Identitate crestina in istorie

     Introducere  
I. Scurt rezumat istoric al Bisericii
   - istoria Bisericii din primele trei secole
   - dela anul 300 la anul Marea Schizma
   - Reforma Protestanta
   - epoca "moderna"
   - unitatea Bisericii ?!? 
   - care este adevarata Biserica ? 
II. Biserica Ortodoxa Rasariteana
    - o prezentare istorica
    - "Boscorodirea"
    - Biserica Unita
    - Oastea Domnului
III. Miscarea Baptista
    - scurt istoric baptist
    - scurt istoric al baptistilor romani 
    - mesajul si credinta baptista 
    - care este cea mai veche Biserica ?
Anexe:
    - Un pacifism presidential
    - Constitutii si structuri   

Introducere

Se spune ca in democratie discutiile au loc intre prieteni, negocierile intre parteneri, iar polemicile intre adversari. Doresc din toata inima ca aceasta carte sa fie o discutie intre prieteni despre una din problemele cele mai intime si mai importante ale constiintei noastre umane: identitatea noastra crestina in istorie. Paginile care urmeaza sunt o ocazie de dialog, nu un indemn la lupta. Pentru a putea institui insa un dialog este nevoie sa lamurim mai intai cativa termeni ai discutiei.

Crestin, crestinism, crestinatate

Crestinismul nu este o culegere de crezuri, ci un grup de oameni prin care traieste si se manifesta Christos. Daca ar fi doar o suma de invataturi, crestinismul ar putea incapea intr-o carte sau, si mai bine, intr-o biblioteca. El este insa mult mai mult decat asa ceva. Crestinismul este coborarea lui Christos in cotidian prin intermediul oamenilor care L-au primit prin credinta personala si care I s-au dat pentru slujire. Scopul crestinismului este vestirea lui Christos ca “trimis al Tatalui” venit “sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.”

Numele de crestin apare pentru prima oara in cronica Faptelor Apostolilor 11:26: “Pentru intaiasi data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia.” In acest context, a fi ucenic inseamna nu a invata ca sa stii, ci a invata ca sa faci, a dobandi o cunostinta cu imediata aplicabilitate in practica. 
Intr-o scrisoare comentariu trimisa dupa ce a corectat acest manuscris, pastorul bisericii romane din Portland, Aurelian Popescu, spune: “In intelegerea mea, “crestin” este omul care crede, adica Il primeste in inima lui pe Christos ca Mantuitor si ca Domn. Christos este de-acum temelia vietii lui si pe baza aceasta se zideste un nou fel de viata, de o calitate noua. Pacatosul devine “purtator de Christos”! Altoit in Christos, el va “rodi” - adica va face fapte bune spre slava Celui ce l-a nascut din nou. Cuvantul Domnului, rugaciunea, partasia cu alti crestini il va maturiza pas cu pas. El este “un om nou in Christos”, o noua “creatie”, care o anunta pe cea viitoare, in care Dumnezeu va reaseza lumea pe temeiul neprihanirii. Acest tip de om a aparut in ziua de Rusalii si de atunci el n-a incetat sa existe. Wirul va fi neintrerupt pana la sfarsitul istoriei. Factorul comun care ii leaga pe acesti “crestini” este Christos, pe care-L marturisesc ca Domn si Mantuitor. Impreuna, ei alcatuiesc Biserica lui Christos, adica trupul Lui spiritual - organism si in acelasi timp organizatie, care este deasemenea nelipsita din istorie. Ca si Intemeietorul ei, Biserica este imposibil de distrus. Sunt diferite nume pe care le-au adoptat bisericile locale, ambasadele teritoriale ale marii Biserici, dar aceasta diversitate este restransa la un perimetru foarte precis si strict delimitat de invataturile si practica descrisa in cartile Noului Testament.” 

Prin “crestinatate” se intelege ecoul crestinilor in societate. In acest sens, “crestinatatea” este sfera de influenta a crestinilor. Fara a garanta ca toti acei care traiesc in crestinatate sunt si crestini, crestinatatea pune la dispozitie oamenilor un mediu imbibat cu invataturi crestine. Am putea asemana crestinatatea cu navodul din pilda pe care o da Domnul Isus: “Imparatia cerurilor se aseamana cu un navod aruncat in mare, care prinde tot felul de pesti. Dupa ce s-a umplut, pescarii il scot la mal, sed jos, aleg in vase ce este bun si arunca afara ce este rau. Tot asa va fi si la sfarsitul veacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni, si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor” (Mat. 13:47-50). Ghidul de fata este o incursiune cronologica si analitica in crestinismul istoric si in “crestinatate”.

Cum va place istoria?

Orice studiu al istoriei poate fi incadrat in parcurgerea a trei itinerarii specifice: o inventariere a datelor la care s-au produs anumite evenimente istorice, o evidentiere a persoanelor care au declansat evenimentele istorice sau o identificare a ideilor care au modelat societatea umana si au produs evenimentele si au scos in evidenta persoanele.

Marturisesc ca nu mi-a placut niciodata istoria la scoala pentru ca, daca ar fi fost sa ascult de profesorii mei, ar fi trebuit sa ma transform intr-o arhiva ambulanta de date, localitati si nume de personaje din trecut. Sunt insa fascinat de istoria ca investigare stiintifica a ideilor care au modelat societatea. Aceasta pentru ca in spatele ideilor exista de regula personalitati puternice, forte nevazute care traseaza albia prin care vor sa duca suvoiul istoriei umane in scurgerea ei milenara. Bineinteles, in spatele acestor personalitati se afla marile personalitati definitorii ale existentei: Dumnezeu si Satan, in infruntarea lor telurica, inceputa pentru noi in Edenul copilariei noastre si anuntata sa se sfarseasca la revenirea lui Christos si la aruncarea tuturor dusmanilor Sai in “iazul de foc.” 

In rezumatul istoric ce urmeaza, am cautat sa scot in evidenta “miscarile” unduitoare din umbra, evolutia convingerilor si materializarea lor in modificarea, uneori grosolana, a societatii si bisericii. Sarac in date si nume de persoane, acest rezumat al istoriei bisericii, are insa avantajul ca patrunde in adancimile realitatii si explica aparitia “intinaciunii pagane”, a “reformei”, si a “contrareformei”, valuri succesive care au tulburat viata si evolutia crestinismului pana in epoca pluralismului modern. 

Ce inseamna de fapt “era noastra”?

Numirea “era noastra” desparte istoria lumii in doua parti: aceea dinaintea venirii lui Isus Christos in lume si cea de dupa venirea Lui. “Era noastra” a fost expresia care a inlocuit abrevierea d.H (dupa Christos) sau A.D. (anno domini - anul Domnului) din dorinta unora de a elimina orice referire istorica despre viata si mesajul lui Christos. 

Intr-un sens evanghelic (si ca o ironie providentiala adresata ateilor), “era noastra” poate desemna epoca in care Neamurile au acces direct la mantuire, prin Christos. Inainte de venirea lui Christos, Israel a fost poporul Domnului. Astazi, in fiinta si viata Bisericii, in poporul Domnului sunt “oameni din orice neam si orice semintie.” Deci, “era noastra” numeste perioada istorica ce a debutat cu infiintarea bisericii crestine pe pamant. Niciuna din celelalte religii nu are o data care sa fi marcat atat de semnificativ istoria ca si miscarea crestina.

Pentru usurarea procesului de intelegere a istoriei bisericii crestine, vom imparti acest rezumat istoric in etape distincte: istoria bisericii in primele doua secole, istoria bisericii intre anii 300 - 1500, istoria bisericii in vremea Reformei (1.500-1.600) si istoria bisericii in epoca moderna.

Cui ii este destinata aceasta carte?

Fara nici o indoiala, aceasta carte este scrisa din perspectiva unui crestin care s-a nascut, a trait si a studiat in mediul bisericii crestin baptiste. Totusi, m-am straduit sa asez aici suficiente cunostinte care sa-i ajute pe toti crestinii sa inteleaga de ce exista asa de multe “biserici” si denominatii in “increngatura” crestinismului istoric.

In conditiile iesirii de sub dominatia intunecata a comunistilor atei, romanii trec din nou astazi printr-un ceas al marilor decizii. Viitorul va fi construit pe tiparele care se incropesc timid acum. Din punct de vedere crestin, dupa noaptea persecutiei atee, romanii traiesc zorile unei dimineti spirituale. Inspre ce se vor indrepta ei insa in aceasta noua libertate?

Recensamantul facut nu de mult a aratat cu prisosinta ca majoritatea romanilor nu au fost niciodata adepti ai comunismului si ca se grabesc sa se declare sus si tare “crestini.” De la vointa la putinta este insa un drum foarte lung ... Sunt sigur ca, in cautarea iesirii din impasul economic-social, daca pe buletinele de recensamant ar fi existat o rubrica pentru “cetateni americani”, multi romani s-ar fi declarat sub aceasta mult ravnita “identitate.” Goana dupa pasapoarte si dupa vize nu face decat sa confirme aceasta nevinovata banuiala. Daca romanii vor astazi “in corpore” sa fie crestini, ce fel de crestini vor fi ei?

Biserica ortodoxa majoritara se grabeste sa-i declare “copii ai ei” pe toti cetatenii Romaniei, dandu-le de inteles celor ce adera la altfel de marturisiri de credinta ca locul lor nu poate fi “de drept” in Romania si ca trebuie sa se astepte sa fie tratati sub statutul de “tolerati.”
Biserica Unita, rod al eforturilor de latinizare ale “Scolii ardelene”, cere acum inapoi cladirile confiscate de Statul comunist si oferite cu falsa darnicie Bisericii ortodoxe.

Bisericile evanghelice din Romania (baptistii, pentecostalii, oastea Domnului, crestinii dupa evanghelie, adventistii) cer un statut de egalitate democratica cu Biserica ortodoxa si propun o libertate de exprimare deplina in care fiecare cetatean al Romaniei sa aiba posibilitatea de informare corecta si de alegere personala.

Eforturile evanghelicilor sunt facute si mai dificile de o veritabila “invazie” a “cultelor”, care mai de care mai “ezoterice.” Literatura lor si proorocii lor mincinosi au impanzit pietele oraselor si tarabele de pe trotuare. Tactica Bisericii ortodoxe (nedreapta si neindreptatita) este sa-i aseze si pe baptisti in randul acestor “mascarici” care si-au atras antipatia populatiei cu o traditie milenara crestina. 
Din punct de vedere spiritual, Romania este astazi o “Agora”, un teatru de lupta al ideilor, galagios si confuz. Din aceasta cauza, in multe locuri, credinciosii baptisti sunt neintelesi in eforturile lor evanghelistice si, nu de putine ori, la intaratarile venite din altarele Bisericilor ortodoxe, intampinati cu violenta in limbaj si ... nu numai. Experienta a aratat ca, acolo unde se sta de vorba omeneste si se dau explicatii clare, opinia publica se schimba si baptistii dobandesc respect si, daca nu acceptarea tuturor, macar un climat civilizat de toleranta.

Cartea aceasta este o astfel de incercare de a explica “cine sunt si ce vor baptistii.” Incadrati in totul in suvoiul crestinismului istoric, cu o viata spirituala ale carei articole de credinta sunt ancorate in substanta tuturor crezurilor crestine stabilite in sinoadele (conciliile) ecumenice tinute de-alungul istoriei, baptistii vor sa-si indeplineasca partea lor in lucrarea lui Dumnezeu din Romania. Prezenta lor, departe de a fi dusmanoasa sau amenintatoare, trebuie privita ca o contributie sincera si frateasca la mantuirea celor din neamul romanesc, ca un indemn si ca o incurajare spre o conformare mai fidela la standardul si spiritul Noului Testament.

Ce date statistice justifica importanta acestei carti?

Vorbind de Biserica baptista, se cade sa spunem ca ea este o prezenta marcanta in crestinism, cu o crestere continua si accentuata. Ea reuneste o mare diversitate de grupari crestine caracterizate de dorinta de a se “intoarce” la simplitatea si spiritualitatea Bisericii descrise in Noul Testament. Deosebite intre ele prin felul de manifestare sau de organizare, aceste grupari crestine se conduc in asocierea lor dupa principiul: “In lucrurile majore unitate, in cele minore diversitate si in toate dragoste.”
Fara a reuni toate asociatiile si bisericile baptiste din lume, Alianta mondiala baptista aduna in sanul ei asociatii din 180 de tari si teritorii cu un impresionant numar de membrii:

   
Iata care este prezenta “protestantilor”si “neo-protestantilor” in contextul familiei crestine mondiale:

________________________________________________________
Romano-catolici               968.025.000
Protestanti                        393.867.000
Ortodocsi                         217.948.000
Anglicani                            70.530.300
Alte denominatii crestine   275.583.700
----------------------------------------------------------------------------
Total 1.927.953.000      (Encyclopedia Britanica, Year Book 1996).

Cum trebuie citita aceasta carte? 

Capitolele cartii au fost aranjate intr-o ordine care pleaca de la general la particular, de la complex la simplu, ingaduind cititorului sa se opreasca acolo unde curiozitatea sau interesul lui au ajuns la capat. 

La ce intrebari raspunde aceasta carte?

Care este la urma urmei istoria bisericii in lume? In ce consta specificul ortodox? Au fost romanii dintotdeauna ortodocsi? Ce parere avem despre ceea ce se intampla astazi in crestinismul romanesc? De ce este biserica noastra asa cum este? Cand au ajuns si de unde ajuns baptistii in Romania? Cand au aparut ei in lume? 

Probabil ca cea mai insemnata contributie a acestei carti este confirmarea prezentei lui Dumnezeu in desfasurarea istoriei si suveranitatea Lui absoluta in evenimentele cotidiene. Vorbind acum aproape 2.700 de ani prin proorocul Isaia, Dumnezeu a dorit sa le inspire copiilor Sai aceasta realitate: “Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma si afara de Mine nu este alt Dumnezeu. Cine a facut proorocii ca Mine (sa spuna si sa Mi-o dovedeasca!), de cand am facut pe oameni din vremurile stravechi? Sa vesteasca viitorul si ce are sa se intample! Nu va temeti si nu tremurati; caci nu ti-am vestit si nu ti-a spus Eu de mult lucrul acesta? Voi sunteti martori!” (Isaia 44:6-8)

Vorbind despre istoria Bisericii, trebuie sa proclaman de la inceput ca Acela care este Domn al Bisericii este in acelasi timp si Domn al istoriei. La o analiza atenta, cronica vremurilor este intotdeauna “His-story” (istoria Lui), adica depanarea hotararilor Lui in scurgerea veacurilor (joc de cuvinte de la “History”=istorie). Adevarul absolut despre istoria lumii, ca si despre istoria fiecaruia dintre noi, il vom afla cand se vor deschide cronicile eterne despre care ni se vorbeste in Biblie: 
“Si am vazut morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Wi a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii” (Apoc. 20:12).7

Inainte de a trece la citirea acestei carti, vreau sa tineti in minte un lucru esential: 

“Evanghelia” este o veste buna si ea a produs lucruri extraordinare oriunde a fost acceptata.
Crestinismul a fost si este un ferment social inegalat in istorie. Domnul Isus a spus celor dintai ucenici ai Sai: “Voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii ... o cetate asezata pe un munte, nu poate sa ramana ascunsa” (Matei 5:13-16).

Intr-o carte de analiza, ca aceasta, veti da de multe aspecte negative si de multe manifestari regretabile. Unele evenimente din istoria crestinismului nu L-au aratat pe Christos asa cum este El, ci pe noi, asa cum suntem rai cum suntem. Totusi, oricate aspecte negative am identifica in viata Bisericii, ea ramane instrumentul prin care istoria a fost dusa in ceea ce numim “civilizatie.”

Supusa la proba comparatiei, invatatura crestina este superioara tuturor celorlalte filosofii de viata din lume. Chiar si atunci cand a fost aplicata doar partial bine, invatatura crestina a creiat societati progresiste in care oamenii se simt mai bine ca in oricare alta cultura. Priviti pe harta lumii si veti vedea ca oamenii migreaza spre “tarile crestine.” Spre celelalte nu se prea inghesuieste nimeni. Africa animista si Asia confucianista sau idolatra nu prezinta interes decat pentru cautatorii excentrici. Progresul social s-a produs acolo unde a aparut fermentul crestin. Wi daca, aplicata de multe ori prost, Evanghelia a dat nastere la societati progresiste, ce va fi cand ea va fi aplicata plenar in Imparatia Fiului lui Dumnezeu? Aleluia! O mare slava viitoare ne asteapta!

Traita doar partial in Biserici, ca in niste veritabile avanpremiere si avanposturi ale Imparatiei, Evanghelia crestina este marturia “veacului viitor.” Ea pregateste astazi “oameni noi” pentru “o lume noua” care va veni. Asa ca incepem aceasta carte de analiza a crestinismului optimisti si cu spirit de anticipatie, fiind constienti ca “ce vom fi, nu s-a aratat inca”, dar rugandu-ne neincetat: “Doamne, vina Imparatia Ta!”