră se adaugă o mulţime de alte şi alte cauze. Viaţa este trepidantă şi ne face să intrăm în fiecare moment în contact cu alte şi alte segmente de realitate. Şi fiecare dintre acestea sunt frustrante - multe dintre ele.

Prof.Dr. Iosif Ţon, teolog:

Ceea ce am învăţat eu şi mă fereşte de orice depresie, este că în primul rând când sunt obosit fizic, trebuie să rup imediat cu toate şi să mă duc undeva unde sunt singur, unde pot dormi câteva zile, unde mă pot hrăni şi după aceea să mă hrănesc şi mă repun pe picioare şi apoi în linişte ascult ce-mi spune Dumnezeu.

Şi am o nouă întâlnire cu Dumnezeu, acolo în susurul acela blând şi subţire.

M.O.:

Era o anumită perioadă când era ca un impuls şi spuneam: "Acum gata, Dumnezeu mă va vindeca, mă va ajuta". Dar timpul trecea şi lucrurile rămâneau aşa.

Prof.Dr. Iosif Ţon, teolog:

Şi dacă El vrea să-mi schimbe direcţia în viaţă, spun: "Bine Doamne, mă duc pe noua direcţie!".

Pentru că CEL MAI IMPORTANT LUCRU în existenţa pe pământ este să am comuniune cu Dumnezeu şi să-L ascult pe Dumnezeu.

Când am astea, am împlinire, am fericire, am satisfacţie, am viaţă plenară, am tot ce-mi trebuie, pentru că am lucrul pentru care am fost făcut: comuniunea cu Sfânta Treime.

M.O.:

Depresia de multe ori se crede că este doar la nivel psihic şi emoţional, dar de fapt ea se accentuează şi durează mai mult timp, slăbeşte sistemul nervos şi se simte destul de puternic o durere în spate destul de acută, care nu te lasă nici să poţi dormi.

Sistemul nervos era oricum destul de slab, imunitatea scăzută şi lipsa poftei de mâncare sau - mai târziu - harul de a mânca mult, mult.

Ioan Ciobotă:

Am întrebat-o pe Nadia Neagoe ce îşi aminteşte din perioada când a trecut prin depresie.

Nadia Neagoe:

Dacă ar fi să compar între atunci - vremea când eram disperată, nu ştiam unde să alerg, nu ştiam unde să fug ca să simt dragoste, să simt că am pe cineva lângă mine, şi să compar cu acum, când mă simt împlinită şi simt că orice s-ar întâmpla, este cineva lângă mine.

Pot să zic că a fost o perioadă foarte grea pentru mine. N-am crezut că o să trec vreodată peste asta.

Chiar şi după ce L-am cunoscut pe Dumnezeu şi L-am primit în inima mea ca Domn şi Mântuitor, îmi părea aşa de greu să pot să iert şi să încep o nouă viaţa aşa cum vrea El. Mă gândeam: "Doamne, dar cum aş putea eu să încep dintr-o dată o altă viaţă, când inima mea este plină de răutate?" Recunoşteam că sunt rea şi că am o inimă murdară, şi-mi era foarte greu să încep o viaţă aşa cum vrea El, dar Domnul a spus că niciodată n-o să vă las. Asta m-a întărit pe mine foarte mult, când am citit din Biblie versetul acela: "Niciodată n-o să vă las".

Cântă Marius Livanu:

În Tine-i odihnă, când sufletul frânt,

Se-apleacă-n tăcerea de rece mormânt,

În Tine-i puterea, când Duhul zdrobit,

Te-aşteaptă-n suspine,

De patimi robit.

Ioan Ciobotă:

O statistică spune că 19 milioane de americani suferă de depresie. Dintre aceştia 3 milioane sunt tineri, iar ce au comun toţi aceşti 3 milioane de tineri care suferă de depresie este o viaţă dinainte de căsătorie, trăită în promiscuitate, în păcat, în sex premarital şi în îndepărtare de Dumnezeu.

În ce măsură aceste păcate rămân şi continuă sau la un moment dat explodează în mintea omului, chiar după ani de zile?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Aici este un lucru foarte important. Aş pleca de la un caz: o tânără femeie a avut un aport sexual cu şeful ei. Până la urmă acesta a obligat-o şi a întreţinut raporturi sexuale cu ea. Ea a devenit creştină şi a intrat într-o depresie profundă, amintindu-şi de acest păcat în permanenţă. Ea a intrat într-o depresie profundă şi în datele anamnezice pe care ea le punea pe tapet, mereu şi mereu îşi aducea aminte de acest păcat cardinal, acest păcat atât de adânc.

I-am spus: "Draga mea, nu există păcat pe care Dumnezeu să nu-l poată ierta". Atâta vreme cât omul este în viaţă, atâta vreme cât omul merge la Dumnezeu cu păcatul lui, şi-l mărturiseşte, nu se poate ca să nu primească iertarea. Şi i-am spus acestei bolnave "Nu se poate. Tu trebuie să primeşti iertarea şi o vei primi dacă mergi în mod sincer la Dumnezeu şi Îi spui păcatul tău. Nu se poate să nu primeşti iertarea."

După ce ea a aflat acest mare secret, bolnava s-a refăcut completamente, fără să mai aibă vreodată nevoie de un consult psihiatric.

Ioan Ciobotă:

Domnule pastor Ovidiu Bulzan, sunteţi doctor în arhitectură. Pentru că 14 din viaţa dumneavoastră aţi practicat arhitectura, cum aţi putea reprezenta printr-o imagine plastică, să zic printr-o construcţie arhitectonică, depresia?

Ovidiu Bulzan, pastor:

Depresia este nemulţumirea pietrei că n-a ajuns etravă şi a pietrei din frescă, că n-a ajuns mozaic şi a pietrei din mozaic că n-a ajuns în fundaţie.

Este un "displacement", este o nepotrivire în felul în care ne vedem angrenaţi în lumea din jurul nostru.

Ioan Ciobotă:

V-aş mai întreba, în final, câteva posibile soluţii pentru cei aflaţi în depresie.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

În primul rând oamenii trebuie să apeleze la antidepresive. Gama aceasta largă de antidepresive o pot folosi atât creştinii, cât şi necreştinii. Rezolvarea la un necreştin este mult mai dramatică. El va ţine numai şi numai de ceea ce-i oferă medicamentele antidepresive, pe când la creştin se pune problema ca pe lângă medicamentele antidepresive el să-şi cerceteze viaţa sa, să se introspecteze, să vadă care este cauza depresiei, să-şi refacă relaţia cu Dumnezeu şi depresia dispare. Această combinaţie între medicamentele antidepresive şi relaţia cu Dumnezeu este o rezolvare ideală. Pentru ceilalţi nu este decât medicaţia antidepresivă şi când tânărul îşi dă seama că suferă de depresie, să cerceteze un medic psihiatru, pentru că acesta este mult mai avizat decât un somatician, un cardiolog, un internist sau un endocrinolog, care sunt specialişti pe domeniul lor.

Psihiatrul, însă, trebuie să vadă ce se ascunde în spatele unei anume boli somatice, unei boli care pare la început să fie etichetată ca o boală organică, dar de fapt este o boală depresivă.

Sfârşitul părţii a 2-a a Documentarului despre Depresie:

"Depresia - durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

********************************************

Documentar Depresie - Partea 3

"Depresia - durerea sufletului.

            Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

Realizat pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.

Realizator: Ioan Ciobotă

Câteva gânduri despre depresie:

M.O.:

Tristeţea o purtam cu mine oriunde mergeam.

Daniela Bălan:

Nu ştiam, eram disperată. Nu mai găseam nici o portiţă.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Este bine să spunem tinerilor că în Isus Cristos găsim cel mai puternic antidepresiv. Fără El nu găsim decât lacrimi în această viaţă, nu găsim decât disperare.

Daniela Bălan:

Eşti nemulţumit tot timpul. Eşti distrus.

S.M.:

Aveam impresia că merg în iad, pur şi simplu. Aveam impresia că doar un pas mă mai desparte de iad. Aveam senzaţia că totul arde în jurul meu.

Prof Dr. Iosif Ton, teolog, absolvent al Universitatii Oxford din Anglia:

De ce-am ajuns acolo? Pentru simplul motiv că nu-mi pot umple golul pe care nu-l poate umple decât Dumnezeu.

Ioan Ciobotă, reporter:

Depresia este cea mai raspindita boala din Romania. Cele mai afectate categorii de persoane sint cele cu virstele de la 20 la 30 de ani si de la 45 la 55 de ani.

Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei, care sunt efectele şi care ar putea fi posibile soluţii pentru depresie, la toate aceste întrebări încercăm să răspundem în minutele care urmează. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul "depresie", dar sperăm ca o bună parte dintre frământarile ascultătorilor noştri sa-şi găsească răspuns.

M.O.:

Când merg undeva, sau când am de făcut ceva, stau cu un stres că am de făcut ceva, şi atunci automat oboseala îşi spune repede cuvântul şi nu mai eşti un om calm, şi intervine şi panica. Dar nu acasă - foarte rar se întâmplă acest lucru acasă, doar dacă sunt foarte obosită şi poate veni o persoană care să mă obosească cu alte probleme - atunci e posibil.

Ioan Ciobotă:

Depresia face parte din normalul vietii omului secolului 21?

Ovidiu Bulzan, pastor:

Pentru mine atât singurătatea, cât şi nevoia de a avea o viaţă echilibrată, face parte dintr-un mix pe care Dumnezeu l-a aşezat în viaţa noastră. Să-L căutăm şi să nu ne mulţumim decât după ce L-am găsit. Şi după ce L-am găsit, să nu ne mulţumim decât să ne includem în construcţia numită "Biserică, Biserică universală".

Vreau să vă spun că bucuria mea cea mai mare este să constat că Dumnezeu este unitar. Aceleaşi legi care funcţionează în estetică, sunt legile care se aplică în arhitectură, în sculptură, în poezie, în artă în general.

Aceleaşi legi le-a lăsat Dumnezeu să funcţioneze şi în armonia care ne integrează pe noi în noi înşine şi pe noi în ansamblul mai mare comunitar din jurul nostru.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

O altă cauză ar fi stresul sau pierderi foarte mari pe care nu le putem controla - de exemplu când moare cineva, este ieşit de sub controlul nostru şi nu avem cum să controlăm lucrurile respective.

Ioan Ciobotă:

Din ce cauză ajungi la depresie?

S.M.:

Cred că una din cauze este izolarea. O altă cauză ar fi lipsa unei încrederi în ceva dincolo de realitatea aceasta trecătoare.

Ioan Ciobotă:

Care au fost momentele cele mai triste în această perioadă de depresie şi cum s-au manifestat? Aţi început să mergeţi pe străzi sau v-aţi închis, n-aţi mai vorbit cu nimeni, aţi stat în întunerec?

Daniela Bălan:

Momentele de depresie care au fost cele mai triste au fost însoţite de imposibilitatea de a vorbi - acesta am păţit în urmă cu câţiva ani. Nu puteam să exprim ceea ce gândesc. Aveam formula în cap dar nu puteam să spun - mă bâlbâiam. Am avut o perioadă în care m-am bâlbâit cam 3 luni de zile. Atunci plângeam în continuu, pentru că mi-era frică c-am să rămân aşa. De la ce-a pornit atunci? De la o lovitură - am primit o palmă de la fostul meu soţ şi am dat cu capul de perete, apoi am făcut o febră tot în săptămâna aia şi brusc n-am mai putut vorbi. Atunci am fost foarte disperată că voi rămâne aşa, şi atunci nu puteam să lucrez, nu puteam să-mi cresc copiii cum trebuie, etc. Cam asta a fost cea mai dureroasă etapă din viaţa mea. Am luat foarte multe medicamente, foarte multă psihoterapie şi am reuşit să controlez depresiile, cu timpul. Eu sufăr de depresie cam de 8-9 ani.

M.O.:

Situaţiile se datorează oboselii îndelungate.

Lidia Iliesi:

Cum s-au manifestat la tine?

M.O.:

La început prin stări agitate, insomnii, stări de tristeţe care treptat cresc şi se ajunge la urmă la starea de depresie.

Ioan Ciobotă:

Ce este depresia şi care sunt cauzele care ţin de interiorul persoanei umane, şi nu de factori externi, care duc la depresie?

Dr.Doina Cosman, profesor la Universitatea de medicina si farmacie din Cluj, catedra Psihologie medicala, medic primar psihiatru, sef de sectie:

Ca şi om de ştiinţă şi totodată ca şi psihiatru clinician, practician, nu pot să nu mă gândesc că depresia este o realitate biologică.

Cele mai noi cercetări au descoperit că depresia se datorează unor disfuncţiuni în sistemul nervos central, a unor substanţe care conduc influxul nervos. Aceste substanţe se numesc "neurotransmiţători". Există o mare disfuncţionalitate în sistemul de neurotransmiţători, de tip serotoninergic şi de tip noradrenergic. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că persoana depresivă, la un moment dat, atunci când începe depresia, nu mai are suficientă serotonină sau nu mai are suficienţi neurotransmiţători noradrenergici în sistemul nervos central, adică exact acolo unde aceia ar trebui să fie prezenţi şi să-şi facă lucrul.

Prof Dr. Iosif Ton, teolog, absolvent al Universitatii Oxford din Anglia:

De ce am ajuns acolo? Pentru simplul motiv că nu-mi pot umple golul pe care nu-l poate umple decât Dumnezeu. Acesta trebuie să fie lucrul fundamental pe care trebuie să-l înţeleagă oricine care trăieşte într-o depresie. La urma urmelor, totul se datorează faptului că este în tine un gol, pe care nu-l poate împlini nimic, nimic, nimic decât Dumnezeu Însuşi.

Până nu umpli golul acela, orice altceva ai face, tu tot neîmplinit, tot nefericit, tot fără putere vei fi.

Ioan Ciobotă:

Nadia Neagoe a reuşit să scape din depresie.

Nadia Neagoe:

Am început să merg la biserică şi să încerc să înţeleg mai mult Cuvântul lui Dumnezeu care se explica, cu toate că nu înţelegeam prea mult şi de multe ori râdeam.

A fost într-o seară de evanghelizare. Am mers - ca de obicei - obligată de mama la biserică şi Cuvântul lui Dumnezeu mi-a vorbit astfel: "Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi înoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor".

Acest verset m-a frământat mult şi la început n-am înţeles şi am încercat să o întreb pe mama mea. Şi-a făcut puţin liber şi a început să-mi povestească că dacă nu mă-ntorc la Dumnezeu şi dacă nu-L primesc în inimă, dacă voi pleca de pe acest pământ, nu voi ajunge în Împărăţia Cerurilor şi nu voi putea să mă bucur de toată dragostea Domnului.

Ioan Ciobotă:

Ce este depresia?

Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Boala depresivă este o boală pe care o pot defini mai greu, pentru că există în atâtea circumstanţe ale vieţii, sub atâtea forme, încât este foarte greu să găseşti o definiţie precisă bolii depresive.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Spre exemplu îţi este frică să nu-ţi moară soţul. Toată viaţa te vei lăsa "bătut măr" de frica aceasta, pentru că mereu şi mereu îţi revine în gândurile tale şi te va deprima.

Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Depresia în general este o boală atât de frecventă în lumea noastră de astăzi, încât se poate spune cu certitudine că fiecare om a trăit într-un fel sau în altul, la un grad de intensitate sau la un alt grad de intensitate, un puseu depresiv. O depresie de intensitate mai mică sau de intensitate mai profundă, însă fiecare dintre noi, într-un fel sau în altul, datorită condiţiilor vieţii în secolul în care trăim, trăim fiecare dintre noi nişte episoade depresive, cărora, de obicei, le bagatelizăm importanţa sau mulţi dintre noi disimulează puseele depresive pentru a apărea într-o postură plăcută anturajului imediat.

Ioan Ciobotă:

Ce sfat le-ai da unor cititori care trec prin aceleaşi situaţii acum?

S.M.:

Cred că cel mai bun sfat ar fi să-şi pună în primul rând încrederea în Dumnezeu, că EL îi poate scoate din orice stări ar fi - oricât de rea ar fi starea aceea, Dumnezeu îi poate scoate.

Şi mie mi-a fost greu să înţeleg atunci pe moment lucrul acesta, dar avându-l pe Dumnezeu alături de mine şi punându-mi toată încrederea în El, şi crezând că El mă poate scoate din starea în care eram - până la urmă aşa s-a întâmplat efectiv. Nu dintr-o dată, dar în timp am văzut că mâna lui Dumnezeu a fost acolo şi m-a ajutat să trec de stările acelea depresive.

Ioan Ciobotă:

Ne întoarcem la istoria unei vieţi zbuciumate de probleme şi care a cunoscut depresia - Daniela Bălan.

- Cum înţelege concubinul dumneavoastră să se implice în starea în care sunteţi şi să vă sprijine?

Daniela Bălan:

Mă sprijină, dar cum în ziua de astăzi majoritatea oamenilor au depresii, chiar dacă se consideră normali şi toutşi undeva au şi ei o chichiţă, nici el n-are răbdare tot timpul.

Oricum m-a sprijinit foarte mult. Când n-a mai putut, mi-a întors spatele şi a plecat, pentru că n-a mai rezistat, dar s-a întors şi m-a sprijinit în continuare şi mă ajută foare mult cu copilul cel mare, care nu este al lui, şi pot să spun că m-a sprijinit şi mă sprijină în continuare. Mă-nţelege, câteodată. Altădată nu mă-nţelege, dar găsim o soluţie - ori plec eu din casă pentru 10 minute, ori pleacă el în cameră şi nu mă mai bagă în seamă.

La noi în casă se întâmplă totuşi minunea asta că mă-nţelege şi mă sprijină, nu mă dă la o parte.

Ioan Ciobotă:

Există însă un aspect foarte important în tratarea depresiei, prezentat în conitnuare de Prof. Doina Cosman, medic psihiatru.

Dr.Doina Cosman, profesor universitar, medic primar psihiatru:

O altă situaţie care trebuie să completeze terapia deja complexă pe care am amintit-o, este consilierea spirituală. Persoana trebuie să se refacă din punct de vedere spiritual, trebuie să ştie cine este, ce-şi doreşte cel mai muilt în viaţă, trebuie să aspire la o comuniune spirituală cu Dumnezeul său, cu Creatorul său, ca să se înţeleagă mai bine cine este, oglindindu-se în minunăţia creaţiei.

Pentru aceasta poate că este bine să apeleze la un consilier spiritual creştin.

Ioan Ciobotă:

Depresia s-ar putea numi "Durerea sufletului".

Unde se poate găsi eliberare şi pace?

Prof Dr. Iosif Ton, teolog:

E bine spus "Depresia este durerea sufletului". Dar este durerea sufletului pentru că e golul acela de care am vorbit. Vindecarea este în umplerea golului. Nu va fi niciodată vindecare până când golul din mine nu-l umple Domnul Isus, nu-l umple Duhul Sfânt şi nu-l umple Dumnezeu Însuşi, Dumnezeu Tatăl.

Când am această plinătate a lui Dumnezeu - Efeseni 3:19 "Ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu" - când ai această plinătata a lui Dumnezeu, ai vindecarea de orice depresie.

Ioan Ciobotă:

Iar vindecarea de depresie este strâns legată de vindecarea relaţiilor cu cei din jur.

- Nadia Neagoe, ai trecut printr-o perioadă de depresie în viaţa ta. Din ce cauză?

Nadia Neagoe:

Pot să zic că din cauza familiei mele cel mai mult. Tatăl meu a fost şi este încă un alcoolic, un om foarte dur şi foarte aspru. Nu poţi să vorbeşti cu el - imediat ţipa la tine, imediat dădea în tine. Niciodată nu puteai să vorbeşti ceva cu el ca de la un tată la fiu.

Mama mea era foarte slăbită şi tot timpul încerca să găsească o ocazie în care să vorbească cu el, să-i explice situaţia. El dădea foarte mult în noi, tot timpul era beat, tot timpul fugeam de acasă din cauza lui. Rar când stăteam acasă, când puteam să ne bucurăm de căldura unei case.

Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Boala depresivă este atât de frecventă încât ne dăm seama de frecvenţa ei şi după numărul mare de medicamente antidepresive care sunt solicitate la fiecare farmacie.

La fiecare farmacie întâlneşti antidepresive de toate felurile, ceea ce arată că depresia este o boală frecventă.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Cauzele depresiei sunt multe, iar printre ele aş aminti cauze genetic-biologice, cauze fizice cum ar fi lipsa de somn, lipsa de mişcare. Apoi poate veni ca efect secundar al unor boli - toate fetele cunosc sindromul premenstrual şi scurta depresie legată de săptămâna aceea dinainte de menstruaţie.

Ştim cu toţii despre depresiile acelea post-partum, după naşterea copilului, prin care mai mult sau mai puţin fiecare mamă trece.

De asemenea există un chimism în creier - e vorba de serotonina care are un anumit nivel în creierul nostru şi acest nivel scăzut determină şi duce la depresie.

Ioan Ciobota:

Care sunt cauzele primare care duc la apariţia depresiei în viaţa unui om, care este impactul propriilor acţiuni sau greşeli în declanşarea depresiei?

Dr.Doina Cosman, profesor universitar, medic primar psihiatru:

Dacă ne referim la impactul evenimentelor asupra vieţii omului, putem să vorbim despre relaţia stres-depresie.

S-au făcut cercetări ştiinţifice, care cuantifică evenimentele negative din viaţa unui om şi ajungerea la depresie.

Cea mai veche şi solidă cercetare, este cea a doi psihologi americani - Holm şi Rae - care au elaborat şi o scală numită "Scala evenimentelor negative", în care ei punctează diferite evenimente negative din viaţă, cum ar fi divorţul sau chiar decesul unei persoane, problemele cu justiţia, deci ajungerea la fapte penale, etc.

O serie de evenimente le punctează cu puncte de la 100 până la 11.

Ioan Ciobotă:

Care sunt limitele biologice de rezistenţă ale omului, din acest punct de vedere?

Dr.Doina Cosman, profesor universitar, medic primar psihiatru:

Însumând acest punctaj pe durata unui an, a 12 luni, dacă se depăşeşte un punctaj de 250 Unităţi de Schimbare a Vieţii (Life Change Units), atunci persoana este în mare pericol de a face depresie.

De ce? Pentru că i se depăşeşsc mecanismele de apărare, sau într-un limbaj psihologic modern mecanismele de "copying".

Ioan Ciobotă:

În continuare aplicaţia practică a mecanismelor descrise până aici - un studiu de caz care nu părea prea dificil la început, dar care totuşi a ajuns la depresie:

M.O.:

A fost după o naştere, copilul era destul de mare - aproape de 1 an, când am observat nişte stări care pe mine mă supărau. Eram foarte agitată, eu fiind o fiinţă foarte calmă înainte şi destul de liniştită.

Am început să mă neliniştesc din cauza a ceea ce simţeam. Mă concentram mult pe asta. S-a întâmplat în perioada aceea de oboseală multă să aflu şi o veste destul de urâtă şi tot în aceeaşi zi - era chiar înainte de sărbători, când era multă muncă în casă - să mai aflu încă o veste care nu era chiar întemeiată şi acele două lucruri m-au făcut praf într-o zi.

De acolo a început adevărata depresie.

Ioan Ciobotă:

Îţi aminteşti ce anume te-a ajutat să ieşi din depresie?

Nadia Neagoe:

N-au fost lucruri pământeşti care să mă ajute să ies din depresie, ci doar Domnul, doar puterea Lui şi dragostea Lui care o avea faţă de mine a fost ceea ce m-a ajutat să trec din depresia acesta.

Doar EL m-a ajutat. Cred că fără El şi fără voia Lui şi fără dragostea Lui care o are pentru mine, cred că n-aş fi putut să trec.

Ioan Ciobotă:

Se pare că oamenii în aproapele toate zonele lumii au ajuns la limita biologică de rezistenţă şi nu mai au resurse, iar cazurile de depresie sunt tot mai numeroase. Într-o oarecare măsură s-ar putea vorbi aproape de o epidemie de depresie la nivel mondial.

Care sunt cauzele depresiei, care se manifestă prin tristeţe, abandonul hobby-urilor, scăderea interesului faţă de sine?

Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Trăim într-o lume care are mai multe depresii ca niciodată. Niciodată nu s-au întâlnit aşa multe depresii ca acum, în secolele trecute.

Acum sunt cele mai multe depresii, raportat la numărul de locuitori. Viaţa este extrem de trepidantă şi în acelaşi timp frustrantă. Omul nu mai are timp să se întâlnească cu sine însuşi, sau dacă se întâlneşte cu sine însuşi nu câştigă prea mult lucru - omul trebuie să se întâlnească în final cu Dumnezeu.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Vreau să citesc câteva cuvinte dintr-un psalm pe care l-a scris David, şi este extraordinar de interesant cum David îşi găseşte singur leacul la depresia lui. El zice:

"Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: 'Unde este Dumnezeul tău?'.

Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre casa lui Dumnezeu, în mijocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.

Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înlăuntrul meu?

Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda.

El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea la Tine mă gândesc."

Ioan Ciobotă:

Cum ai ieşit din starea respectivă?

S.M.:

Cu toate că mă simţeam rău în general, dar erau şi momente sau zile când parcă mă simţeam ceva bine. Aveam momente mai lucide, când reuşeam totuşi să gândesc cât de cât şi să-mi fac speranţe, să-mi fac gânduri de viitor - să-mi termin facultatea, eram anul I la facultate.

Ziceam: "Lasă că o să mă fac bine, o să-mi iau examenele, o să continui facultatea, o să fie totul bine" şi încercam să mă consolez cu gândurile acestea.

Un rol important l-au jucat unii dintre prietenii mei, care mai veneau pe la mine în vizită şi-mi ziceau: "Va fi bine, Dumnezeu te va ajuta să scapi cu bine".

Ioan Ciobotă:

O statistică recentă publicată pe Internet de CBN News, spune că în Statele Unite aproape 19 milioane de oameni suferă de depresie, iar dintre aceştia 3 milioane sunt tineri.

O caracteristică comună la toţi aceştia este trăirea în promiscuitate sexuală sau relaţii sexuale înainte de căsătorie. Ce legătură poate să fie între acţiuni concrete ale omului şi această situaţie nefericită?

Dr.Doina Cosman, profesor universitar, medic primar psihiatru:

Statistica pe care aţi pomenit-o mai abordează încă un aspect, datorită faptului că aţi pomenit de promiscuitate sexuală şi eventual de consum de droguri. Abordează aspectul biologic, pentru că aspectul psihologic, cel al stresului, al evenimentelor negative de viaţă se împleteşte strâns cu aspectul biologic.

S.M.:

Încercam să cred că Dumnezeu mă va ajuta să trec şi peste asta şi încercam să-mi pun încrederea în El, pentru că ştiam că doar El mă poate ajuta să trec peste asta.

Deşi mi-era greu, mi-era foarte greu, nu reuşeam să citesc Biblia aşa cum o citeam înainte, din cauza faptului că nu mă puteam concentra aşa de bine. Reuşeam să citesc foarte puţin din Biblie, reuşeam să mă rog foarte puţin.

Ioan Ciobotă:

Câţi ani are copilul cel mare şi dacă v-a spus vreodată ceva în legătură cu durerea sufletească prin care treceţi?

Daniela Bălan:

Are 9 ani şi jumătate, iar acum o lună de zile a vrut să-mi întoarcă spatele şi să plece la tatăl lui. Bineînţeles că eu am reuşit să mă abţin, să nu ţip, să nu zbier. Am tratat cât se poate de calm problema şi am zis: "Dacă-i alegerea ta şi dacă tu hotărăşti că aşa trebuie să fie, poţi face aşa."

Dar a văzut că sufăr - plângeam în bucătărie dar fără să-i spun nimic. A văzut că mă doare şi a venit şi mi-a zis: "Dacă tu suferi aşa de mult pentru mine, rămân şi nu vreau să-ţi fac rău, pentru că eşti mama mea şi te-ai chinuit cu mine. Rămân lângă tine aşa cum eşti rea de gură. Eşti mama mea şi mă fac că nu te aud când te-apucă."

Eu sunt rea de gură, aşa mă manifest eu când vreau să mă descarc puţin, îmi dau drumul la gură.

Ioan Ciobotă:

Dincolo de legătura obiectivă între promiscuitate şi depresie, există o legătură asemănătoare şi între consumul de alcool sau de droguri şi depresie?

Dr.Doina Cosman, profesor universitar, medic primar psihiatru:

În cazul celor care consumă droguri sau alcool, zestrea de serotonină din creier scade brusc. Nu se pot desprinde cele 2 aspecte în cazul unei vieţi trăite într-o promiscuitate, cu consum de droguri, cu comportament sexual dezorganizat. Totul duce la o rănire a ceea ce Dumnezeu a pus în noi, şi anume: neurotransmiţătorii, gândirea bună, potenţialul cognitiv, şi se ajunge destul de uşor la depresie.

Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Dacă trupul este plin de întunerec la un om care nu are ochi pentru Dumnezeu, ce şansă are el de a se reface?

Cât de mică este şansa acestuia, faţă de un credincios autentic, real, care are o relaţie cu Dumnezeu, pentru că nu poţi să spui că ai o credinţă puternică în Dumnezeu, dacă nu ai o cunoaştere a Lui.

Dacă ai o cunoaştere a Lui, depresia care apare la un moment dat în viaţa ta - şi trebuie să o accepţi aprioric: "Depresia trebuie să apară şi în viaţa mea, sau va apare şi în viaţa mea. Dar ce fac? Mă las în mâna Diavolului, care mă va învinui în permanenţă şi mă va face să-mi aţintesc privirea doar la păcatul pe care l-am făcut cândva? Sau îmi aţintesc privirile la Dumnezeu, care îmi iartă păcatul şi este gata să-mi redea iarăşi bucuria mântuirii, să-mi redea iarăşi puterea de a trăi.

Trebuie să fim foarte atenţi unde alergăm când suntem depresivi.

Sfârşitul părţii a 3-a a Documentarului despre Depresie:

"Depresia - durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

***********************************************

Documentar despre Depresie - Partea 4

"Depresia - durerea sufletului.

            Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

Realizat pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.

Realizator: Ioan Ciobotă

Câteva gânduri despre depresie:

Dr.Doina Cosman, profesor la Universitatea de medicina si farmacie din Cluj, catedra Psihologie medicala, medic primar psihiatru, sef de sectie:

Depresia de multe ori se manifestă sub forma unei proaste relaţionări cu cei din jur, sau sub forma nemulţumirii vis-a-vis de propriile performaţe.

Nadia Neagoe:

Mă băteam cu oricine, imediat urlam.

S.M.:

Mi se pare totul aşa o învălmăşelă, o dezordine.

Daniela Bălan:

Ai impresia că viaţa ta s-a terminat aici, că nu mai reuşeşti să faci nimic, că nu eşti bun de nimic, eşti inutil, eşti dat la o parte de peste tot, nimeni nu te suportă, nimeni nu te înţelege.

S.M.:

Parcă nu mai puteam suporta pe nimeni în jurul meu. Eram aşa de disperat, credeam că am făcut o aşa greşeală mare că am plecat de acasă încât Dumnezeu nu mă mai iartă, nu mai este nici o şansă pentru mine.

Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:

E ca o contabilitate răutăcioasă a eului, care constată că în contul personal au rămas prea puţine lucruri valoroase.

Fetiţă:

Am simţit că tata nu mă mai iubea. Fratele meu plângea tot timpul. Eu încercam să mă joc cu el. Mama mea plângea şi ea şi eu plângeam câteodată, dar...

Ioan Ciobotă:

Depresia este cea mai răspândită boală din România. Psihologia laică afirmă că omul este bun intrinsec, în sine însuşi, dar mediul îl condiţionează şi îl determină să facă rău. Probabil a fost supus unor abuzuri sexuale sau de altă natură în copilăria timpurie, iar acele evenimente negative de viaţă l-au transformat şi l-au determinat să facă rău.

Drept urmare, psihologia necreştină recomandă bolnavului să caute în sine însuşi, să-şi descopere rădăcinile bune şi să se întoarcă acolo.

Privind problema din această perspectivă, în Occident sunt notorii cazurile în care copiii şi-au dat în judecată părinţii sau rude apropiate, deoarece, după ce au urmat câteva şedinţe de hipnoză şi-au adus aminte de lucruri pe care nu le ştiau, ca de exemplu faptul că în copilăria lor părinţii sau rudele i-au tratat cu agresivitate de diferite forme.

Cu siguranţă există şi adevăr şi fapte reprobabile în multe dintre aceste cazuri. Dar, de multe ori prin întrebări de genul: "Nu-i aşa că...?", hipnotizatorul poate induce pacientului senzaţia că faptele s-au desfăşurat după un anumit model.

În contrast, Biblia şi psihologia creştină bazată pe Biblie, afirmă că omul este rău intrinsec, este rău în sine însuşi şi are nevoie de salvare, de mântuire din această situaţie.

Spre deosebire de psihologia laică, psihologia creştină nu recomandă bolnavului "să se prindă de guler şi să se ridice în sus" pentru că nu poate. Nici să caute în sine însuşi, pentru că acolo nu găseşte nimic, decât eventual disperare şi durere şi riscă să se prăbuşească în sine însuşi. Soluţia oferită de Biblie, de fapt soluţia oferită de Dumnezeu, este Domnul Isus Cristos, care a coborât El Însuşi din cer ca să îi ridice pe oameni la cer, să-i scape din dezastru şi din păcat - El, Mâtuitorul coborât din cer.

Aşadar, ajutorul este din afară, de la Cristos, şi nu din lăuntrul omului, unde nu se găseşte nimic, decât un gol care trebuie umplut de Cristos.

Care sunt câteva cauze ale depresie, care sunt efectele şi care ar putea fi posibile soluţii pentru depresie, la toate aceste întrebări încercăm să răspundem în cele ce urmează.

Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie, dar sperăm ca o bună parte dintre frământările ascultătorilor noştri să-şi găsească răspuns.

M.O.:

Era o stare atât de avansată de oboseală, încât eu nu mă puteam concentra la nimic.

Nadia Neagoe:

Am avut o stare în care m-am închis în mine total şi n-am mai vorbit cu nimeni, uram pe toţi din jurul meu, nu mă mai interesa de nimeni. Nici la şcoală nu vorbeam cu nimeni - eram desprinsă de orice.

Am început să fiu foarte rea, foarte egoistă, mă băteam cu oricine. Chiar am avut şi probleme multe la şcoală din cauza bătăilor.

Ioan Ciobotă:

Cum trebuie abordată problema depresiei?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Trebuie să se vorbească cu multă atenţie despre ea, pentru că depresia se ascunde sub atâtea boli somatice. "Soma" în limba greacă înseamnă "carne", iar când zic "se ascunde" vreau să spun că cei mai mulţi medici, în neatenţia lor sau în graba lor, etichetează bolnavul depresiv ca un bolnav somatic. Asta înseamnă că de multe ori bolnavii depresivi care se adresează nu în primul rând psihiatrului  ci unor practicieni somaticieni, unui cardiolog, unui internist, unui endocrinolog, vin să-i consulte pe aceştia, şi dacă medicul respectiv este suficient de avizat, de atent, va observa că de fapt bolnavul respectiv nu atre nimic organic, nimic somatic, ci la baza acuzaţiilor bolnavului stă de fapt o depresie care îşi arată primii colţi.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Sunt momente în viaţa noastră când facem comparaţii. David, într-un psalm, făcea comparaţii: "Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime." Deci era o zi de bucurie, era un moment frumos al vieţii lui şi comparaţia se face acum cu un moment în care se simte uitat de Dumnezeu, pentru că la sfarşitul psalmului zice: "Pentru ce mă uiţi, pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului? Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat: 'Unde este Dumnezeul tău?'. Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înlăuntrul meu?"

Deci comparaţiile fac ca noi să deschidem o uşă pentru nemulţumire. Şi în clipa respectivă nu facem altceva decât să-i zicem Diavolului: "Haide, hai, intră, uşa-i deschisă, te primesc". El vine cu nemulţumirea şi ne spune: "Uite ce bine era atunci, uite ce rău este acum" şi infecţia-i gata făcută.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Dacă se trimite bolnavul în timp util la un medic psihiatru, se face tratament corespunzător, tratament medicamentos, şi el există acum, din abundenţă şi de bună calitate, atunci dispar o mulţime de boli organice, aşa cum ar fi hipertesiunea arterială, ulcerul gastric, ulcerul duodenal, anumite forme de hipertiroidii, anumit forme de boli de inimă, care nu au o bază organică, nu au organicitate, ci ele sunt doar expresia fizică a unei depresii care a fost mascată.

Există chiar şi expresia acesta "depresie mascată", adică depresie ascunsă, depresie pe care nu o observă cei mai mulţi medici somaticieni, deci medicii internişti, medicii cardiologi, endocrinologi şi aşa mai departe.

Ioan Ciobotă:

Cum reuşeşti să ieşi din depresie?

S.M.:

Când trec prin depresie, primul gând care-mi vine este: "Stai liniştit, relaxează-te, gândeşte-te la ceva frumos şi ai să vezi că cu timpul dispare". Dar nu se întâmplă întotdeauna lucrul acesta. Uneori se întâmplă, dar alteori nu se întâmplă şi atunci stau şi mă gândesc cum am ajuns totuşi în starea asta.

Încerc să mă uit în urmă şi să văd din ce cauză am ajuns iar în depresie. Stând aşa pe gânduri şi încercând să descopăr cauza, atunci îmi vine în minte ori faptul că nu m-am încrezut suficient în Dumnezeu, sau  m-am izolat foarte mult de ceilalţi şi eu mă simt vinovat de un anumit lucru.

O altă cauză ar fi că poate mă învinovăţesc prea mult atunci când greşesc.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Atât de nocivă este minciuna celui rău, care de fapt ne duce cu gândul la faptul că Dumnezeu nu mai este lângă noi. De fapt spune şi textul: "Unde este Dumnezeul tău?".

S.M.:

Sau faptul că nu reuşesc să fac ceea ce îmi place. Nu reuşesc să fac ordine în viaţa mea, în gânduri, în sentimente şi mi se pare totul o învălmăşeală, o dezordine.

Ca să fac ordine trebuie timp, trebui să creez nişte condiţii în care să mă pot relaxa, să pot să le iau aşa pe rând, să le analizez,    să văd pentru fiecare unde le este locul. Ce anume am greşit, sau nu am făcut ce trebuia, sau lucruri pe care trebuia să le fac şi nu le-am făcut. Aşa încerc eu să-mi analizez lucrurile.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Consultaţia interclinică, care are loc între diverse specialităţi, aduce un beneficiu uriaş bolnavului depresiv, pentru că într-un fel sau în altul, somaticienii trimit până la urmă la medicul psihiatru, iar dacă acesta este atent şi are timp, observă că bolnavul nu are nici ulcer gastric, nici hipertiroidie, nici palpitaţii, ci toate acestea au la bază o depresie, datorită unei perturbări lăuntrice, genetice, sau cel mai frecvent o depresie cauzată de psiho-traume exogene.

S.M.:

După un timp anume, când reuşesc să fac o oarecare ordine şi mi se pare că lucrurile sunt clare, acesta este primul pas care mă ajută să ies din depresie, din starea în care am intrat sau poate în care mai sunt.

Ioan Ciobotă:

Cum se manifesta depresia în viaţa dumneavoastră?

Daniela Bălan:

Tristeţe profundă, izbucniri în plâns - când vine cineva şi te întreabă de ce eşti trist sau supărat, izbucneşti în plâns şi nu reuşeşti să spui despre ce este vorba şi eşti nemulţumit tot timpul, eşti distrus.

Ai impresia că viaţa ta s-a terminat aici, că nu mai reuşeşti să faci nimic, că nu eşti bun de nimic, că eşti inutil, că eşti dat la o parte de peste tot, nimeni nu te suportă, nimeni nu te înţelege.

M.O.:

Nu ieşeam pe stradă decât pentru cumpărăturile stricte, dar tristeţea o purtam cu mine oriunde mergeam.

Era ceva care ştiam că eu nu mai am nimic vesel, nimic care să fie cum a fost cândva.

Cântă Ligia Bodea:

Ca păsările migratoare, şi noi emigranţi ne numim,

Mereu către ţara cu soare, prin vânturi şi valuri plutim.

Aici lăsăm colivia, şi cuibul de vreascuri uscat,

'nainte privim veşnicia, şi ţelul spre care-am plecat.

În urmă-i furtuna, pentru totdeauna,

'nainte e cerul, şi soarele cald,

Cetatea-i de aur, cu porţi de safire,

Cu străzi aurite şi cer de samarald.

Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:

În acest moment al vieţii mele eu folosesc psalmul 20. De ce? Pentru că este un psalm care face referire la picioare. Nu-l folosesc pentru depresie, pentru că sunt plină de încredere şi optimism şi îl iubesc pe Dumnezeu, Creatorul meu. Dar am o problemă legată de puterea musculară a picioarelor.

Psalmul 20 mă ajută foarte mult, de aceea recomand şi altor creştini să-şi aleagă versetele din Biblie care sunt extrem de puternice şi care se bazează pe adevăr.

Lidia Iliesi:

Cum s-a manifestat starea de depresie, cum te trezeai dimineaţa, ce gânduri aveai?

M.O.:

Mă sculam destul de obosită, dar nici nu dormeam. În stările de depresie nopţile sunt mai mult coşmaruri, vise, nu prea plăcute, şi, normal, a doua zi nu mai eşti bun de nimic, eşti un om terminat.

Nadia Neagoe:

Când am citit aceste versete, primul gând a fost să mă duc la tatăl meu. Ura pe care a lăsat-o în mine m-a făcut să simt o ură foarte mare, o ură care m-a închis în mine şi m-a întunecat. Am înţeles că trebuie să-l iert, aşa cum şi Isus m-a iertat pe mine.

Ioan Ciobotă:

Care sunt implicaţiile spirituale ale unor forme de depresie?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Depresia este legată foarte mult de păcat. Acesta este un alt aspect al vieţii, şi depresia apare şi la creştini, dar în acest caz depresia trebuie văzută ca un semnal. Durerea datorată depresiei trebuie luată ca un semnal pe care Dumnezeu îl aduce în viaţa unui om, când în acest a intrat păcatul.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Depresia este o decizie de a rămâne în amărăciune

Ioan Ciobotă:

Legat de stările sufleteşti, cum ai putea defini depresia?

S.M.:

O stare de haos, eu aşa o percep. O stare de haos, de nelinişte, de dezordine.

Ioan Ciobotă:

V-aţi gândit vreodată să apelaţi la religie, la creştinism, la Dumnezeu, pentru a scăpa de depresie?

Daniela Bălan:

Da, eu cred în Dumnezeu şi apeleze la Dumnezeu, doar că nu merg la biserică. Eu îl găsesc pe Dumnezeu oriunde şi oricând. Când consider eu că acum e momentul să mă rog şi am o clipă liberă, atunci mă rog. Mă rog la Dumnezeu oricând, chiar şi când toc ceapă.

Dumnezeu este acolo sus şi mă vede oricând. Şi când toc ceapă şi când plimb copilul, şi când mă pun să mă culc, Dumnezeu este totdeauna, nu-L găsesc numai la biserică.

Eu mă rog la Dumnezeu oricând sau Îi mulţumesc lui Dumnezeu. Dacă am reuşit să fac un pas benefic pentru mine sau pentru copiii mei, mă rog în momentul ăla. Dacă vreau să-l slăvesc pe Dumnezeu, Îl slăvesc în bucătăria mea sau oriunde sunt.

Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:

Pe de altă parte, nu putem să nu considerăm depresia şi ca o realitate psihologică. În această direcţie putem să vorbim de neîmpliniri, de frustrări, de ostilitate. Depresia de multe ori se manifestă sub forma unei proaste relaţionări cu cei din jur, se manifestă sub forma nemulţumirii vis-a-vis de propriile performanţe.

E ca o contabilitate răutăcioasă a eului, care constată că în contul personal au rămas prea puţine lucruri valoroase.

M.O.:

Am un program în care toţi copiii, la ora respectivă ne punem la culcare.

Dacă depăşeşte ora la care obişnuieşti să te pui în pat, apoi nu mai prea poţi dormi. Atunci trebuie să apelezi la un tranchilizant. Eu nu vreau decât foarte rar, când schimb locul de somn sau ies din ţară sau din oraş în altă parte, atunci apelez la un tranchilizant.

Nadia Neagoe:

Când eram mai mică, încercam să mă deschid faţă de mama mea, să-i povestesc ce simt faţă de tatăl meu, ce mă frământă. Dar ea era singura care lupta să întreţină familia, ea lucra, ea se chinuia pentru noi şi nu prea avea timp. Venea acasă obosită şi abia aştepta să se pună în pat, să se odihnească şi nu prea putea pentru că venea tatăl meu care era mort de beat şi trebuia să fugim iarăşi să nu ne bată.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Este bine să spunem tinerilor că în Isus Cristos găsim cel mai puternic antidepresiv. Fără El nu găsim decât lacrimi în această viaţă, nu găsim decât disperare.

Dacă stai de vorbă cu cineva care este cu zâmbetul pe gură tot timpul, stai să-l cercetezi şi îi câştigi încrederea şi ajunge să-ţi spună ce trăieşte el...

Ioan Ciobotă:

Treci dincolo de masca lui...

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Da, exact, când a dat jos masca, ai văzut cât de depresiv este respectivul. Fără Isus Cristos nimeni nu se poate bucura cu adevărat de viaţă.

Cântă Ligia Bodea:

Şi nu ne vom pierde în larguri,

Pe-oceanele pline de nori,

În faţă se văd trei catarge,

e al mântuirii vapor.

În urmă-i furtuna, pentru totdeauna,

'nainte e cerul, şi soarele cald,

Cetatea-i de aur, cu porţi de safire,

Cu străzi aurite şi cer de samarald.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Toate acestea se bazează pe o distorsiune cognitivă, o gândire distorsionată, şi punctul din care eu aş vrea să privesc puţin problema este ce se întâmplă în sufletul nostru atunci când Diavolul reuşeşte să ne mintă şi ca urmare a faptului că noi credem minciunile Diavolului, ajungem să fim deprimaţi, ajungem să fim aşa de zdrobiţi sufleteşte încât să nu mai avem bucurie de viaţă.

Ioan Ciobotă:

Dacă ar fi să caracterizezi depresia în câteva cuvinte, care ar fi acestea?

S.M.:

Depresia cred că este neîncredere în Dumnezeu. Asta pot să zic că este depresia, în primul rând neîncredere în Dumnezeu.

Daniela Bălan:

Cine ajunge să aibă o depresie, are întâmplări care-l afectează încă din copilărie. Sunt lucruri foarte vechi, foarte adânci în sufletul unui om. Mulţi oameni nu reuşesc să exteriorizeze lucrul acesta faţă de altcineva şi atunci, pentru că sunt lucruri pe care nu le pot vorbi cu toată lumea, am ales soluţia să vorbesc singură şi spun numai ce se poate spune. Cam aşa reuşesc eu să-mi controlez depresiile.

Ioan Ciobotă:

Există şi un alt tip de depresii, care apar la membrii unor familii dezbinate.

Fetiţă:

Tata s-a despărţit de mama şi tata m-a părăsit.

Ioan Ciobotă:

Ai avut senzaţia că eşti vinovată pentru despărţirea lor?

Fetiţă:

Nu. Deci, parcă am simţit că tata nu mă mai iubea, n-aveam cu cine discuta, decât doar cu fratele meu. Dar parcă nu mai aveam... mi-am pierdut tatăl.

Ioan Ciobotă:

Ce soluţie vedeai tu - dacă s-ar întoarce tatăl tău la tine sau dacă ai avea mai mulţi prieteni?

Ana Gavrilă, psiholog:

Depresia este o tristeţe disproporţională cu evenimentul care a cauzat-o şi care durează mult mai mult decât este normal. Fiecare în viaţa de zi cu zi trecem prin depresii, datorită stresului, eşecului, dar sunt tristeţi tranzitorii, care trec şi apoi revenim la viaţa cotidiană.

Depresia afectează comportamentul emoţional, cognitiv, comportamentul motor, voinţa, motivaţia.

În ceea ce priveşte emoţiile, se remarcă o tristeţe accentuată, lipsa interesului pentru activităţile cotidiene, lipsa interesului pentru hobby-urile pe care persoana le-a avut, chiar o scădere a afecţiunii pentru persoanele dragi, în general o lipsă de interes pentru viaţă.

Ioan Ciobotă:

I-ai văzut cumva întristaţi pe cei din jurul tău, pe mama ta sau pe fratele tău, atunci când aţi rămas singuri?

Fetiţă:

Da. Fratele meu plângea tot timpul, chiar dacă eu încercam să mă joc cu el.

Mama plângea şi ea. Şi eu plângeam câteodată, dar cu timpul înţelegeam.

Ana Gavrilă, psiholog:

Voinţa, în perioada de depresie este foarte scăzută, persoana poate fi foarte greu motivată, nu prezintă interes faţă de mai nimic.

Din punct de vedere cognitiv se remarcă o lentoare în gândire, scăderea capacităţii de concentrare a atenţiei, scăderea capacităţii de rezolvare a problemelor, lentoare în luarea deciziilor.

Din punct de vedere motor, în depresiile mai profunde poate interveni chiar lipsa activităţii motorii, ca de exemplu statul în pat, statul în aceeaşi poziţie, scade pofta de mâncare, dezinteres faţă de aspectul exterior al persoanei.

Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:

Vroiam să mai pomenesc un aspect al depresiei. Cred că acest lucru este important pentru creştin să-l ştie, şi anume implicarea spirituală în declanşarea depresiei. Noi avem - cei care credem în Dumnezeu, cei care L-am acceptat pe Isus Cristos în viaţa noastră, Îl avem pe Isus Cristos ca un scut protector în faţa minţii noastre, astfel că scutul lui Isus Cristos ne scuteşte de primirea unor lucruri neluminoase în mintea noastră, a unor lucruri necurate în mintea noastră, care să ne murdărească mintea şi să o zăpăcească.

Lidia Iliesi:

Cât de lungi erau insomniile în timpul nopţii?

M.O.:

Insomniile puteau să ţină de seara până dimineaţa, să nu adorm deloc, nici chiar cu medicamente destul de bune.

Nadia Neagoe:

Inima mea este plină de dragoste acum, pot să zic că simt numai dragoste. Pot să zic că şi pentru tatăl meu simt dragoste, căci este tatăl meu....

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Aici este un lucru foarte important. Sunt unii oameni care trăiesc depresia ca o urmare, ca o consecinţă a unor păcate pe care ei le-au făcut în cursul vieţii lor. Acesta este o cursă a Diavolului. Deci, în ce măsură depresia este urmare a păcatului pe care l-am făcut - şi Dumnezeu ne întristează pentru că am făcut un anume păcat, şi în felul acesta ne semnalează felul nostru greşit de viaţă - şi în ce măsură este mâna Diavolului care ne spune: "Pentru tine nu mai este iertare. Tu ai făcut păcatul acela mare, tu ai făcut păcatul cel mai adânc, cel mai oribil, cel mai teribil, nu există iertare pentru aşa ceva". Şi mulţi se lasă.

Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:

Noi nu primim în mintea noastră anumite intervenţii demonice. Necrezând în altceva decât în Isus Cristos, nu credem în magie, nu credem în spiritism, nu credem în astrologie, deci nu primim aceste influenţe în mintea noastră. Dar, alte persoane, poate curioase, în căutare de o viaţă spirituală, încep să caute şi ajung în aceste teritorii şi păşesc în aceste teritorii care sunt deosebit de periculoase pentru minte şi pentru corp.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Este foarte frecvent ca în depresie să ne simţim singuri şi să credem că suntem cu totul şi cu totul părăsiţi nu numai de cei din jur, ci chiar de Dumnezeu Însuşi.

Lucrul acesta însă nu este adevărat. O distorsiune cognitivă, o distorsiune în gândurile noastre, o minciună de fapt, poate sta foarte uşor la baza depresiei noastre.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Atâta vreme cât nu-l găsim pe Dumnezeu, omul se caută pe sine, caută împliniri de tot felul, aleargă într-un iureş năvalnic într-o parte sau alta.

Petreceri, distracţii, care toate promit că îl vor împlini, dar toate se dovedesc a fi o Fata Morgana. Aşa sunt promisiunile pe care le dă lumea într-un fel sau în altul.

Omul nu mai are timp să se întâlnească cu sine însuşi şi chiar dacă se întâlneşte cu sine însuşi, nu câştigă prea mult lucru. Omul trebuie să se întâlnească în final cu Dumnezeu.

Cântă Ligia Bodea:

În urmă-i furtuna, pentru totdeauna,

'nainte e cerul, şi soarele cald,

Cetatea-i de aur, cu porţi de safire,

Cu străzi aurite şi cer de samarald.

Sfârşitul părţii a 4-a a Documentarului despre Depresie:

"Depresia - durerea sufletului.

            Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

**************************************************

Documentar despre Depresie - Partea 5 (În total sunt 6 părţi)

"Depresia - durerea sufletului.

            Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

Realizat pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.

Realizator: Ioan Ciobotă

Câteva gânduri despre depresie:

M.O.:

Eu nu mai aveam nimic vesel.

Daniela Bălan:

Unele forme de depresie se manifestă şi prin temperament coleric, ţip, urlu, trântesc uşi - sunt afectaţi copiii din cauza depresiilor.

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Depresia este o decizie de a rămâne în amărăciune.

S.M.:

Am impresia că tot ce este în jurul meu îşi pierde sensul.

Daniela Bălan:

Nu ştiam, eram disperată, nu mai găseam nici o portiţă.

Ioan Ciobotă:

Care sunt câteva cauze ale depresiei, care sunt efectele şi care ar putea fi posibile soluţii pentru depresie, la toate aceste întrebări încercăm să răspundem în minutele care urmează. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul "depresie", dar sperăm ca o bună parte dintre frământarile ascultătorilor noştri sa-şi găsească răspuns.

Care sunt efectele sau simptomele depresiei?

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Unele din efectele şi chiar şi simptomele depresiei sunt tristeţe, pesimism, lipsă de speranţă, apatie, inerţie, incapacitatea de a lua decizii. Alteori se observă o oboseală generală sau pierderea energiei, o lipsă de interes pentru absolut orice ce făcea parte integrantă din viaţa de dinainte: muncă, hobby, sex.

S.M.:

Nu  mai am simţul realităţii. Am impresia că tot ce-i în jurul meu îşi pierde sensul. Mi se pare totul negru în jur.

Ioan Ciobotă:

Daniela Bălan a experimentat depresia.

Daniela Bălan:

Oricât ţi-ar fi de prieteni, nu te pot sprijini în situaţii din astea. Poate că uneori binevoitori sau răuvoitori, cum au încercat poate să mă ajute şi pe la spate se râd şi spun: "Săraca Dana, e nebună" şi altele.

Ioan Ciobotă:

Unii oameni decid in mod benevol sa ia contact cu lumea Diavolului. Cum afecteaza aceste contacte mintea si sufletul unui om?

Dr.Doina Cosman, profesor la Universitatea de medicina si farmacie din Cluj, catedra Psihologie medicala, medic primar psihiatru, sef de sectie.

Am întâlnit în practica mea multe persoane, care după aceste excursii în teritorii nepermise - şi mă refer direct la spiritism - au devenit depresive. E important ca creştinii să ştie că nu e voie să depăşească graniţele pe care Dumnezeu ni le-a dat şi acolo unde avem permisiunea să păşim. Este foarte bine să studiem, să fim curioşi, să ne documentăm, dar nu este bine să păşim în teritoriile necurate.

Ioan Ciobotă:

Am completa noi, la capitolul teritorii necurate se pot inscrie si consultarea Horoscopului, magia, ghicitoria, psihoterapiile dubioase, diverse forme de medicina alternativa, radiestezia, acupunctura, bioenergiile sau mai nou chiar cultul diavolului, prezentat de o buna parte dintre desenele animate pentru cei mici si de multe programe de televiziune.

M.O.:

De fiecare dată când merg undeva, la o şedinţă, la un supermarket unde oricine e stresat ce să cumpere, cum să cumpere, să-i ajungă totul, atunci automat îmi iau un medicament, doza pe care eu o cunosc.

Lidia Iliesi:

Ţi se părea că sunt greu de rezolvat problemele din ziua respectivă, chiar problemele obişnuite ale zilei - să găteşti pentru copii, să faci curăţenie în casă, să mergi la cumpărături?

M.O.:

Problemele îmi păreau chiar foarte grele, de realizat aproape că nici nu mă mai puteam gândi la ele. Era o oboseală foarte, foarte accentuată. De stradă nici vorbă, fiindcă eram un om în perioada aceea foarte trist - nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd, eram un om închis de tot.

Ioan Ciobotă:

Exista solutii pentru bolnavii depresivi?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Există soluţii. Nenorocirea este că se face apel târziu la medicul psihiatru, când depresia este de intensitate nu nevrotică, ci de intensitate psihopatică sau psihotică, când asistăm la complicaţiile depresiei. Complicaţia cea mai de temut este suicidul. Suicidul trebuie depistat în formele lui primare, pentru că altfel bolnavul nu mai poate să găsească nici o scăpare. Mai devreme                

sau mai târziu va scăpa de sub vigilenţa anturajului şi va comite suicidul.

Nadia Neagoe:

În acea seară am luat Biblia în mâna şi am început să citesc din ea. Cuvintele pe care le-am citit mi-au intrat aşa de pătrunzător în suflet, încât simţeam că inima mea îşi ia zborul.

Simţeam că Domnul este lângă mine şi este bucuros că mi-am mărturisit păcatul, este bucuros că m-am întors la El şi că El niciodată nu mă va lăsa.

Tocmai acel verset l-am citit: "Eu niciodată nu vă voi lăsa". Aşa de mult m-a emoţionat - simţeam că dintr-o dată totul în jurul meu se face lumină, se face alb, pot să zbor. Nici nu cred că pot să explic ceea ce am simţit în ziua aceea. O mare bucurie a fost.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Dacă nu-L întâlnim pe Dumnezeu, vom întâlni tot mai multe depresii. Tot mai multe depresii, vom apela tot mai mult la antidepresive şi vom avea tot mai multe lacrimi pe obraz. În loc să avem lacrimi de bucurie, avem lacrimi de nefericire.

Aş aduce aminte de un aforism al Sfântului Augustin, acest genial cugetător al creştinismului, care ne spunea aşa vis-a-vis de depresie: "Tu uşurezi pe acela pe care-l umpli. Şi pentru că nu suntem plini de Tine, suntem o povară pentru noi înşine.

Ioan Ciobotă:

Care este diferenta intre solutiile oferite de psihologia laica si cea crestina?

Ana Gavrila, psiholog:

Diferenţa fundamentală ar fi de unde vine ajutorul. În psihologia laică, omul este cel care e poate ajuta pe el însuşi, omul găseşte resurse în el să se ajute. În psihologia creştină, Dumnezeu este Cel care-l ajută pe om.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Atâta vreme cât omul nu-L are pe Dumnezeu, omul este o povară pentru el însuşi. De îndată ce Dumnezeu îi umple viaţa, se schimbă optica de valori. Oamenii trăiesc frustrant această viaţă, pentru că negăsindu-L pe Dumnezeu, şi neîmplinindu-se într-o parte şi-n alta a vieţii, ajung să disimuleze depresia. Ei sunt maştrii în a disimula depresia. Îşi dau seama că depresia este ceva la ordinea zilei, şi atunci o maschează, o ascund sub un zâmbet, sub încercări de a face ceva şi aşa mai departe.

Ioan Ciobotă:

Cum priveste Dumnezeu durerile oamenilor?

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Dumnezeu este atât de dorni să-şi arate dragostea faţă de noi, atât de mult ne iubeşte - dacă a fost în stare să-şi dea Fiul să moară pentru noi, cum nu ne-ar da acum, în fiecare clipă a vieţii noastre prezenţa Lui, dragostea Lui?

Toate acestea sunt la îndemâna noastră atunci când nu ascultăm de şoapta mincinoasă a celui rău, care ne spune că Dumnezeu nu-I lângă noi.

Cântă Liviu Bocăneală:

Vino şi-nchide-mi ochii,

ca să revăd minunile Tale, când ziua rămas bun îşi ia.

Noaptea ce se lasă e caldă şi blândă,

că-i plină de lumina Ta.

S.M.:

Şi acum am stări depresive. Aş minţi dacă aş zice că nu mai am stări depresive deloc. Mai am şi acum. Pot să zic că în fiecare zi am stări depresive, dar când mă simt mai rău şi văd că parcă totul îşi pierde sensul, atunci mă pun pe genunchi şi încep să mă rog şi Îi spun lui Dumnezeu efectiv ce simt: "Doamne mă simt aşa, mă simt aşa. Simt că viaţa mea n-are nici un rost, simt că lucrurile din jurul meu parcă îşi pierd înţelesul, asta simt". Încep să-I spun lui Dumnezeu efectiv tot ceea ce simt, fiind conştient că El există şi m-ascultă.

Ana Gavrila, psiholog:

O persoană aflată în depresie, acceptă mult mai uşor ajutorul lui Dumnezeu, care este oarecum în afara lui, ştiind că el, din resursele lui proprii îi va fi foarte greu să treacă peste aceasta. Dumnezeu Cel care te ajută şi care este disponibil oricând - dragoste necondiţionată, pentru o persoană în depresie este o soluţie foarte bună.

S.M.:

După un timp, uneori mai rapid, uneori mai mult, parcă se face lumină în jurul meu şi parcă revin la normal atunci şi încep să mă bucur de viaţă, încep să fac ceea ce consider eu că trebuie să fac şi revine situaţia la normal.

Daniela Bălan:

Am momente când totuşi nu mă mai controlez şi încep să plâng şi asta este cel mai jenant deoarece îţi spune cineva: "Bună ziua!" şi începi să plângi şi nu reuşeşti să-i spui nimic de ce plângi.

Ioan Ciobotă:

Care ar putea fi câteva soluţii pentru depresie, bineînţeles în afară de cele medicamentoase şi care se iau pe bază de reţetă?

Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:

Depresia se tratează destul de bine în zilele noastre, prin medicaţia antidepresivă. Există foarte multe de medicamente antidepresive, care realmente au un impact bun asupra depresiei, asupra componentei biologice a depresiei. Dincolo de aceste medicamente, terapia trebuie completată cu psihoterapie.

În primul rând trebuie să se reconstruiască persoana din punct de vedere cognitiv, de aceea terapiile comportamentale sunt un sprijin bun.

Ioan Ciobotă:

Publicatia "STRIGATUL DE LA MIEZUL NOPTII" noteaza urmatoarele pe marginea problemelor psihice la copii si tineri:

Tot mai multi tineri ajung la convingerea ca viata este o amenintare continua si nu mai merita traita.

«Tot mai multi copii si tineri au de luptat împotriva problemelor psihice. Mânia, depresia şi suicidul în adolescenţă, nu mai sunt subiecte care aparţin doar unui segment al populaţiei. În asemenea cazuri, părinţii sunt de cele mai multe ori total depăşiţi, iar tinerii pur şi simplu nu mai ştiu ce să facă. Pentru ei viaţa devine o povară.»

Dr.Doina Cosman, profesor unversitar, medic primar psihiatru:

Reconstrucţia cognitivă prin terapii cognitiv-comportamentale este bună pentru că învaţă persoana să îşi selecteze gândurile care nu sunt productive, gândurile care o încurcă, "pattern-urile" sau stereotipiile de gândire, cum ar fi vorbirea interioară de tipul: "Nu sunt bună de nimic", "Eu sunt o persoană care am mereu ghinion în viaţă", "pe mine nimeni nu mă acceptă aşa cum sunt" sau "pe mine nimeni nu mă iubeşte". Acestea sunt nişte stereotipii care sunt nonproductive.

M.O.:

De exemplu, mă urc în autobuz şi dintr-o dată simt că mi s-ar face rău. Automat, dacă eu în mintea mea şi în gândul meu îmi susţin acest lucru, într-adevăr mi se face rău. Atacul de panică deja îşi face efectul şi ajungi exact la ceea ce nu-ţi doreşti.

Nadia Neagoe:

Eram foarte deprimată, simţeam nevoia să vorbesc cu cineva, să mă plâng cuiva, să-i spun durerea pe care o am în inimă. Dar niciodată nu am avut şansa asta, pentru că mi-era şi frică, aveam o frică mare în mine şi nu ştiam ce să fac, nu ştiam la cine să alerg. Mama mea mă lua mereu la Biserică cu ea, mă obliga să merg cu ea la Biserică, pentru că mama mea este creştină evanghelică. Dar nu-mi plăcea, nu mă interesa aşa de mult, nu mă atrăgea. Mi se părea că sunt duşi de acasă şi că nu are nici un rost să merg acolo, nu m-ajută cu nimic.

Ioan Ciobotă:

Cum se simte un bolnav depresiv?

Radiana Cordos, psiholog si consilier crestin:

Are o stimă de sine scăzută. În continuu persoana respectivă se critică, are simţăminte de vinovăţie, de ruşine, lipsă de valoare, neajutorare. Îşi pierde spontaneitatea, alteori duce chiar la insomnii sau la dificultăţi de concentrare, al pierderea apetitului sau aşa mai departe.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Ce frumos! "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale." Dacă mergem la Psalmul 32, vedem acolo tristeţea profundă pe care a trăit-o împăratul David după păcatul cu Bat-Şeba.

Ar trebui ca fiecare tânăr credincios, pentru că nu se poate ca chiar şi tânărul credincios să nu cadă într-un păcat sau în altul de natura acesta sexuală. Într-un fel sau în altul. Nu trebuie să comiţi adulterul la modul fizic. Este suficient doar să vezi ceva, să-ţi imaginezi ceva şi te-ai întristat. Dar trebuie să ştii că se poate ieşi de aici.

Ioan Ciobotă:

Ameninţarea apare mereu acolo unde este nesiguranţă. Frica apare acolo unde nu există protecţie şi incertitudinea acolo unde nu există o bază solidă. Viaţa le poate oferi oamenilor multe satisfacţii, deoarece astăzi, celor din clasa mijlocie le merge la fel de bine ca boierilor care au trăit cu secole în urma. Mâncarea este suficientă şi majoritatea oamenilor au unde locui. Niciodată nu au existat atâtea posibilităţi pentru a-ţi forma o educaţie şi a urma nişte studii. Avem zilnic posibilitatea de: relaxare, sport, relaţii. Oamenii nu au fost niciodată atât de toleranţi şi deschişi ca astăzi. Medicina s-a dezvoltat la un nivel foarte înalt, iar speranţa de viaţă este ca atare la fel de mare.

Şi totuşi, de ce depresia este boala secolului nostru?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Câtă vreme am tăcut, deci cât David a tăcut, cât era el de împărat, câtă vreme a tăcut şi nu s-a dus la Dumnezeu, era întristat, era un însingurat. Dar când s-a dus cu păcatul lui la Dumnezeu, el şi-a dat seama că Dumnezeu îi poate da iarăşi bucuria mântuirii.

Ioan Ciobotă:

Am putea concluziona la cele spuse de psihiatrul Ioan Negrulescu că într-adevar Dumnezeu ne îndeamnă să-L numim Tatăl nostru, pentru că ne iubeşte şi ne doreşte binele şi fericirea.

În continuare un caz concret de ajutor prin rugăciune pentru un bolnav aflat în depresie.

S.M.:

Un alt moment critic a fost când - mi-aduc aminte - tot acolo în spital eram în sala de sport, eram întins pe o canapea, nu-mi mai găseam locul nicăieri. Parcă oriunde aş fi stat, tot rău mă simţeam, tot fără nădejde, fără speranţă. Mi-aduc aminte că am început să mă rog şi să-i spun: "Doamne ajută-mă! Ajută-mă să ies de aici! Fă ceva cu mine, vezi în ce stare sunt, ai milă!"

Ioan Ciobotă:

Mulţi oameni percep viaţa ca o ameninţare. De ce? Pur şi simplu pentru că nu cunosc o altă variantă, şi anume: Cristos şi mântuirea oferită de El. Nimic nu poate înlocui ceea ce doar Dumnezeu ne poate da, aşa după cum toate becurile din lume nu pot înlocui soarele. Fără Isus nu găsim răspuns la întrebările cele mai importante ale vieţii. Cine bea apă din fântâna acestei lumi ramâne veşnic însetat. Siguranţa oferită de lume este ca sloiurile de gheaţă plutitoare care, încet, dar sigur, se topesc. Avem nevoie de teren solid sub picioarele noastre. Biblia spune: «Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Cristos» (1 Corinteni 3,11).

S.M.:

Îmi aduceam aminte de Iov, prin ce a trecut Iov. Oarecum mă aflam în piele lui Iov atunci. Tot aşa rugându-mă, la un moment dat reuşeam să adorm şi aveam momente când visam că-s bine, dar când mă trezeam din vis... vedeam că-s rău...

Acum, când îmi aduc aminte de chestiile astea, nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo.

Ioan Ciobotă:

Copiii ce fac când treceţi prin perioada de depresie?

Daniela Bălan:

Unele forme de depresie se manifestă şi prin temperament coleric - ţip, urlu, trântesc uşi - sunt afectaţi copiii din cauza depresiilor. De aceea eu ca mamă trebuie foarte mult să mă controlez şi să evit cel puţin contactul cu ei în zilelel acelea. Caut să vorbim cât mai puţin, le dau de desenat, de jucat, mai bine plec, ies afară, mă fac că nu-i văd, indiferent ce fac. Copiii sunt afectaţi. Când mama are depresii, copiii au de suferit, pentru că mai târziu şi ei, fiind crescuţi aşa cu urlete şi cu ţipături, nici ei nu vor fi sănătoşi şi apţi să-şi crească copiii lor în regulă, aşa cum trebuie. De aceea încerc să mă controlez cât se poate.

Cântă Liviu Bocăneală

Liniştea ce mă-nconjoară,

mă mângâie şi mă-nfioară,

e toată, toată numai glas,

Vino şi-nchide-mi ochii,

şi oricât de slabă mi-e credinţa,

ecoul vocii Tale mi-a rămas.

M.O.:

Am perioade într-adevăr în care mă simt mult mai bine. Dacă problemele acasă sunt mai uşoare, se răresc problemele mai grele, atunci merge mai bine.

Ioan Ciobotă:

Multă vreme Nadia Neagoe a simţit o ură cumplită pentru tatăl ei, care era alcoolic.

Dar a avut bucuria ca viaţa ei să fie transformată şi să simtă dragostea nemarginită a lui Dumnezeu revărsându-se peste ea, ceea ce i-a dat putere să-şi ierte tatăl şi să-i spună că-l iubeşte.

Nadia Negoe:

Să ne îmbrăcăm în haina nouă, căci noi acum aşa negri şi cu inima plină de ură suntem îmbrăcaţi într-o haină neagră, pătată. Nu trebuie decât să ne lepădăm haina şi să ne îmbrăcăm cu o haină nouă, pe care Domnul ne-o dă.

O inimă blândă, o inimă plină de dragoste şi iubire.

Ioan Ciobotă:

Dar ce se intampla cu omul care nu-L gaseste pe Dumnezeu?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Atâta vreme cât nu-L găsim pe Dumnezeu, omul se caută pe sine, caută împliniri de tot felul, aleargă într-un iureş năvalnic, într-o parte sau în alta, petreceri, distracţii, care toate promit că-l vor împlini, dar toate se dovedesc a fi o Fata Morgana. Fata Morgana este senzaţia pe care o au cei care traversează un deşert, datorită setei cumplite, au la un moment dat halucinaţii. Văd la un moment dat oaze unde curg izvoare cu ape cristaline şi aşa mai departe.

Aşa sunt promisiunile pe care le dă lumea într-un fel sau în altul.

S.M.:

Au fost situaţii în copilăria mea, când părinţii sau cineva mai apropiat mi-au spus că nu sunt bun de nimic sau că niciodată n-am făcut ceva cum trebuie şi poate chestia asta m-a făcut să devin mai vulnerabil al anumite persoane sau situaţii şi poate acesta este unul dintre motivele pentru care sunt uşor influenţabil.

Daniela Bălan:

Am avut atunci şi tentative de sinucidere, pentru că el a plecat. Nu ştiam, eram disperată, nu mai găseam nici o portiţă. Ziceam: "Nasc copilul, poate că-l nasc acasă, poate că la spital." Nici n-am fost bine informată şi bine pregătită pentru lucrurile astea.

M.O.:

După ce se trece de stările grele de depresie, şi sunt mai lejer, atunci poţi să începi să mănânci, dar poţi să cazi în panta să mănânci mult, sau nu mult, dar des. Mereu te duci şi mănânci. Aşa se manifestă de fapt şi înainte de a cădea într-o depresie. Mănânci mai des, dar puţin, nu stai jos la masă, cum s-ar servi normal la masă, "ciugulit" cum se spune. Şi asta nu este bine.

Ioan Ciobotă:

Ce sfat ar putea oferi Nadia Neagoe, după ce a trecut prin depresie?

Nadia Negoe:

Să citească foarte mult Biblia, căci Biblia ne luminează foarte mult. Biblia este lumină pe calea pe care mergem şi chiar să frecventeze foarte des biserica, pentru că acolo se explică Cuvântul Domnului. Acolo putem înţelege mai multe lucruri. Domnul spune doar urmaţi-Mă, veniţi după Mine şi faceţi doar voia Mea.

Domnul nu ne pune să alergăm 5 kilometri ca să fim nişte copii adevăraţi ai Lui, ci doar să facem doar voia Lui şi să mărturisim ceea ce am făcut în trecut.

Cântă Liviu Bocăneală:

Şi până mâine dimineaţă,

când vor veni iar zorile,

îţi dau spre pază viaţa mea.

Vino şi-nchide-mi ochii,

Ştiu că aproape de mine e Harul,

pe care duhul meu Ţi-l tot cerea - să pot şi eu să văd Faţa Ta.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Omul nu mai are timp să se întâlnească cu sine însuşi şi chiar dacă se întâlneşte cu sine însuşi, nu câştigă prea mult lucru. Omul trebuie să se întâlnească în final cu Dumnezeu.

Ioan Ciobotă:

Au fost traume mari în viaţa ta sau în copilăria ta, care te-au marcat pentru tot restul vieţii?

S.M.:

Am avut o traumă, cu mai mulţi ani în urmă. Am plecat de acasă fără să-i anunţ pe părinţi, am stat vreo 2 zile, a treia zi m-am întors - a fost o experienţă grea pentru mine. Nu cred că mi-am dat seama ce am făcut pe moment, dar plecând de acasă mi-am dat seama că îmi lipsesc foarte mult familia şi prietenii.

Cu timpul am realizat că am făcut o greşeală.

Ioan Ciobotă:

De fapt oamenii nu sunt independenţi, ci dependenţi de Dumnezeu. Fără El ducem totdeauna lipsă de ceva. Ba mai mult, ne lipseşte Totul, ne lipseşte însăşi viaţa - deoarece Dumnezeu este viaţa.

            E trist că mulţi nu cred acest lucru. Dar oare problemele «lăuntrice» ale oamenilor nu au glas, nu sunt ele un strigăt al inimii care spune: «Ceva îmi lipseşte»!?, «Nimeni nu mă poate ajuta în problema mea!» Ajutorul uman este în acest caz ca un leucoplast pus pe o tumoare.

S.M.:

La început am plecat cu gândul că nu mă voi mai întoarce acasă. Dar, după o zi mi-am dat seama că nu am făcut bine ce am făcut şi am zis că e cazul să mă întorc înapoi, ceea ce am şi făcut. Am mers 23 de kilometri pe jos într-o noapte de vară - mâncam prune verzi şi beam apă...

Am ajuns acasă murdar, am ajuns vai şi amar de capul meu. Când am ajuns nu era nici apă caldă - tocmai atunci. Dar m-am bucurat c-am ajuns acasă şi am simţit din nou îmbrăţişarea mamei. Mai puţin pe a tatălui. Taică-meu era aşa mai... pe el parcă nu l-a afectat aşa de mult plecare mea, dar pe maică-mea a afectat-o mai mult decât pe el. Atunci a fost episodul de depresie cel mai violent şi mai puternic. A fost aşa de puternic că am fost internat şi în spital.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Trebuie să fim foarte atenţi. Când Dumnezeu ne pedepseşte cu această depresie conjuncturală, depresie care este normal să apară. În momentul când noi am intrat în păcat, este normal ca natura divină din noi când se întristează să întristeze odată cu ea întreaga noastră fiinţă. Asta este un lucru bun, pentru că ne arată că suntem deosebiţi de ceilalţi oameni, pentru că nu ne complacem în păcat. Chiar dacă am căzut în păcat, nu ne complacem în el. Avem o atitudine diferită faţă de păcat în comparaţie cu ceilalţi, cu necreştinii. Ei se complac în păcat, le place. Un creştin când cade acolo, lui nu-i place.

Când iasă afară vede că aici a fost doar momit, că a fost murdărit, că a căzut în mocirlă. Pe urmă suportă consecinţa - este întristat, pentru că Duhul Sfânt din el este întristat şi odată cu Duhul Sfânt întristat se întristează însăşi toată natura omului.

Dar omul trebuie să ştie imediat: Nu trebuie să cad în cursa Diavolului, să rămân în această lungă întristare. Trebuie să uit şi să spun ca şi David: "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale".

Ioan Ciobotă:

Dragi ascultători, cu siguranţă cauzele depresiei sunt multe şi diferite de la persoană la persoană.

De la depresia post-partum, sau depresia unei femei după naştere, până la depresia datorată morţii cuiva drag, divorţului, pierderii locului de muncă, înşelării din partea prietenilor sau din partea partenerului de viaţă, pierderea unor sume mari de bani sau chiar a locuinţei, depresia poate fi cauzată de o mulţime de factori.

Totuşi, am vrea să vă încurajăm să nu percepeti viaţa ca pe o ameninţare, ci ca pe o şansă! Existenţa noastră are un scop mult mai nobil, iar noi avem posibilitatea ca în timpul ei să descoperim şi să trăim adevărata viaţă. Daca mergi pe calea lui Isus, El va ţine în Mâna Lui viaţa ta. Nu irosi această şansă! Roagă-L pe Isus Cristos să preia El conducerea vieţii tale. Vino la Isus, la Lumina lumii, Cel care va aduce siguranţă şi în viaţa ta.

Depune tot efortul să clădeşti o bună temelie pe care El să construiască apoi adevărata viaţă.

Sfârşitul părţii a 5-a a Documentarului despre Depresie:

"Depresia - durerea sufletului.

            Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

Mai urmează încă o parte.

*********************************************

Documentar despre Depresie - Partea 6 (ultima)

"De ce plângi?"

"Depresia - durerea sufletului.

            Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

Realizat pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.

Realizator: Ioan Ciobotă

Câteva gânduri despre depresie:

S.M.:

Mi se pare totul negru în jur.

M.O.:

Eram un om în perioada aceea foarte trist, nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd, un om închis de tot.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

E atâta lume, dacă stai cu cineva care este cu zâmbetul pe gură tot timpul, stai să-l cercetezi şi îi câştigi încrederea şi ajunge să-ţi spună ce trăieşte el...

Ioan Ciobotă:

Treci dincolo de masca lui...

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Da, exact, când a dat jos masca, ai văzut cât de depresiv este respectivul.

Nadia Neagoe:

Eram plină de ură şi răzbunare.

Ioan Ciobotă:

Cu menţionarea că multe dintre ideile prezentate în această a 6-a si ultima parte a documentarului sunt citate din cartea "Abuzul sexual al copilului" de Maxine Hancock şi Karen Burton Mains scoasă de Editura Samuel din Mediaş, am intitula episodul de astăzi: "De ce plângi?".

Cauzele depresiei sunt multe şi diferite de la persoană la persoană. Am încercat în episoadele anterioare să abordăm o plaja largă de cauze care duc la depresie, dar suntem convinşi că nu am reuşit să atingem toate punctele de vedere.

Câteva dintre cauzele abordate până acum ar fi pierderea cuiva drag, divorţul, problemele financiare, problemele cu locul de muncă sau cu locuinţa, o imagine proastă de sine sau o oboseală cronică şi nu în ultimul rând implicarea în activităţi care au legătură cu spiritismul sau ocultul.

Acum, în mod special am dori să abordăm problema abuzului sexual în copilărie.

Specialiştii afirmă că o mare parte dintre femeile depresive au fost supuse unui abuz sexual în copilărie, poate din partea unui prieten de încredere al familiei, din partea tatălui, a unui bunic, a unui vecin simpatic, a unui văr sau poate chiar din partea unui frate.

Situaţia statistică la băieţi abuzaţi în copilărie este puţin mai bună, dar efectele şi într-un caz şi-n celălalt sunt la fel de dezastruoase.

Vinovăţia, teama de a spune vreodată cuiva despre viol sau despre incest, dificultăţi în a primi mesaje de dragoste, lipsă de încredere, probleme de relaţii, probleme comportamentale, dureri fizice în urma violului, teamă, nelinişte, toate acestea pot conduce la depresie sau chiar la tentative de sinucidere.

Cum trebuie abordată problema depresiei?

Dr.Doina Cosman, profesor la Universitatea de medicina si farmacie din Cluj, catedra Psihologie medicala, medic primar psihiatru, sef de sectie:

Persoana depresivă este o persoană care nu se iubeşte pe sine. De aceea depresia, într-un limbaj mai metaforic ar putea fi caracterizată ca o neiubire de sine, neiubire de ceilalţi.

De aici provine şi neputinţa de a te iubi pe tine, de a te accepta aşa cum eşti, care se reflectă în neputinţa de a-i accepta pe ceilalţi, neputinţa de a iubi pe ceilalţi aşa cum sunt.

S.M.:

Aveam impresia că merg în iad, pur şi simplu. Aveam impresia că doar un pas mă mai desparte de iad, aveam senzaţia că totul arde în jurul meu. Senzaţie sau viziune de iad, ceva de genul acesta. Parcă nu mai puteam suporta pe nimeni în jurul meu.

Eram aşa de disperat, credeam că am făcut aşa o greşeală mare că am plecat de acasă încât Dumnezeu nu mă mai iartă, gata, nu mai este nici o şansă pentru mine.

Mă simţeam ca şi cum eram practic deja în iad. Aşa de rău m-am simţit - nici nu-mi place să descriu cum m-am simţit atunci. A fost cumplit.

Ioan Ciobotă:

Credem că cel mai mare avocat, vindecător şi sprijinitor al celor care într-un fel sau altul au trecut printr-un abuz este Isus Cristos. Simţim că este de datoria noastră să insistăm asupra faptului că Domnul Isus Cristos este Cel care a stat odată lângă mormânt şi i-a vorbit blând unei femei chinuite, şi că tot El mai stă şi astăzi lângă femeile sau bărbaţii care plâng din cauza diverselor suferinţe ale vieţii.

El mai întreabă încă profund interesat de soarta fiecăruia în parte: "De ce plângi ?".

S.M.:

Am fost internat în spital, mi-au administrat doctorii tot felul de tranchilizante, medicamente după care pur şi simplu nu puteam să fac nimic. Dormeam tot timpul, tot timpul eram somnolent, tot timpul eram ca adormit, dar era neplăcut deoarece nu puteam nici să dorm cum se doarme normal, nu puteam nici să stau în picioare. Era o stare de rău, în general. Tot ce făceam era de scurtă durată, trebuia să mă pun imediat din nou în pat, că mă lua ameţeala, nu puteam să stau prea mult în picioare.

Când veneau părinţii mei la mine, nu puteam să mă concentrez nici să stau de vorbă cu ei, mă întorceam cu spatele la ei.

A fost cumplit.

Ioan Ciobotă:

Aţi avut momente când prietenii sau cunoscuţii v-au întrebat ce se întâmplă şi au încercat să vă ajute?

Daniela Bălan:

Da, au încercat să mă ajute. Dar prietenii sau oamenii care-ţi sunt alături nu sunt pregătiţi ca să ajute un om cu depresie. Trebuie să fii pregătit şi să ştii cum să vorbeşti cu omul aflat în depresie, că altfel îi faci mai mult rău decât bine.

Încercau să se bage în viaţa mea, zicându-mi: "Păi nu mai fă aşa, fă aşa, nu mai fă aia, fă ailaltă" şi atunci eu consideram că ştiu mai bine ce este în casa mea şi în sufletul meu şi mă deranjau sfaturile astea "binevoitoare".

Ioan Ciobotă:

"Femeie, de ce plângi?" - aceste cuvinte ale Domnului înviat, adresate Mariei Magdalena, sunt dintre cele mai întăritoare cuvinte rostite vreodată de un bărbat către o femeie.

Daniela Bălan:

De asta am şi renunţat să mai vorbesc cu prietenii despre problemele mele. Dacă am o depresie evit să mă întâlnesc cu ei. Nu am cu cine vorbi, nu are rost să vorbesc cu prietenii, pentru că nici un prieten, oricât ţi-ar fi de prieten nu te poate sprijini în situaţii din astea.

Poate că uneori binevoitori sau răuvoitori, au încercat poate să mă ajute, dar pe la spate râd şi spun: "Săraca Dana, e nebună".

Ioan Ciobotă:

Problema există. Faptul că încercăm să ne luăm pirvirile de la ea nu înseamnă că se ve rezolva. Tăcerea noastră îi îngăduie să atingă proporţii îngrozitoare.

Prea adesea copiii abuzaţi devin la rândul lor adulţi care-şi abuzează proprii copii. Păcatele tatălui sunt repetate de copii. Tăcerea nu le va ajuta pe victime să-şi rezolve vechile probleme sexuale, imaginea distursă despre sine sau problemele grave la nivel de personalitate.

De asemenea, tăcerea nu va putea veni în ajutorul vinovaţilor, care au nevoie de mărturisire, iertare şi eliberare.

Trebuie să punem capăt la două lucruri: în primul rând tăcerea noastră jenantă, apoi, ca o consecinţă, ciclul de abuzuri sexuale.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

O învăţătură pe care trebuie să o tragă orice creştin este că depresia, chiar dacă apare ca urmare a păcatului din viaţa noastră, de un fel sau de altul, noi trebuie să mergem la Dumnezeu să ne refacem relaţia cu El. El are mâinile întinse spre noi şi este gata oricând să ierte orice păcat - el aşteaptă de la noi doar să vadă că vrem să facem lucrul acesta.

El reface relaţia cu noi şi ne dă în acelaşi timp bucuria mântuirii Lui.

Nadia Neagoe:

Când am citit aceste versete, primul gând a fost că m-am dus la tatăl meu. Şi am înţeles că trebuie să-l iert aşa cum şi Isus m-a iertat pe mine. Şi am înţeles că trebuie să îngădui pe fiecare persoană aşa cum este ea, pentru că fiecare suntem diferiţi şi fiecare greşim în felul nostru. Am încercat să uit tot ce s-a întâmplat şi să merg înainte făcând doar voia Lui.

Ioan Ciobotă:

Ce sfat sau ce sugestie ai avea pentru nişte ascultători care poate chiar acum se află în depresie, chiar acum se află sub imperiul unor gânduri negre, sub imperiul tristeţii, care nu ştiu încotro să o apuce şi care au o teamă grozavă de ziua de mâine?

Nadia Neagoe:

Domnul în Biblie ne spune să nu vă temeţi de ce va aduce ziua de mâine. Aşa cum hrănesc păsările cerurilor, aşa vă hrănesc şi pe voi. Mai ales pe voi, că sunteţi creaţia mea în mâna mea. Aşa vă ajut pe voi, care sunteţi mai importanţi decât păsările.

După cum am făcut şi eu, ar trebui să ne plecăm cu toţii în faţa Domnului, să ne plângem păcatul, să-I spunem cu ce am greşit, să-i spunem tot ce ne frământă inima, căci doar El este singurul prieten adevărat, care nu ne lasă singuri şi tot timpul ne dă sfaturi şi ne ajută în toate lucrurile.

Ioan Ciobotă:

Poate pentru mulţi viaţa devine o luptă din ce în ce mai greu de suportat. Poate mulţi îşi doresc să trăiască măcar o zi fără să se mai gândească la trecut sau fără ca trecutul să-i mai afecteze.

Poate asta este tot ce-ţi doreşti: o zi fără imagini din trecut sau fără amintiri groaznice, dar o zi fără mânie sau ură, care să te consume în interior.

Nadia Neagoe:

Doar El este singurul prieten adevărat în care putem nădăjdui. Nici un om de pe lume nu ne poate ajuta aşa cum ne ajută El.

Să ne plecăm înaintea Lui şi să-şi plângă fiecare păcatul şi să-I spună Lui toată durerea din suflet - ce simte, ce a făcut şi să-L primească pe Domnul Isus în inimă ca Domn şi Mântuitor.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Depresia de foarte mult ori este o consecinţă a păcatului. Dacă noi apelăm la Isus Cristos - Cel care a primit pedeapsa pentru noi, El ne va da pacea Lui.

Pacea Lui nu se compară cu pacea pe care ne-o dă lumea, pe care ne-o dă trăirea intensă la o discotecă într-o seară, şi apoi trăirea pe următoarele zile a unui gust amar, cenuşiu, a unui gust amar de viaţă, care parcă este legată cu plumb de picioare.

Dacă apelăm la Isus Cristos care ne împlineşte, atunci depresiile care vor apare în viaţa noastră vor fi foarte pasagere pentru că ne vom obţine repede pacea, apelând la El.

Prin rănile LUI suntem tămăduiţi.

Sigur că antidepresivele îşi au rolul lor şi niciodată nu le vom putea tăgădui eficacitatea, valoarea lor în boala depresivă. Dar, în primul rând trebuie să ştim că Isus Cristos este Cel care ne aduce pacea, liniştea, bucuria mântuirii.

S.M.:

Vreau să-i încurajez pe cei care trec acum prin stări depresive - nu ştiu cât de severe sunt stările lor - singura soluţie este să meargă la Dumnezeu cu stările lor depresive şi să stai efectiv de vorbă cu Dumnezeu, să-şi descarce inima înaintea lui Dumnezeu, dar să creadă că EL este acolo şi ascultă. Pentru că dacă face lucrul acesta, dar nu crede, atunci nu are rost, nu are sens să stai cu cineva de vorbă care ştii că nu există.

Chiar şi la nivelul ăsta pot să zic că este ceva superior, pentru că tu-ţi sugerezi lucruri pozitive, dar credinţa este cea care efectiv te scoate din starea în care eşti.

Ştii că El este acolo şi ascultă, pentru că tu eşti creaţia Lui şi El doreşte relaţia cu tine.

Asta m-a ajutat pe mine să ies din stările mele depresive, deşi nu imediat, nu pe loc. Uneori se întâmplă instantaneu, nu-mi vine să cred - câteodată numai stând şi gândindu-mă la Dumnezeu, parcă o mână vine şi ia de pe inima mea toate poverile.

Ioan Ciobotă:

Putem să le spunem şi altor inimi neliniştite ale victimelor că ciclul abuzului poate fi întrerupt. Durerea nu trebuie să fie transmisă mai departe. Am învăţat că şi atunci când credem că am încheiat toate socotelile cu trecutul, tot mai trebuie să exercităm iertare.

Amintirile vin pe nepoftite şi trebuie să fie rezolvate.

"De câte ori să-l iert pe fratele meu?" L-a întrebat Petru pe Isus. Din răspunsul lui Isus: "De 70 de ori cate 7", am învăţat următorul lucru: iertarea trebuie acordată de fiecare dată când vin amintirile dureroase.

S.M.:

Uneori stau ore întregi ca să intru în comuniune cu Dumnezeu şi să-I spun tot ce am pe inimă, tot ce am pe suflet.

Mai vin şi alte gânduri care nu vin de la Dumnezeu. Atunci trebuie să se facă linişte în jurul meu, trebuie să stau, să mă liniştesc în primul rând şi când văd că totul este dezordine şi haos, când văd că nu mai am efectiv de ce să mă prind eu, atunci singura soluţie este Dumnezeu.

M.O.:

Până să ajung eu, nu auzisem pe nimeni să fie depresiv. După ce am trecut şi eu pe acolo, după ce m-am bălăcit şi eu în apele depresiei, am întâlnit destule femei, pe care le-am putut ajuta, le-am putut da sfaturi, pentru a nu ajunge în stări mult mai grave.

Ioan Ciobotă:

Care erau lucrurile pentru care trebuia să-l ierţi pe tatăl tău?

Nadia Neagoe:

Pot să zic că erau multe lucruri. În primul rând ura pe care a lăsat-o în mine, m-a făcut să simt o

ură foarte mare, o ură care m-a închis în mine şi m-a întunecat o ură care m-a făcut să nu mai simt nici o dragoste, nici o atracţie faţă de oamenii din jurul meu. Eram foarte rece cu toţi. Cred că puteam să ajung la orice nebunie. În momentul acela eram un om foarte întunecat, nu ştiam ce fac. Eram plină de ură şi de răzbunare. Chiar am mers la ore de karate, ca să mă răzbun, să învăţ să bat, să mă răzbun pe tatăl meu în special şi pe oricine care mi-ar face rău.

Simţeam că toţi din jurul meu vor să-mi facă rău.

Ioan Ciobotă:

Abuzul din trecut nu trebuie să fie o povară care să influenţeze prezentul şi să întunece viitorul.

Este multă nevoie de speranţă şi vindecare în vieţile victimelor abuzului şi a agresorilor.

Această speranţă o poate da Cristos. Vindecare înseamnă că ciclul abuzului nu va mai fi repetat în vieţile copiilor sau în vieţile altora pe care-i iubeşte victima. Lanţurile trecutului pot fi rupte. Victima abuzului poate păşi liberă în viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Acum v-aş mai întreba o părere asupra cuvintelor spuse de profetul Isaia despre Domnul Isus Cristos, cuvinte care sună astfel , în capitolul 53 al profeţiei lui Isaia: "Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi".

Este vorba şi de rănile sufletului?

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:

Fără îndoială. În primul rând rănile sufletului. "Pedeapsa care ne pacea" - deci pedeapsa Lui, care ne-a adus nouă pacea - vă daţi seama, deci este vorba despre o pedeapsă a sufletului.

Atâta vreme cât nu-L găsim pe Dumnezeu, omul se caută pe sine, caută împliniri de tot felul, aleargă într-un iureş năvalnic într-o parte sau în alta - petreceri, distracţii - care toate promit că îl vor împlini, dar toate se dovedesc a fi o Fata Morgana.

Aşa sunt promisiunile pe care le dă lumea într-un fel sau în altul. Omul nu mai are timp să se întâlnească cu sine însuşi, sau dacă se întâlneşte cu sine însuşi nu câştigă prea mult lucru. Omul trebuie să se întâlnească în final cu Dumnezeu.

Ioan Ciobotă:

O consilieră descrie experimente în care unor animale de laborator şi persoane voluntare le-a fost redusă libertatea de mişcare şi apoi au fost expuse la sitmuli dureroşi pe care nu-i puteau controla şi de care nu puteau scăpa. Odată ce şi-au dat seama că reacţiile lor nu au nici un efect asupra a ceea ce li se întâmplă, dorinţa de a se ajuta pe ei înşişi a părut că piere.

Subiecţii au încetat să mai încerce să scape sau să fie uşuraţi, ignorând chiar căi evidente de scăpare când acestea le erau descoperite.

Când au văzut că nu au nici o putere, au încetat să lupte şi au devenit pasivi.

Dragul nostru cititor, Cristos este prezent - dacă învăţăm să-L recunoaştem - în toate scenele tragice din trecutul nostru.

Ele este acela care ne vindecă amintirile. El este acela care dă la o parte pietrele de la gura mormintelor, care adăpostesc stricăciunea şi depravarea noastră omenească. Şi tot El este acela care ne strigă pe nume, ca să ne ridicăm privirea şi să vedem că ziua învierii este valabilă pentru fiecare dintre cei care se consideră morţi.

Rugăciunea noastră este să-L întâlniţi, fiecare dintre voi. Şi El - Mântuitorul Isus Cristos - să vă întregească din nou.

Menţionăm că multe dintre ideile prezentate în această a 6-a si ultima parte a documentarului sunt citate din cartea "Abuzul sexual al copilului" de Maxine Hancock şi Karen Burton Mains scoasă de Editura Samuel din Mediaş

Această a 6-a şi ultima parte a acestui documentar se intitulează: "De ce plângi?".

Sfârşitul părţii a 6-a (ultima) a Documentarului despre Depresie:

"Depresia - durerea sufletului.

            Unde se poate găsi eliberare şi pace?"

Cei care doresc pot obtine transcrierea acestor documentare sau o copie audio a acestor materiale, pe caseta audio sau CD audio sau CD format MP3, scriind pe adresa:

Radio Vocea Evangheliei - Timişoara

C.P. 1174, Of. 16

Timişoara, Romania

Tel. / fax  004 - 0256 - 217.212

Cell:        004 - 0788 - 36.81.82

               004 - 0788 - 36.81.83

E-mail:  rvetimisoara@hotmail.com

        [email protected]