Isus – O Lumina pentru toti oamenii

Aceasta este tema lectiilor din trimestrul care ne sta inainte. Cele 13 lectii descriu grija lui Dumnezeu fata de toti oamenii.

Primele doua luni, Decembrie si Ianuarie, vom analiza impreuna aceasta tema in continutul profetiilor lui Isaia. Cea de a treia luna va ilustra aceasta tema cu exemple din viata lui Rut si a lui Iona.

Cartea lui Isaia ne vorbeste despre “Robul Domnului”, instrumentul prin care Dumnezeu lucreaza mantuirea pentru toti oamenii. Pentru o vreme, acest Rob al Domnului a fost poporul Israel, dar, cand acesta a cazut si n-a putut sa-si duca lucrarea pana la capat, Dumnezeu a intervenit personal, prin intruparea Domnului Isus. El este acel “Rob al Domnului” care a ridicat nu numai Israelul din caderea sa, ci s-a apucat sa ridice intreaga omenire din groapa pieirii si a pedepsei vesnice.
Ideia fundamentala a acestui trimestru este preocuparea lui Dumenzeu ca toti oamenii sa primeasca binecuvantarile si beneficiile indurarii Sale.

CAP. I. : MISIUNEA ROBULUI LUI DUMNEZEU

ROBUL DOMNULUI ADUCE LUMINA
Isaia 49:1-9

“El zice: Este prea putin lucru sa fii Robul Meu ca sa ridici semintiile lui Iacov si sa aduci inapoi ramasitele lui Israel. De aceea, te pun sa fii Lumina neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului.”- Isaia 49:6

INTRODUCERE:
Proorocul Isaia a trait in a doua jumatate a secolului VIII-lea i.H., fiind contemporan cu Osea si Mica.
Misiunea sa s-a desfasurat pe vremea a patru imparati: Ozia, Iotam, Ahaz si Ezechia. La inceputul misiunii sale, Iuda si Israel traiau in prosperitate. In 732 i.H., Asiria a cucerit Siria, iar in 722, Israelul. Iuda a fost atacat de Asiria dupa douazeci de ani, sub Ezechia, dar au scapat in mod miraculos datorita rugaciunilor lui Ezechia (37:36, 37; II Imp. 19:35, 36).

Isaia 40-46 ne poarta de-alungul istoriei pana in perioada distrugerii Ierusalimului si a captivitatii babiloniene.

In contextul robiei, este anticipata ridicarea Domnului Isus din Israel ca si Rob al lui Dumnezeu. El va rascumpara omenirea prin suferintele Sale.

EXPLICAREA LECTIEI:

ROBUL SI ACREDITARILE SALE (49:1-3).
Robul Domnului Se adreseaza natiunilor care nu-L cunosc pe Dumnezeul lui Israel. Acestea sunt  “popoare departate” pe care doar “Robul” le poate aduce aproape (Efes. 2:11-22). Domnul Isus a implinit promisiunea facuta de Dumnezeu iudeilor, iar harul lui Dumnezeu s-a extins pana la neamuri (Rom. 15:8-12). Robul Domnului este Cel care aduce lumina in intuneric (49:1-3), libertate celor captivi (49:8-13) si dragoste impletita cu nadejde pentru cei disperati (49:14-50:3).

RASPUNSUL ROBULUI (49:4). Pe pamant fiind, de multe ori parea ca slujirea Domnului Isus era zadarnica. Cu toate acestea, El nu Si-a pierdut increderea in Dumnezeu, care L-a ajutat, conducandu-L la izbanda. Pana si moartea Sa s-a transformat in victorie.

MISIUNEA ROBULUI (49:5-7). O parte a misiunii Sale a fost aceea de a-l aduce “inapoi la El pe Iacov.” Iacov reprezinta natiunea Israel. Domnul Isus a slujit intai printre ai Sai (Mat. 10:5, 6; 15:24; Luca 24:44-49; Fapte 3:25, 26; 13:46, 47; Rom. 1:16). Dupa inaltarea Sa la ceruri, El a lasat pe pamant o ramasita de evrei care I-au continuat lucrarea. Sa nu uitam ca “mantuirea vine de la  Iudei” (Ioan 4:22). Biblia este o carte evreiasca, iar neamurile au auzit o Evanghelie propovaduita de evrei.
Misiunea Robului se extinde dincolo de natiunea aleasa, atingand neamurile “pana la marginile pamantului” (49:6; Luca 2:32; Fapte 13:47).

INTERPRETARE:
In Isaia, Robul Domnului este cand Israel, cand Mesia. Israel ca si entitate, facand abstractie de caderile sale, in misunea sa de a fi lumina, poate fi usor comparat cu Hristos, fiind considerat prototipul Sau.
In 49:3, este evident ca Isaia se  refera la natiune, dat fiind ca se afirma: “Israele, Tu esti Robul Meu …” In alte locuri, Isaia se refera la Rob astfel incat este greu sa crezi ca se refera la o natiune (42:1-7; 49:5, 6; 50:4-10; 52:13; 53:12). In aceste texte Robul Domnului este Domnul Isus.
In capitolul 49, Robul Domnului este prezentat ca si Printul Pacii. Intai apare in suferinta (cap. 49-53), apoi in triumf (cap. 54-57).

Israel, robul lui Iehova, a esuat. Dumnezeu ne vorbeste de Robul Sau, Domnul Isus. Chiar daca initial  profetia se referea la Israel, in final, ea se refera la Domnul Isus (Osea 11:1; Mat. 2:15).
In primul rand, acest capitol este un discurs pe care Domnul Isus il adreseaza neamurilor. Domnul Isus a venit cu misiunea de a aduce vestea buna a salvarii pacatosilor, care astfel pot incepe o viata noua. (II Cor. 5:17).

In al doilea rand, avem de-a face cu chemarea lui Iehova catre Sion (49:14-21). Acesta se plange ca este uitat de Domnul, dar dragostea lui Iehova nu esueaza, iar restaurarea este certa. In ultimul rand, Iehova declara binecuvantarile Sale (49:26). “… Te pun sa fii lumina neamurilor …” (49:6).
Evreii sustineau ca ei aveau lumina lui Dumnezeu. Dar ei au fost cei care I-au respins lumina si nu au putut fi lumina pentru altii (Rom. 2:19-21). Dumnezeu, insa, i-a binecuvantat (Exod 4:22, 23), le-a dat din gloria Sa in cortul intalnirii si in templu, le-a dat legaminte (cu Avraam, Moise, David), le-a dat Legea … si “din ei a iesit, dupa trup Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile …” (Rom. 9:5).
Israel a esuat, esec culminand cu rastignirea lui Isus. Atunci, Dumnezeu a introdus o noua entitate, Biserica, in care credinciosii evrei si cei dintre neamuri sunt una in Hristos (Efes. 2:11-22).

APLICARE:
Misiunea Robului a inceput in Israel, dar a fost implinita si desavarsita in persoana Domnului Isus. Astazi se continua prin lucrarea Bisericii. “Voi sunteti lumina lumii …” (Matei 5:14). Cei care umbla in lumina releva caracterul lui Dumnezeu. Suntem noi lumina lumii?
Azi, intr-o lume dominata de intuneric, Biserica este lumina lui Dumnezeu (Fapte 13:46-49; Mat. 5:14-15). De multe ori, nici noi nu ne indeplinim misiunea la care am fost chemati.
CAP. I.: MISIUNEA ROBULUI DOMNULUI
ROBUL DOMNULUUI ADUCE PACE
Isaia 11:1-9

“Atunci lupul va locui impreuna cu mielul, si pardosul se va culca impreuna cu iedul; vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna si le va mana un copilas.”                   – Isaia 11:6

INTRODUCERE:
Dupa o minunata descriere a Copilului, (9:1-7), Isaia se refera la criza prin care trecea Iuda. Proorocia unui Vlastar reprezinta apogeul unor mesaje care foloseau copacii pentru a simboliza natiuni. In capitolul 10, Domnul a intervenit si a taiat copacul mandru asirian (10:28-4). Cu toate acestea, copacul a ramas viu simbolizand faptul ca Domnul nu Si-a incheiat lucrarea cu poporul Sau.

EXPLICAREA LECTIEI:

ODRASLA SI VLASTARUL PROMIS (11:1, 2). Domnul va taia padurile si copacii falnici (10:33, 34), adica ostasii si falnicii conducatori militari.
Imparatia Sa se va ridica dintr-o ODRASLA care vine din “tulpina lui Isai,” tatal lui David. Dumnezeu ii promisese lui David ca un Urmas al sau va domni vesnic (II Sam. 7:16).

Acest VLASTAR, Mesia (Ier. 23:5), va aduce roada. El va veni direct din linia lui David si va implini promisiunile lui Dumnezeu din “Legamantul davidic.”

DOMNIA SA NEPRIHANITA  (11:3-5). A te teme de Domnul inseamna sa-I raspunzi cu respect si teama, incredere, ascultare si inchinare. Mesia a cautat sa fie pe placul Tatalui. Ca si CONDUCATOR pe pamant, Mesia “va judeca” lumea. El va judeca cu “dreptate” si cu “nepartinire.” El nu-i va oprima pe cei nenorociti si saraci. “Cel rau va fi omorat.” El va domni prin neprihanire si credinciosie (11:5), iar pacatul va avea o rezolvare prompta. Revenirea domniei lui Isus pe pamant va restaura domnia intrerupta prin Adam.

IMPARATIA PACII (11:6-9). Isaia a descris Imparatia neprihanirii pe care o va instaura Mesia. Blestemul va fi ridicat, iar pacea si armonia vor fi prezente.
Animalele salbatice vor fi din nou blande. Leul , leopardul, lupul, ursul, sunt doar cateva exemple de animale salbatice care vor locui cu cele domestice (mielul, vitelul, vaca, boul).
Copiii mici se vor juca cu naparci. Pe “muntele cel sfant, Ierusalim,” va domni pacea.
Cand au fost rostite aceste proorocii, cele descrise pareau imposibile, atat din punct de vedere national cat si spiritual. Mesia va aduce pace datorita caracterului imparatiei Sale care va raspandi pretutindeni cunostinta lui Dumnezeu.

INTERPRETARE:
Ochii proorocului Isaia privesc inspre lumina unei zile indepartate. Desi judecata lui Iuda este iminenta, el vede finalul ei. Mesia, care urmeaza sa vina, este un VLASTAR si FIU al lui David. Venirea Sa este proclamata, ungerea Lui de catre Duhul lui Iehova este declarata, iar metoda Sa de guvernare este descrisa. Sunt comunicate pana si rezultatele guvernarii Sale.
Conceptia guvernarii divine si rezultatele ei sunt scoase in evidenta si mai mult atunci cand le comparam cu cele mai bune metode de guvernare existente intre oameni. Legile omenesti sunt facute ca urmare a ceea ce vad si aud oamenii. Legile acestea sunt limitate si, ca urmare, sunt incalcate. De multe ori, justitia nu-si atinge scopul.

Ochiul omenesc si urechea sa sunt inselatoare, iar adevarul poate aparea denaturat. In Imparatia care va veni, guvernarea se bazeaza pe cunoastere absoluta, iar deciziile sunt luate ca rezultat al intelegerii perfecte. Imparatul uns va putea cunoaste nu numai actiunile, dar si motivatia lor.
Mesia a devenit OM (… un Copil ni s-a nascut …), dar a ramas DIVIN ( … un Fiu ni s-a dat …) in acelasi timp. El va crea o Imparatie a pacii, care va satisface dorintele tuturor celor care si-au pus nadejdea in El.

Multi cercetatori ai Bibliei considera aceste expresii simbolice, deoarece ei cred ca asemenea schimbari nu vor putea fi posibile in lumea animala. Ei sustin ca Isaia descrie gloria Imparatiei in mod poetic, folosindu-se de scene din lumea naturala. Cu toate acestea, multi cercetatori inteleg aceasta proorocie literal si considera ca, atunci cand Isus va reveni, efectele pacatului vor fi sterse din regnul animal.

Deoarece Mesia este “Dumnezeu cu noi” (7:14) si El va locui cu poporul Lui, nu este greu sa ne imaginam aceste schimbari in natura. Ca urmare, natura va fi restaurata (Rom. 8:18-25), blestemele vor inceta, violenta si razboaiele vor disparea. Sa nu uitam ca nimic nu este imposibil pentru Creatorul naturii. Motivul pentru care o astfel de pace este posibila este ca “pamantul va fi plin de cunostinta  Domnului …” (11:9; Ier. 31:34; Hab. 2:14). Aceasta este mai mult decat o cunoastere intelectuala. Ideea este ca oamenii vor locui conform principiilor si Cuvantului lui Dumnezeu. Pana si animalele vor fi afectate.

Toate acestea se vor intampla in timpul Mileniului, cand va domni Mesia (9:6, 7). Ierusalimul va avea intaietate in lume (2:2), iar Iuda si Israel vor fi adunate in tara si vor trai dupa Noul Legamant.

APLICARE:
Indiferent de interpretare, toti credinciosii anticipeaza instaurarea Imparatiei lui Mesia si reintoarcerea Sa. Ei asteapta ziua glorioasa si se roaga ca si Ioan:”Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22:20). Orice credincios poate experimenta pacea lui Dumnezeu, aici in lumea prezenta, o pace “care intrece orice pricepere (Fil. 4:7).

“Placerea Lui va fi frica de Domnul …” Ea ar trebui sa fie si placerea urmasilor Sai.

CAP. I.: MISIUNEA ROBULUI LUI DUMNEZEU

DOMNUL ADUCE MANGAIERE
Isaia 40:1-11, 28-31

“Iarba se usuca, floarea cade, dar cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac.”- Isaia 40:8

INTRODUCERE:
Isaia a mai fost denumit si “evanghelistul” Vechiului Testament. Mai mult ca orice alt prooroc, el accentueaza venirea lui Mesia.

Cartea Isaia poate fi impartita in doua parti: capitolele 1-39 si capitolele 40-66. Mesajele acestor parti sunt diferite, in prima parte citim o serie de mesaje de judecata, pe cand in cea de-a doua, accentul cade pe eliberare si restaurare. Partea a doua, denumita si “sectiunea Noului Testament,” prezinta o serie de mesaje de mangaiere si salvare.

Capitolul 53 este centrul vital al sectiunii, cuprinzand cea mai mareata proorocie cu privire la moartea Domnului Isus. Lectia de astazi se bazeaza pe capitolul 40 si ne aduce un mesaj de mangaiere, adresat celor exilati in Babilon. Mesajul cuprinde iertare si promisuni.

EXPLICAREA LECTIEI:

CUVINTE DE MANGAIERE (40:1-5).
Perioada de incercare se apropie de sfarsit. Isaia doreste ca natiunea aleasa (“poporul Meu”) sa fie mangaiata, accen¬tuand marea indurare a lui Dumnezeu, care este si sursa de alinare: “Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri” (II Cor. 1:3, 4).

Natiunea a pacatuit impotriva lui Dumnezeu prin idolatrie, imoralitate si lipsa de receptivitate in fata trimisilor Sai (Ier. 7). Cu toate acestea, ei au ramas poporul Sau, continuand sa-i iubeasca, chiar daca i-a pedepsit. El nu i-a abandonat.

“Vorbiti bine, Ierusalimului …” Cu alte cuvinte, vorbirea trebuie sa fie plina de delicatete si de cuvinte incurajatoare. Pedeapsa a venit datorita pacatelor natiunii, dar cum pacatul a fost platit, binecuvantarile Domnului puteau incepe.

Prin faptul ca au primit “de doua ori cat toate pacatele lui,” nu inseamna ca au fost pedepsiti mai mult decat au meritat, ci au primit o pedeapsa suficienta si completa.

SIGURANTA MANGAIERII LUI DUMNEZEU (40:6-11).
Dumnezeu este vesnic, iar profetiile Sale se vor implini in mod sigur. Mesagerul avea misiunea de a spune tare “cetatilor lui Iuda” ca Dumnezeu vine la Ierusalim, reastaurand poporul din exil (40:9).
Dumnezeu nu este doar un CONDUCATOR, ci si Unul care rasplateste (40:10). “Bratul Lui” sugereaza putere, un concept mentionat frecvent de Isaia (40:10; 51:5, 9; 52:10; 53:1; 59:1, 16; 60:4; 62:8; 63:5, 12).
Dumnezeu mai este si un PASTOR care ii va purta cu multa grija pe cei slabi (40:11; Ier. 13:17, 20; Mica 4:8; 5:4, 7; Zah. 10:3).

DUMNEZEU POATE MANGAIA (40:28-31).
Isaia ii incurajeaza si le spune ca Dumnezeu vegheaza permanent asupra lor si ca nu-i va uita cu nici un chip (40:27).   Chiar daca cei din nord erau deja exilati, Dumnezeu veghea asupra lor.
“Nu stii? …”  Istoria acestui popor era plina de tot felul de evinemente care au demonstrat puterea lui Dumnezeu. Poate ca acum cei din exil au uitat de puterea Sa si s-au indoit de ea.

INTERPRETARE:
Isaia a cautat sa mangaie ramasita iudeilor din Babilon si sa-i asigure ca Dumnezeu este cu ei si ca El ii va readuce in tara. Isaia a considerat reintoarcerea lui Israel din  Babilon ca pe un eveniment similar sfarsitului vremurilor, dupa “Ziua Domnului” si dupa ce ultimul Babilon pamantesc va fi distrus (Apoc. 17:19).

Dumnezeu li se adreseaza mereu cu expresia “NU TE TEME!” El ii asigura de faptul ca El va fi mereu prezent, gata sa-i ierte.

“Mangaiati, mangaiati pe poporul Meu, zice Dumnezeu …” (40:1). Ce este mangaierea? Mangaierea inseamna a fi intarit, a fi sustinut la necaz.

Duhul Sfant este numit “Mangaietor.”Domnul Isus ne-a promis ca nu ne va lasa orfani si ne va trimite pe un “Altul” (Ioan 14:16-18). Mangaierea este mult mai mult decat consolare. Ea este cea care compenseaza singuratatea si ajuta la depasirea situatiilor dificile. Mangaierea lui Dumnezeu este lucrarea Sa, prin care ne intareste si ne ajuta in incercari. “Binecuvantat sa fie Dumnezeul oricarei mangaieri, care ne mangaie … pentru ca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia …” (II Cor. 1:3, 4). Dumnezeu este Cel care l-a mangaiat pe Pavel, dandu-i abilitatea ca sa poata si el sa mangaie la randul sau. Aceasta mangaiere mai inseamna si partasie cu Hristos in suferinta Lui.

APLICARE:

“Dumnezeu nu ne mangaie ca sa ne simtim noi mai bine, ci ca sa mangaiem si noi  pe altii” (J. H. Jo[ett) (I Tes. 2:11, 12).

“El da tarie …” celui obosit, fie dupa o calatorie din exil, fie crestinului de astazi atat de ispitit.
Crestinii sunt mangaiati. Dumnezeul nostru este “Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri.” El ne mangaie prin Duhul Sfant si Cuvant. In incercari, El ne da har si putere sa iesim victoriosi din ele. Voia Sa ramane insa suverana. Sa luam exemplul lui Petru care a fost eliberat din inchisoare, dar sa nu uitam ca Iacov a fost ucis in acelasi timp (Fapte 12).

Crestinii mangaie pe altii. “Mangaierea lui Dumnezeu nu ne este data, ci ne este doar imprumutata ca s-o putem da si altora” ({. {iersbe).

CAP. I.: MISIUNEA ROBULUI LUI DUMNEZEU
ROBUL DOMNULUI ADUCE SPER¬ANTA
Isaia 9:1-7

“Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” – Isaia 9:6

INTRODUCERE:
In lectia de astazi, ne vom intalni cu un mesaj plin de speranta. Cand Tiglat-Pileser III a urcat pe tronul Asiriei, el a incercat o restaurare a Asiriei. El dorea cucerirea teritoriilor vestice: Siria, Israel si Iuda. Siria si Israel si-au unit fortele dorind sa atraga in alianta si Iuda, dar imparatul Ahaz a refuzat acest lucru. Ca urmare, fortele aliate au invadat Iuda, care a fost cuprins de o mare groaza (7:1, 2). Isaia i-a spus lui Iuda sa nu se teama, ci sa se increada in Dumnezeu. Ahaz a cautat insa ajutorul Asiriei, cu toate ca Isaia il avertizase de pericolul acestei aliante (7:18-25), atragandu-i atentia ca Domnul isi va ascunde fata de la Iuda (8:17). Urmarea este dezastruoasa: orbire spirituala si un pamant sub blestem.

EXPLICAREA LECTIEI:

SPERANTA IN CIUDA INTUNERICULUI (9:1-5).
Zabulon si Neftali suferisera mult din pricina invaziei (9:1). Amplasate fiind mai departe de Ierusalim, centrul politic si religios, aceste tinuturi au fost puternic influentate de vecinii din nord. De aici si denumirea de “Galilea neamurilor. “ Nimeni nu si-ar fi imaginat vreodata ca Dumnezeu ar transforma Galilea in centrul Sau de misiune, sau ca Mesia se va naste intr-un staul din Betleem.
Venirea Domnului Isus implineste primele doua versete. Dar la ce perioada se refera versetele urmatoare?

Multi comentatori considera ca intre versetele 2 si 3 exista un interval. Daca primele doua versete se refera la prima venire, versetul trei face referire la cea de-a doua.

Natiunea crescuse numeric, poporul devenise mai religios, dar nu avea nici o bucurie. Ei aveau multa religie, dar nu-L aveau pe Hristos. Golul dintre versetele 2 si 3 reprezinta o perioada de 2000 de ani.
De ce nu a profetit Isaia despre perioada aceasta? Deoarece Dumnezeu a chemat, in aceasta perioada, Biserica, necunoscuta lui Isaia (Rom. 16:25-26). Proorocul Isaia a privit dincolo de prima venire a Domnului Isus, avand viziunea celei de-a doua veniri si a Imparatiei Lui (9:3-7). Unele parti ale proorociei s-au implinit atunci cand Dumnezeu a distrus Asiria si a eliberat Ierusalimul (Cap. 37). Dar implinirea completa si finala a acestui mesaj va avea loc in viitor, cand toate mijloacele de razboi vor fi distruse (9:7) si popoarele “nu vor mai invata razboiul” (2:4).

SPERANTA PRINTR-UN COPIL (9:6, 7)
Acreditarile Sale (9:6). Copilul a fost nascut, dar Fiul ne-a fost dat. Biblia afirma cu claritate aceste doua adevaruri ingemanate: cel care se refera la originea divina a Domnului Isus si cel legat de latura Sa umana (Gal. 4:4, 5; Rom. 1:3, 4). Nimic nu poate fi mai uman decat modul in care Domnul Isus a murit pe cruce si nimic nu poate fi mai divin decat intunericul care s-a lasat, ruperea perdelei din Templu, deschiderea mormintelor si invierea Sa. Domnul Isus ne-a fost dat ca si Fiu pentru ca El a fost si este Fiu de Dumnezeu!

INTERPRETARE:
Lectia de astazi se ocupa cu domnia lui Dumnezeu-Fiul. Sunt enumerate calitatile Sale umane, El fiind Mantuitorul omenirii, cat si cele divine, prin care este scoasa in evidenta maiestatea Sa infinita si Dumnezeirea Lui.

El va aparea ca si un “Copil” nascut din femeie, iudeu si sub Lege, dar diferit de generatia Sa.
El este “un Fiu … dat,” natura umana in care va locui “plinatatea” lui Dumnezeu, produs in pantecele fecioarei Maria de catre energia creativa a  Duhului Sfant (7:14; Mat. 1:20, 21, 23, 25; Luca 1:35).
Fiind Dumnezeu intrupat, El a fost Minunat, in conceptia, nasterea, predicarea, minunile, suferintele, moartea, invierea si inaltarea Lui. El a fost Minunat in persoana si lucrarea Lui. Acest calificativ nu este folosit ca si adjectiv, ci ca si un nume.

Apoi, El este Sfetnic, care aplica Legea: ii arata originea, natura, cerintele, fiind Cel care ne invata, pledeaza pentru vinovat, stand in prezenta lui Dumnezeu pentru noi.
El mai este si Dumnezeu tare, adica Dumnezeu care a castigat victoria finala asupra dusmanilor Sai si mai ales asupra lui Satan. Ca “Dumnezeu tare,” Isus are putere sa-Si execute planurile Sale desavarsite. El este omnipotent (Mat. 28:18).

Tot El este Parintele vesniciilor, ORIGINEA si CREATORUL tuturor fiintelor, cat si CAUZA existentei. El a creat timpul (Ioan 1:3; Col. 1:16).

Domnul Isus este Domn al pacii, nu numai AUTORUL si ADMINISTRATORUL pacii, ci si Cel care guverneaza prin pace. Domnia Sa tinde spre perfectiune si produce prosperitate. Fara domnia Sa, nu poate exista pace pe pamant. Ca Imparat, El pastreaza, porunceste si creaza pace in Imparatia Sa. El este pacea noastra!

Scaunul lui de domnie este deasupra oricarui tron, caci “domnia va fi pe umarul Lui.” El nu numai ca va purta “pe umarul Lui cheia casei lui David,” dar va purta toata povara ei. “Iata ce va face ravna Domnului ostirilor” (9:70. Cel mai important lucru despre Imparatia lui Dumnezeu este acela ca ea este a lui Dumnezeu, fiind stabilita prin “ravna Domnului.”

APLICARE:
Proorocia lui Isaia cu privire la acest Copil deosebit a dat speranta celor asupriti din Israel. Tot asa, aceasta nadejde ne va da si noua speranta in incercarile vietii. Indiferent de atitudinea omului, El este “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” Intrebarea se pune daca este El si pentru noi acelasi Domn minunat.

CAP. I.: MISIUNEA ROBULUI LUI DUMNEZEU
ROBUL DOMNULUI ADUCE DREPTATE
Text: Isaia 42:1-9

“Iata Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, in care isi gaseste placere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.”- Isaia 42:1

INTRODUCERE:
In prima lectie am abordat subiectul Robului si am aratat ca anumite pasaje din Isaia se refera la Rob in sensul de Israel. Unul din aceste pasaje este Isaia 41:8, 9. Israel a esuat, datorita neascultarii: “ei n-au voit sa umble pe caile Lui si n-au ascultat Legea Lui.”

In mod cert, era nevoie de un alt Rob al Domnului. Acesta este contextul lectiei de astazi. Accentul care se pune in Isaia 42:1-9 cade pe ROBUL INDIVIDUAL, care “nu va slabi, nici nu se va lasa” (42:4) in implinirea scopului lui Dumnezeu.

EXPLICAREA LECTIEI:

ROBUL IMPUTERNICIT (42:1-4).
Proorocia din primul verset este strans legata de ultimul verset al capitolului precedent, unde Isaia descrie idolii: “toti sunt nimic, lucrarile lor sunt zadarnice … o suflare goala”(41:29).
Diferenta dintre idolii fara putere si Robul Domnului este dramatica. Robul Domnului este tinut prin puterea lui Dumnezeu. El L-a ales in mod irevocabil pe Fiul Sau ca sa devina Robul Domnului, singurul care avea toate calitatile necesare pentru slujba rascumpararii.

Mesia este numit de multe ori Alesul, deoarece proorocii au vorbit mult despre alegerea Sa de catre Dumnezeu (Luca 23:35; Mat. 12:17-21). “Iata Robul Meu …” (42:1). Este in antiteza cu afirmatia despre idoli (41:29). Robul este imputernicit de Dumnezeu (42:16).

“…Am pus Duhul Meu peste El … .” Dumnezeu a promis, prin Isaia, ca Mesia va fi plin de Duhul Sau. Aceasta realitate s-a implinit odata cu botezul Domnului Isus. Urmeaza descrierea calitatilor si a naturii misiunii Robului.

In ceea ce priveste misiunea Robului, El va proclama un mesaj de adevar si dreptate, chiar si pentru neamuri, fapt implinit prin Domnul Isus. Contrar asteptarii evreilor, Mesia este cu adevarat Rascumparatorul lumii, nu numai al lui Israel.

DUMNEZEU ASIGURA VICTORIA ROBULUI (42:5-9).
“Asa vorbeste Domnul Dumnezeu …” Domnul Se prezinta ca si Creator, care are toata puterea de a-L sustine pe Robul Sau. Creatorul nostru ne este de ajuns. Misiunea Robului este universala: “Te voi pune … ca sa fii lumina neamurilor” (42:6). De la inceput, alegerea lui Israel a avut un scop universal. Domnul i-a promis lui Avraam ca “toate familiile pamantului vor fi binecuvantate” in El. Domnul Isus este Cel care a implinit aceasta fagaduinta (Fapte 3:25, 26; Gal. 3:8).

INTERPRETARE:
“Iata Robul Meu …” Aceasta este proclamatia si tot ceea ce urmeaza trebuie privit in interpretarea acestei chemari. Avem un minunat tablou al Robului (42:1-9), un cantec nou de sarbatorire a triumfului lui Iehova (42:10-17), o chemare adresata lui Israel si bazata pe fapte relevate (42:18-25).

Dar sa ne oprim si sa ne punem intrebarea: Cine este Robul Domnului? Este imposibil de crezut ca expresia sa refera la Israel, avand in vedere starea in care se afla atunci.

Nici posibilitatea ca Robul Domnului ar fi un element spiritual din Israelul acelor vremuri nu poate fi luata in seama, deoarece ramasita aleasa nu ar fi putut realiza ceea ce I se atribuie Robului Domnului.
Daca se incumeta cineva sa afirme ca Robul este Israelul ideal, acesta va admite automat ca nici una din proorocii nu s-a implinit, pentru simplul motiv ca n-a existat un Israel ideal.

Singura interpretare valabila care ne satisface mintea este in concordanta cu afirmatiile lui Matei, care a spus ca aceasta proorocie si-a gasit implinirea in Isus (Mat. 12:15-21).

Aceasta interpretare ar putea fi atacata cu argumentul ca Robul Domnului a avut o existenta reala. Sa nu uitam ca Domnul si Invatatorul nostru, Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Robul Lui, pentru a putea rascumpara, a avut o existenta reala.

Cand Iehova le cere oamenilor sa taca inaintea Sa, o face pentru a le spune: “Iata Robul Meu si El este Unicul care poate fi descris astfel” (G. C. Morgan).

Domnul Isus a venit ca ROB pentru a-Si manifesta frumusetea si maiestatea, exact dupa cum a proorocit Isaia. Inima Sa a fost de Rob adevarat, care a stiut sa asculte de Tatal si S-a dedicat mantuirii omului. Niciodata n-a mai trait un astfel de Rob (Fil. 2:6-8). Bazat pe proorocia lui Isaia, Matei ne ofera una din cele mai frumoase descrieri ale lui Isus din Biblie  (Mat. 12:18-21).

APLICARE:
Noul Testament specifica cu claritate faptul ca Robul Domnului descris de Isaia este Domnul Isus. Imparatia stabilita de El (Biserica) este caracterizata printr-un devotament fata de standardele neprihanite ale unui Dumnezeu sfant. Biserica va deveni desavarsita atunci cand va fi unita cu Isus Hristos, in Imparatia Sa eterna si neprihanita.
Noi trebuie sa traim si sa lucram astfel ca misiunea Robului sa continue printre noi. Asemenea lui Isus, sa raspandim lumina, dreptate, dragoste si neprihanire.

CAP. II. : RASPUNSUL POPORULUI LUI DUMNEZEU
PLEACA URECHEA LA VESTILE BUNE
Text: Isaia 60:1-4; 61:1-4, 10, 11

“Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine si slava Domnului rasare peste tine” – Isaia 60:1

INTRODUCERE:
Lectia de astazi este bazata pe versete din Isaia 60 si 61 si trateaza tema viitorului glorios al poporului lui Dumnezeu. In capitolul 60, este proclamat faptul ca poporul ales, ale carui pacate au atras judecata lui Dumnezeu, va deveni un centru de atractie mondial. In capitolul urmator, este descris Cel Uns de Dumnezeu, care initiaza un “legamant vesnic” care se va raspandi de la Israel la toate natiunile (61:8, 9). In Isaia 62, promisiunea sperantei este continuata cu o proorocie care prevesteste faptul ca Dumnezeu va fi un Mire al lui Israel. Rusinea de sotie necredincioasa, pe care o purtase in trecut, va fi inlocuita cu recunoasterea de catre Domnul ca isi gaseste placerea in Israel.

EXPLICAREA LECTIEI:

BENEFICIARII VESTILOR BUNE (60:1-4).
Ei sunt atat poporul Domnului (60:1, 2), cat si popoarele lumii (60:3, 4). Dupa cum se vede, misiunea Robului Domnului va avea un impact dramatic asupra neamurilor (42:1, 6; 49:6), fapt accentuat in lectia de astazi. Desi Domnul Isus este “Lumina lumii,” poporul Lui este chemat sa fie si el “lumina acestei lumi”(Mat. 5:14).

PURTATORUL DE VESTI BUNE (61:1-4).
Domnul Isus poate fi numit cel mai bun comentator al Bibliei, care a oferit si cel mai bun comentariu referitor la aceste versete, atunci cand le-a citat in sinagoga din Nazaret (Luca 4:17, 18, 21). Asemenea lui Isaia, care a fost trimis sa proclame libertate iudeilor din Babilon, tot asa si Hristos a fost mesagerul ales si trimis de Dumnezeu ca sa proclame tuturor o sarbatoare mult mai fericita.

BUCURIA CARE VA VENI (61:10, 11). Proorocul ne invata sa ne bucuram cu o bucurie sfanta, ca sa-L onoram pe Domnul “caci M-a imbracat cu hainele mantuirii, M-a acoperit cu mantaua izbavirii, ca pe un mire … si ca o mireasa … .” Hristos Si-a imbracat Biserica cu neprihanire si mantuire, cu justificare si sfintire. A avea acces la un asemenea vesmant este un motiv de mare bucurie.

INTERPRETARE:
“Scoala-te, lumineaza-te!” este chemarea la desteptare pe care Domnul o adreseaza Ierusalimului (60:14). O noua zi se intrezarea in Israel, lumina ei nu va fi generata de soare, ci de slava lui Dumnezeu (60:2). Aceasta slava este cea care mai locuise candva peste cortul intalnirii (Exod 40:34-38), dar s-a indepartat din cauza pacatelelor lui Israel (I Sam. 4:21).

Slava lui Dumnezeu s-a mai aratat in Templu (I Imp. 8:11), dar s-a indepartat si de acolo, atunci cand natiunea s-a alipit de idoli (Ezech. 9:3; 10:4; 18; 11:22, 23).

Slava lui Dumnezeu s-a aratat in persoana Domnului Isus, dar Israel a rastignit-o pe cruce. Slava lui Dumnezeu locuieste si astazi, ea este in Biserica Sa (Efes. 2:20, 22) si in fiecare crestin in parte (I Cor. 6:19, 20).

Intr-o zi, aceasta slava va  fi prezenta pe pamant: “Neamurile vor umbla in lumina Ta …”

“Scoala-te, lumineaza-te! …” (60:1). Acesta este  primul din cele trei capitole care constituie o entitate, abundand de bucuria asigurarii implinirii scopurilor de pace ale lui Dumnezeu, prin Robul Domnului. Acest capitol este adresat unei natiuni numita “Cetatea Domnului, Sionul Sfantului lui Israel” (60:14).

Aceasta chemare este adresata nu Ierusalimului, asa cum era la timpul proorociei, nici unui Ierusalim, asa cum a fost pana in zilele noastre, ci unui Ierusalim asa cum va fi, cand va fi stabilit pe neprihanire si frumusete, prin suferinta si victoria ROBULUI LUI IEHOVA. Orasul va fi centrul luminii mondiale, deoarece gloria Domnului se va stabili acolo si va radia prin lume. In acele zile, “neamuri vor umbla” in aceasta lumina si “imparati in stralucirea razelor” ei. Copiii cetatii imprastiati vor fi adunati din nou. Popoarele lumii vor veni, nu fortate, ci cu bucurie, aducand darurile lor si turnand din bogatia lor in Cetatea Domnului, care este cea cautata si vazuta de Avraam. “Este cetatea despre care Ioan a declarat ca neamurile vor umbla in lumina ei si ca-si vor aduce slava si cinstea lor in ea. Dar ea nu a fost construita pana acum, ea fiind doar un vis utopic, minunat de altfel, sau o proorocie divina, care se va implini. Fiecare cuvant al proorociei va fi implinit pentru binecuvantarea intregii lumi” (G. C. Morgan).

APLICARE:
Pentru ce lucrare a fost Mesia “uns” si “trimis”?

El a fost trimis ca sa fie un PREDICATOR, care sa indeplineasca slujba de prooroc: “caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti,” celor in suferinta, umili, saraci in duh. Aceasta este Evanghelia (Vestea Buna).

Apoi, El va fi un VINDECATOR: “M-a trimis sa vindec … .” Isus a venit sa vindece pe cei cu inima zdrobita de pacat, umiliti cu adevarat de povara pacatului si a judecatii. El a fost trimis ca un prooroc care sa predice, un preot care vindeca.

Domnul Isus este si IMPARATUL-ELIBERATOR, care va proclama “robilor slobozenia si prinsilor de razboi izbavirea.” Celor vinovati de pacat si legati de justitia divina Isus le face de cunoscut faptul ca El a satisfacut cerintele justitiei divine, in ceea ce priveste datoria omului. “… nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus …” (Rom. 8:1). Acest adevar este proclamat de Evanghelie.
El a mai venit sa fie si MANGAIETOR: “sa mangai pe toti  cei intristati,” carora le va da “o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul  plansului … .” El mangaie prin Evanghelia Sa si prin Duhul Sfant.

Mai mult, El a venit ca sa fie un PLANTATOR, Biserica fiind capodopera Sa: “… copaci ai neprihanirii, un sad al Domnului ca sa slujeasca spre slava Sa.”
CAP. II. RASPUNSUL POPORULUI LUI DUMNEZEU

CAUTA-L PE DOMNUL
Isaia 55:1-9

“Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape”                     – Isaia 55:6

INTRODUCERE:
Proorocul Isaia si-a inceput misiunea in Iuda “in anul mortii imparatului Ozia” (740 i. H.). Israel si Iuda s-au bucurat de prosperitate in prima jumatate a secolului VIII-lea. Isaia a vazut dincolo de aceste vremuri prospere si a remarcat probleme spirituale, mascate de situatia infloritoare. El a vazut familii fragmentate, practici economice corupte, decadere politica si lipsa de credinta la conducatorii religiosi.

EXPLICAREA LECTIEI:

SATISFACUT PRIN DUMNEZEU (55:1, 2).
In lectiile precedente, am intalnit pasaje care indica dorinta Domnului ca toate neamurile sa auda adevarul Sau si sa fie binecuvantate cu lumina Lui (42:1, 6; 49:6; 60:3). Textul de fata trateaza acelasi subiect.

“Voi toti cei insetati veniti … “ Dumnezeu ii invita pe toti cei care sunt in nevoie sa vina. Accentul cade pe chemarea “veniti.” Cei care vin la El indica faptul ca se incred in El si se bazeaza pe El pentru salvare, acceptand in acelasi timp supunerea fata de poruncile Lui. Binecuvantarile date de Dumnezeu sunt la dispozitia acestora “fara plata.”

INTRAND INTR-UN LEGAMANT (55:3-5).
“ … Eu voi incheia cu voi un legamant vesnic …” Prin venirea la Domnul, poporul va primi viata si binecuvantarile legamantului vesnic al lui Dumnezeu cu David (II Sam. 7:11-16). In acest legamant, Domnul a promis ca imparatia lui David va dura vesnic. Unii comentatori afirma ca expresia “legamantul vesnic” se refera la Noul Legamant (Ier. 32:40; Evr. 13:20). Interpretarea este posibila, dar referirea la David indica spre legamantul cu David, care de asemenea va fi vesnic (II Sam. 7:16). Tot asa dupa cum Dumnezeu a promis sa-Si tina mana Sa buna peste David, El Se va ingriji si de toti cei care vin la El, promitand ca va fi cu ei mereu si ii va considera poporul Sau.

Popoarele vor intra sub conducerea lui Mesia (55:4, 5). Versetul se refera la Mesia si nu la Israel, deoarece El va fi “cap si stapanitor al popoarelor.”  Multe neamuri vor veni la “Sfantul lui Israel” sa se inchine si vor recunoaste splendoarea Domnului (35:2; 46:13; 49:3; 60:9, 21; 61:3; 62:3).
CAUTAND PE DOMNUL (55:6-9). Salvarea sta la dispozitia tuturor. Proorocul indeamna ca oamenii sa caute si sa cheme pe Domnul, facand-o “cata vreme se poate gasi”(55:6), deoarece cand va veni judecata Sa va fi prea tarziu.

Dumnezeu este plin de mila si indurare dat fiind faptul ca modul Lui de gandire este superior si caile Sale sunt deosebite (55:6, 7). Salvarea este oferita gratuit, dar ea cere pocainta omului (55:7).

INTERPRETARE
Lucrarea Robului face posibila oferta de salvare. Inainte, oferta de salvare a fost limitata la Israel, dar acum ea este extinsa asupra intregii lumi. Acesta nu este un motiv ca iudeii sa aiba prioritate, dar nici sa fie pusi pe planul doi. Ei au sanse egale.

“Voi, toti …” Aceste cuvinte sunt strigatul lui Dumnezeu adresat intregii lumi. El doreste ca oamenii sa se opreasca si sa ia in seama oferta Sa de salvare. El striga in noapte si se adreseaza tuturor, dorind ca sa cuprinda pe fiecare in bratul Sau puternic. Evanghelia este o invitatie la mantuire adresata intregii omeniri. Ea este totusi limitata la o anumita categorie de oameni: voi, toti cei insetati. Orice faptura, barbat, femeie, copil,  este chemata. Toti sunt inclusi, indiferent de rasa, de conditie sociala, sau de stadiu al vietii.

Cu toate acestea, categoria celor chemati este limitata: toti cei insetati. Daca tu spui ca nu esti insetat, ci esti multumit cu ceea ce-ti ofera viata pamanteasca, invitatia nu este pentru tine, prietene. Nu este pentru tine, decat in momentul in care vei deveni setos. … Esti obosit de lumea aceasta? Ai gasit ceva ce nu te multumeste? Cauti ceva mai bun? Dumnezeu iti spune: Am ceva pentru tine! Tot ceea ce El iti ofera poti cumpara fara bani. De ce? Fiindca Domnul a platit pretul pe cruce, dupa cum ne descrie Isaia 53. Dumnezeu te cheama sa vii, sa cumperi si sa mananci!” (J. V. McGee).

Apelul lui Dumnezeu este perfect si plin de putere. Oamenii sunt setosi, flamanzi, nemultumiti,  dar au sansa de a gasi o viata imbelsugata, in mijlocul unei gradini roditoare si plina de odihna. Omul nu trebuie sa faca altceva decat sa-L caute pe Domnul, sa uite de calea si gandurile sale si sa se intoarca la Iehova, ale carui ganduri sunt diferite (55:8, 9). Daca omul se  va intoarce la Domnul, El va fi plin de indurare si-l va ierta. “Iata ca l-am pus martor …” (55:4). Referirea ne trimite la Robul Domnului, care a trecut de la suferinta la victorie. Prin acea suferinta, prin care “pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El,” este posibila indurarea si iertarea lui Iehova. El este unicul CAP  si STAPANITOR al tuturor si toate acestea prin Cruce.

APLICARE:
Invitati sunt toti cei care sunt insetati. Trebuie sa avem dorinta de a accepta ceea ce ne este oferit. “Setosi sunt toti cei care sunt nemultumiti de ei, de tot ceea ce lumea le-a oferit, de formele de religie. Aceasta este o sete binecuvantata si constituie singura conditie de a avea parte de bucurie” (F. C. Jennings).
Cel care doreste mila lui Dumnezeu trebuie sa taie legaturile cu lumea si sa renunte la stilul ei de trai pacatos. Pocainta trebuie sa mearga profund pana in sistemul de gandire al omului (Mat. 5:28).
“…Cautati pe Domnul cata vreme se poate  gasi; chemati-L cata vreme este aproape. Sa se lase …” Sa nu uitam ca poate veni o vreme cand nu va mai fi posibil.

CAP. II. RASPUNSUL POPORULUI LUI DUMNEZEU
INCHINARE IN ADEVAR
Isaia 58:1-14

“Iata postul placut Mie: dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug. – Isaia 58:6

INTRODUCERE:

Tema lectiei de astazi este atitudinea inimii in timpul inchinarii. Nici o forma de inchinare n-are vreo validitate fara ca viata zilnica sa fie caracterizata de evlavie.
Multi din poporul ales au pierdut din vedere semnificatia reala a inchinarii adevarate, atitudinea fata de post fiind doar un exemplu in acest sens. Ei au ajuns sa creada ca Il impresioneaza pe Dumnezeu cu postul lor.

EXPLICAREA LECTIEI:

INCHINAREA INEFICIENTA (58:1-5).
“Striga in gura mare, nu te opri … vesteste poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov pacatele ei.” Primul lucru mentionat nu este inchinarea, ci sunt pacatele poporului impotriva lui Dumnezeu.
Isaia este trimisul lui Dumnezeu care expune aceste pacate, aratand ca, din pricina  faradelegilor lor, inchinarea este privita ca o uraciune inaintea lui Dumnezeu.

Isaia trebuie sa strige, “ca o trambita,” si sa le atraga atentia ca inchinarea lor este superficiala si nu vine din adancul inimii.

“La ce ne foloseste sa postim … la ce sa ne chinuim sufletul …” (58:3). Poporul devine ingrijorat si incepe sa puna intrebari. Ei faceau ceea ce le cerea Legea, totusi ei experimentau dificultati. Speranta lor era sa fie binecuvantati de Dumnezeu din moment ce practicau formele religioase. Dar Dumnezeu este mai interesat ca ei sa asculte decat sa practice niste ceremonii. Prin faptul ca posteau, relatia lor cu Dumnezeu tot nu era cea mai potrivita. Ei nu erau sensibili la nevoile altora, exploatandu-si semenii si luptandu-se cu ei (58:3, 4). Postirea lor nu era conforma asteptarilor lui Dumnezeu (Deut. 24:14, 15; Iac. 5:1-6). El astepta ca inimile lor sa se plece inaintea lui Dumnezeu.

INCHINAREA ADEVARATA (58:6, 7). Scopul postului era acela de a-l incuraja pe cel care-l practica sa asculte de Domnul. Singurul post obligatoriu din Vechiul Legamant a fost cel din Ziua Ispasirii (Lev. 16:29-31; 23:27-32).

Zilele de post au fost instituite dupa caderea Ierusalimului (Zah. 7:3, 5; 8:19).
Pe de alta parte, multe porunci specifice nu erau ascultate. De aceea, Domnul a fost nevoit sa le aminteasca de dreptate si de mila fata de cei in nevoie (58:6, 7, 10). Israelitii trebuiau sa se considere o mare familie care fusese candva in robia egiptenilor si era necesar ca ei sa se ingrijeasca unii de altii. Atunci cand impartasim ceea ce avem cu cei in nevoie, depunem o marturie ca tot ceea ce avem apartine Domnului.

REZULTATUL INCHINARII ADEVARATE (58:8-14). “Atunci … “ Daca poporul Lui da dovada de o neprihanire interna (manifestata in exterior prin dreptate si indurare), atunci … Domnul ii va binecuvanta (Deut. 28:1-14) cu lumina (adeseori reprezentand binecuvantarile – 58:10), vindecare (restaurare spirituala), neprihanire (standarde inalte), protectie divina si rugaciuni ascultate (58:8, 9).
Daca poporul “dezleaga lanturile rautatii, deznoada lanturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug” si daca  isi imparte “painea cu cel flamand” si ii ajuta pe cei in nevoie, atunci Domnul ii va binecuvanta si calauzi, dandu-le satisfactii, putere si sanatate. In zilele lui Isaia, poporul considera ca daca posteau puteau castiga favoarea lui Dumnezeu. Dar Isaia ii previne si le explica faptul ca doar atunci vor primi raspuns cand prioritatile Domnului vor fi si ale lor.

INTERPRETARE:

In ultimele noua capitole ale cartii, Isaia a privit in prezent, dar si spre viitor. Poporul nu traia in neprihanire si, datorita depravarii sale, restaurarea natiunii a trebuit sa fie initiata de Dumnezeu.
Isaia a proorocit despre venirea lui Mesia (61:1-63:1-6), despre rugaciunea si raspunsul poporului (63:7-65:25). In concluzie, proorocul declara ca Dumnezeu va implini promisiunile Sale privind Israelul si lumea intreaga (cap. 66).

Isaia este cel care a vorbit poporului despre faradelegile sale si condamna formalismul. Apoi este descrisa adevarata religie. Poporul participa la forme exterioare de religie, dar a falimentat in domeniul rezultatelor produse de religie. Iehova respinge atitudinea si activitatea de smerenie si inchinare, atata vreme cat in relatiile cu ceilalti lipsea dreptatea si mila. Jertfa trupului fara pocainta interna nu poate fi acceptata. Intr-un pasaj plin de frumusete, Isaia descrie adevarata religie si rasplatile ei, evidentiind dreptatea si gingasia religiei veritabile, impreuna cu binecuvantarile care o insotesc: lumina, partasie si rugaciuni ascultate.

Cine doreste sa beneficieze de binecuvantarile lui Iehova, va trebui sa se departeze de rautate si sa practice o inchinare adevarata. Principiul este actual si astazi. Activitatea harului divin este intotdeauna in concordanta cu cerintele sfinteniei divine. “Inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si adevar” (Ioan 4:23).

“Cuvantul si inchinarea sunt legate indisolubil. Orice inchinare este un raspuns inteligent si plin de iubire la revelatia lui Dumnezeu, deoarece ea reprezinta adorarea Numelui Sau. De aceea, adevarata inchinare nu este posibila fara predicare, prin care Numele Domnului este facut cunoscut, pe cand inchinarea Il glorifica pe Dumnezeu. …

Predicarea si inchinarea nu pot fi separate, iar intregul serviciu religios trebuie sa oscileze in jurul misiunii Cuvantului.

Inchinarea veritabila trebuie sa fie una care zideste (Efes. 4:12; I Cor. 14:12). Ea trebuie facuta in “duh si adevar.” Inchinarea trebuie sa angajeze atat intelectul cat si emotionalul. Ea trebuie sa fie pasionata si miscatoare. Inchinarea adevarata uneste inima si mintea intr-un raspuns de adorare pura, bazata pe adevarul revelat in Cuvant. …

Inchinarea veritabila este un raspuns la adevarul divin. Ea este pasionata deoarece izvoreste din dragostea pentru Dumnezeu. Pe de alta parte, inchinarea adevarata trebuie sa rasara dintr-o intelegere clara a Legii Sale, a neprihanirii Sale, a indurarii Sale si a fiintei Lui.
Inchinarea reala marturiseste pe Dumnezeu asa cum El S-a revelat in Cuvantul Lui … Prin inchinare, aratam ca-L adoram pentru cine este El, pentru ce a facut El si pentru ce a promis El. Ea trebuie sa fie un raspuns la adevarul pe care El l-a revelat despre Sine. O astfel de inchinare nu poate rasari din nimic. Ea este initiata si mentinuta de adevarul obiectiv al Cuvantului” (John MacArthur).

APLICARE:
Domnul Isus ne invata ca inchinarea este una din activitatile esentiale ale vietii. Si daca aceasta este adevarat referitor la vietile individuale, cu cat mai mult ar trebui practicata cand ne adunam impreuna?

CAP. II.: RASPUNSUL POPORULUI LUI DUMNEZEU
ANTICIPAREA NOII CREATII
Isaia 65:17-25

“Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte.”                     – Isaia 65:17

INTRODUCERE:

Cei din Iuda au trait timp de aproape 70 de ani ca si exialti in Babilon. Unii dintre ei s-au ridicat si au obtinut pozitii de putere si de prestigiu (Daniel si prietenii lui). Altii, cum ar fi Ezechiel, au trait in randurile poporului, unde au incercat ca sa pastreze vie promisiunea intoarcerii acasa, promisiune implinita prin anul 538 i.H.

Isaia, care a scris cu aproape 150 de ani mai inainte, i-a incurajat pe cei care s-au reintors in patrie. Proorociile sale au descris o viata total schimbata: ceruri noi, pamant nou, un popor nou, un oras nou si o perioada de productivitate si prosperitate nemaiintalnita.

EXPLICAREA LECTIEI:

PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU (65:17-19). “Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou …” (65:17). Acest pasaj se va implini in intregime, in zilele din urma, cand Hristos va reveni si toti ai Sai vor fi adunati din lume, cand intreaga creatie va  fi reinnoita, cand ceruri noi si un pamant nou vor fi produsul puterii Mantuitorului. Atunci, sfintii lui Dumnezeu vor vedea fata Lui si se vor bucura cu El. Nevoia unor ceruri noi si a unui pamant nou este sugerata in capitolul 56:6.

Cerurile si pamantul nou vor fi create de Dumnezeu. Aceasta va fi lucrarea lui Dumnezeu si numai a Sa. Verbul “Eu fac” (la diateza activa) este folosit avandu-L doar pe Dumnezeu ca si subiect. Nici o fiinta umana nu poate crea si nici nu va crea in sensul in care creaza Dumnezeu. Asa ca, fie ca vorbim de Ierusalimul din tara lui Israel, secolul VI. i.H.), sau de “cetatea sfanta, noul Ierusalim,” coborand “din cer de la Dumnezeu” (Apoc. 21:2), fiecare dintre ele este lucrarea exclusiva a lui Dumnezeu. El a condus istoria intoarcerii robilor exilati iudei si tot El va derula aceasta istorie spre implinirea planului Sau final. Fara indoiala ca va fi (literal) o creatie noua , dar lucrarea despre care se vorbeste in text a inceput deja printre noi. De aceea, inca de pe acuma trebuie sa ne bucuram (65:18). Insusi Domnul se va bucura (65:19). Ierusalimul va fi o sursa de bucurie pentru intreg pamantul.

PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU (65:20-25).
In continuare, Isaia trece la afirmatii specifice despre noua creatie.

Viata lunga (65:20). Este dificil sa aplicam aceasta proorocie la o perioada specifica. Viata lunga va fi intr-o perioada care precede lucrurile “noi.” Desi in “cerurile noi” si pe “pamantul nou” nu va mai fi nici moarte si nici pacat, in perioada Mileniului va fi un anumit grad de pacat si pedeapsa (65:20). Mortalitatea infantila va fi eliminata. Desi moartea va fi inca prezenta, omul va trai mai multi ani decat in zilele noastre.

Munca productiva (65:21-24). Pe langa faptul ca durata vietii va fi extinsa, calitatea ei va fi imbunatatita drastic. Binecuvantarile lui Dumnezeu vor fi asupra muncii lor si asupra familiilor (65:23). El va da raspuns rugaciunilor, in mod special (65:24).

Siguranta si pace (65:25). Una din binecuvantarile acestei perioade va fi instaurarea pacii veritabile, dedurata. Pentru prima oara in istorie, razboiul nu va mai fi necesar. Coruptia guvernamentala va inceta. Indurarea, dreptatea, integritatea, pacea, neprihanirea vor  fi cateva din semnele imparatiei. Pamantul va fi un loc de mare pace si siguranta (2:3, 4; 11:9). Aceasta pace va domni pana si in imparatia animala (11:6-8; 65:25).

Blestemul pamantului, ca urmare a pacatului  lui Adam si al Evei, va fi ridicat in noua imparatie stabilita. Pustia “se va veseli si va inflori” (35:1), iar pamantul va produce din abundenta. Bolile vor fi eliminate (33:24). Mesia va elibera pamantul de blestemul pacatului. Armonia si siguranta vor domina sub mana buna a lui Dumnezeu (65:25).

Proorocia lui Isaia a inflacarat pe multi iudei care s-au intors din exil (Ezra 2:64-67). Dar aceasta credinta a fost superficiala si n-a durat mult, poporul ales a alunecat si a cazut din nou in intuneric.

INTERPRETARE:

Isaia 65 poate fi interpretat din doua puncte de vedere. Intai, el a oferit speranta celor din exil, care erau departe de tara pe care Iehova a dat-o poporului Sau. Aceste promisiuni au fost implinite partial, atunci cand iudeii care s-au intors din captivitate s-au stabilit in pace in tara lor, ca si cand ar fi locuit intr-o lume noua. Implinirea finala a acestei proorocii va avea loc in Imparatia eterna a lui Hristos.

“Dumnezeu care a actionat in istorie in trecut va actiona in istorie si in continuare, pana la sfarsit. Atunci cand ne intrebam cum se va termina totul, nu inseamna ca ne deplasam pe neasteptate din istorie intr-un domeniu utopic si improbabil, ci mergem inspre ceva care nu s-a implinit inca, dar a carei implinire este absolut sigura. Dumnezeu este Cel care sta in spatele istoriei si El este Cel care garanteaza ca aceste lucruri se vor implini.

Cand vorbim de certitudine, trebuie sa recunoastem ca crestinii nu sunt intru totul de acord unii cu altii referitor la detaliile acestor evenimente viitoare. Ei nu gandesc la fel despre mileniu, perioada in care Domnul Isus va domni pe pamant. Unii considera mileniu drept un simbol al epocii actuale ale Bisericii.
Chiar si printre cei care accepta mileniul ca pe o perioada specifica viitoare, sunt diferente de opinie cu privire la amplasarea lui in relatie cu celelalte evenimente. Exista tot felul de intrebari care se ridica. In ce fel se leaga mileniul si revenirea lui Hristos de marea stramtorare la care se refera Daniel (9:27), presupunand ca acestea vorbesc cu adevarat despre o perioada specifica a necazului? Care este rolul Israelului in evenimentele profetice? Armaghedon? Antichrist? Diversitatea printre evanghelici in abordarea acestor teme poate fi usor vazuta daca comparam sectiunile finale ale celor mai multe carti de teologie.

Constienta acestor diferente prezinta pericolul de a minimaliza unitatea generala existenta, cat si faptul ca domeniile in care crestinii sunt de acord (cel putin cei evanghelici) sunt si cele mai importante. Indiferent de felul in care mileniul, marea stramtorare si alte aspecte ale proorociei sunt abordate, cei mai multi scriitori se concentreaza asupra reintoarcerii lui Hristos, a invierii trupului si a judecatii finale, ca elemente esentiale si dominante ale escatologiei. Indiferent unde incadram celelalte evenimente (presupunand ca sunt alte evenimente), cel putin ele trebuie sa se potriveasca cu evenimentele de cea mai mare importanta” (J. M. Boice).

In textul lectiei, Isaia a descris Mileniul, care pare identificat cu starea vesnica (“ceruri noi si un pamant nou”, desi acestea sunt doua realitati diferite. Caracteristicile descrise de Isaia nu sunt adecvate pentru “un cer nou si un pamant nou,” realitati la care a fost martor Ioan (Apoc. 21:1) si care au urmat Mileniului (Apoc. 20:4). Din cate putem cunoaste, in cerul si pamantul din Apocalipsa (vesnice) locuitorii nu se vor imbolnavi, nu vor imbatrani, si nici nu vor muri (65:20). Probabil ca Isaia n-a avut revelatia diferentei dintre ele, ci le-a vazut ca pe  doua realitati identice. Indiferent de ceea ce intelegem noi, Mileniul va fi cu certitudine o realitate noua, in sensul literal. Atunci va fi o bucurie (65:17), care va eclipsa toate cele petrecute inainte (“nimeni nu-si mai aduce aminte de lucrurile trecute …”). Va fi o bucurie reala care va dura vesnic (“ci va veti bucura si va veti veseli pe vecie …”), o bucurie care a fost in intentia lui Dumnezeu (caci voi preface Ierusalimul in veselie si pe poporul lui in bucurie”). Dar nu numai atat! Dumnezeu este partas la aceasta bucurie! (“Eu Insumi Ma voi veseli …).

APLICARE:

“Nimeni nu se poate bucura in lucrarea creatiei noi a lui Dumnezeu si sa-si gaseasca placerea in propria lucrare, sa se increada in sine si sa se laude cu meritele proprii. Este un semn al harului cand omul se scarbeste de sine si este in armonie cu Dumnezeu. Cand el inceteaza sa se bucure in ceea ce poate face si incepe sa se bucure in ceea ce a facut si face  Dumnezeu, atunci o schimbare l-a infasurat. Unii incearca sa se salveze ei insisi si sa para neprihaniti in fata lui Dumnezeu, tot asa dupa cum un om mort mai cauta viata. Este imposibil! Trebuie sa fii creat din nou de o putere care nu este in tine, de o putere divina. Tu trebuie sa te nasti din nou si aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a ta!” (C. H. Spurgeon)
CAP. III.: RASPUNSUL NEAMURILOR

RUT L-A ALES PE DUMNEZEU
Rut 1:1-8, 16-19a

“Incotro vei merge tu, voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu.” — Rut 1:16

INTRODUCERE:

Dintre cele doua carti din Biblie, numite cu nume de femei, Rut si Estera, vom avea doua lectii din prima dintre aceste doua carti. In ultimele doua luni, lectiile au fost inspirate in scrierile lui Isaia. Evenimentele din cartea Rut au avut loc cu aproximativ patru sute de ani inainte de Isaia. In timp ce in Isaia gasim proorocii specifice cu privire la Mesia, cartea Rut ne dezvaluie credinta plina de curaj a unei femei din spita neamului lui Mesia. Ea a fost deasemenea strabunica lui David, al doilea imparat peste Israel.

Autorul cartii Rut nu este mentionat. O traditie veche evreiasca spune ca Samuel ar fi autorul, dar nu gasim nici un suport in Scriptura pentru aceasta afirmatie.

EXPLICAREA LECTIEI:

Atunci cand a fost scrisa cartea Rut, “vremea judecatorilor” era considerata ca incheiata (1375-1075 i.H.). Afirmatia “pe vremea judecatorilor,” nu prezinta o indicatie destul de precisa cu privire la data evenimentelor din aceasta carte. Rolul principal al judecatorilor era sa scape poporul de subjugare straina. Se poate ca foametea aceasta sa nu fi fost cauzata de clima, ci de asupritorii care veneau sa-si ia birul (Judecatori 6:1-4). De aceea, expresia “Domnul cercetase pe poporul Sau,” (Rut 1:6) poate fi o sugestie a faptului ca Dumnezeu a ridicat un nou judecator care sa mantuiasca din nou pe Israel din mana cotropitorilor.

Elimelec si cu nevasta lui, Naomi, sunt nevoiti sa-i ia pe cei doi fii ai lor si sa plece pentru o vreme in tara Moabului (o distanta de aproximativ cincizeci de mile), pentru ca in Betleem nu mai era paine. Dar pe langa faptul ca trebuie sa-si paraseasca propria-i casa, Naomi mai are de suferit si din cauza mortii sotului ei. Dar dupa ce Mahlon si Chilion, cei doi fii ai Naomei se casatoresc, si acestia mor, lasand-o pe Naomi doar cu cele doua nurori ale ei, Rut si Orpa. Dar cu toate ca Moabul ar fi trebuit sa fie un loc al prosperitatii, pentru Naomi, Moabul devine un loc al durerii.

Vestea ca Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau si i-a dat paine, ajunge pana la Naomi, care hotareste sa se intoarca in Israel. La staruinta Naomei, Orpa se intoarce la casa mamei ei. Dar gasim in devotamentul pe care Rut il are pentru Naomi, una dintre cele mai frumoase afirmatii spuse vreodata: “Nu sta de mine sa te las!” Naomi a inteles ca in cuvintele nurorii ei, Rut, se gasea mai mult decat o forma de politete. In ele era dorinta sincera de a ramane cu Naomi.

INTERPRETARE:

Este fascinant sa vedem ca de la Betleem, care inseamna “Casa painii,” Naomi impreuna cu familia ei sunt nevoiti sa plece in cautarea painii. Dar ceea ce o asteapta pe Naomi in Moab nu este decat dezamagire si pierdere. Dar incercarile vietii pot, cu timpul, sa devina izvoare de binecuvantari (Iacov 1:2-4). Planul lui Dumnezeu functiona dupa voia Lui. Dar in Moab, Dumnezeu era singurul care stia unde duce acest plan.
Cand ni se spune ca Dumnezeu cerceteaza pe poporul Sau, ne atrage atentia la o anumita actiune pe care o initiaza Dumnezeu. Cateodata aceasta actiune consta in judecata (Exodul 20:5, Ieremia 5:7-9), iar alteori consta in binecuvantare (Exodul 4:31). Vestea aceasta i-a dat curaj Naomei, pentru ca Moabul nu mai prezenta nici un fel de atractie pentru ea.

Sentimentele de atasament exprimate de Rut pentru Naomi sunt importante si semnificative, pentru ca vin de pe urma unor experiente prin care Rut si Naomi au trecut impreuna, in urma multor clipe de durere la pierderea celor dragi. Rut a trecut prin multa suferinta impreuna cu Naomi, si a fost martora la felul in care Naomi s-a purtat in mijlocul marilor pierderi. Acum, abia, intelegem de ce Rut a fost in stare sa renunte la idolii Moabului (cel mai vestit dumnezeu al Moabului era Chemos – vezi 2 Imparati 3:26, 27).

De la o mostenire pagana, Rut trece la Dumnezeul adevarat. Credinta ei vine ca o surpriza in timpul de haos de pe vremea judecatorilor (Judecatori 17:6; 21:25). Si ce este mai important, este ca aceasta credinta o gasim la o Moabita nu la un Israelit. Poate ca in calatoria lor la intoarcere, Rut si Naomi au impartasit multe lucruri care le legau. Dar aceasta este mai mult decat o calatorie lunga, este un pelerinaj al credintei, de la care invatam dupa multe secole.

APLICARE:

Una dintre cele mai importante invataturi din aceasta lectie, este aceea ca trebuie sa fim extrem de atenti la modul in care traim. Chiar daca nu ne dam seama, sunt multi langa noi care privesc atenti felul nostru de vietuire, si sunt influentati in deciziile lor de felul in care actionam noi. Este important felul in care crestinul reactioneaza la incercari, pentru ca atunci se vede, nu numai taria credintei lui, dar si valoarea pe care acesta o pune pe relatia cu Dumnezeu. Nu ni se spune ca Naomi ar fi incercat sa o converteasca pe Rut la credinta evreilor. Dar viata ei o ajuta pe Rut sa inteleaga realitatea prezentei lui Dumnezeu cu Naomi.

De la Rut, invatam ca credinta nu este doar un proces intelectual, ci o punere in practica a convingerilor personale. Odata incredintata ca Dumnezeul Naomei este Dumnezeul cel adevarat, Rut nu ezita in a o urma pe Naomi oriunde ar merge aceasta. Cand suntem chemati la credinta, suntem chemati la a-L urma pe Hristos. “Daca Imi slujeste cineva, sa Ma urmeze,” spune Domnul Isus (Ioan 12:26).
CAP. III.: RASPUNSUL NEAMURILOR

DOMNUL O BINECUVINTEAZA PE RUT
Rut 2:1-3, 8-12; 4:13-17

“Domnul sa-ti rasplateasca ce ai facut, si plata sa-ti fie deplina din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, subt ale carui aripi ai venit sa te adapostesti!” — Rut 2:12

INTRODUCERE:

In lectia trecuta, am urmarit familia lui Elimelec printr-o perioada de foamete, apoi o mutare in tara Moabului, apoi o perioada de incercare la moartea lui Elimelec si a celor doi fii ai lui. De o deosebita semnificatie a fost decizia luata de Rut de a ramane cu soacra ei, Naomi, si de a-L urma pe Dumnezeul Naomei.

Aceste doua femei au ajuns inapoi la Betleem in primele zile ale primaverii, pe cand incepea seceratul granelor (Rut 1:22). Daca in prima lectie din Rut, povestirea se incheie pe o nota tragica dar si melancolica, in aceasta lectie, povestirea are un sfarsit fericit.

EXPLICAREA LECTIEI:

Boaz este al patrulea barbat prezentat in cartea Rut (primii trei, Elimelec si cu cei doi fii ai sai au murit). Descrierea lui Boaz cuprinde faptul ca era un om respectat, bogat si din familia lui Elimelec. In Israel, o astfel de persoana avea datoria de a ingriji de familia sa, chiar cei din familie care nu-i erau foarte apropiati, in special cei mai saraci, vaduvele si orfanii. Mai mult, acest om avea responsabilitatea de a cumpara inapoi (sau a rascumpara) orice bucata de pamant care iesise din posesia familiei (Leviticul 25:25-28).

Pentru cei mai saraci din Israel, Dumnezeu S-a ingrijit ca si acestia sa aiba ce sa manance, cu conditia sa fie gata sa munceasca. Seceratorii trebuiau sa lase colturile lanurilor nesecerate, pentru ca cei mai saraci, venind in urma seceratorilor, sa gaseasca si sa-si stranga si ei spice (Leviticul 19:9, 10; 23:22). Iar daca atunci cand secerau, o parte din spice cadeau jos, seceratorilor nu li se permitea sa le ridice.

Situatia lui Rut era destul de nisigura. Fiind straina si vaduva, aceasta ar fi expus-o la multe pericole intre israeliti. Dar Boaz se ingrijeste ca nici un rau sa nu i se intample acestei femei. Cand Rut, cuprinsa de mirare, cade cu fata la pamant inaintea lui Boaz in semn de recunostinta, Boaz da dovada ca deja aflase foarte multe cu privire la Rut. Stia de unde vine, stia ca si-a parasit familia si tara pentru a veni in Israel. Pe scurt, credinta si curajul ei, au castigat admiratia lui Boaz. Binecuvantarea rostita de Boaz in versetul 12, contine o imagine folosita si in Psalmi (Psalmi 36:7; 63:7; 91:4), iar mai tarziu este reluata de Domnul Isus atunci cand plange pentru Ierusalim, nu cu mult timp inainte de rastignire (Matei 23:37).

Rut este cea care, la indemnul soacrei sale, Naomi, se apropie de Boaz (3:9), amintindu-i ca el este cel care trebuie sa-i ridice o samanta barbatului ei care murise (Deuteronom 25:5-10; Marcu 12:19-23). Boaz raspunde in mod favorabil. Binecuvantarea lui Dumnezeu este descoperita mai tarziu, dupa casatoria celor doi, in cuvintele “Domnul a facut-o sa zamisleasca si ea a nascut un fiu.” (4:13)

INTERPRETARE:

Rut face parte din categoria celor saraci, dintre vaduve, dar si dintre cei care trebuiau rascumparati de catre cel care avea drept de rascumparare. Apoi, faptul ca Rut era Moabita (ni se reaminteste in 2:2), ne aminteste ca Boaz era un om atat de bun incat chiar si atunci cand afla de provenienta ei, se poarta cu ea la fel de bine. Inca de la inceputul prezentarii lui Boaz, Scriptura ne reveleaza un adevar important: acela ca evenimentele care ni se perinda prin fata nu sunt la intamplare, ci se petrec sub directa calauzire providentiala a lui Dumnezeu. O parte din providenta lui Dumnezeu o gasim in chiar venirea lui Boaz din Betleem printre seceratori, pentru a cere binecuvantarea lui Dumnezeu peste ei (2:4). Bunatatea lui Boaz fata de Rut a facut ca ea sa aiba parte de niste privilegii speciale. Boaz pune in practica ceea ce ne invata Domnul Isus mai tarziu (Matei 5:41). Legea lui Moise cerea ca numai colturile ariei sa fie lasate nesecerate, dar Boaz porunceste muncitorilor lui s-o lase pe Rut sa culeaga spice dintre snopi.

Noul devotament demonstrat in mod practic de catre Rut, ne aminteste de Avram si de devotamentul lui fata de chemarea pe care i-o face Dumnezeu: “Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata.” (Geneza 12:1)

Nu trebuie sa scapam din vedere felul in care Rut, care a avut parte de multe binecuvantari in urma necazurilor ei, devine acum o sursa de binecuvantare pentru altii. Cei care sunt binecuvantati prin ea sunt, desigur, Naomi si Boaz. Dar mai mult, datorita locului ei in genealogia Domnului Isus, Rut a devenit parte din planul de salvare a omenirii pierdute, prin moartea si invierea Domnului Isus.

APLICARE:

Asa cum Rut, prin exemplul credintei ei, straluceste pe vremea judecatorilor, o vreme de intunerec spiritual, asa ni se cere si noua sa stralucim “in mijlocul unui neam ticalos si stricat.” (Filipeni 2:15) Desigur, nu putem indeparta tot intunerecul din lume, dar putem sa luminam acolo unde suntem (cantarea ne indeamna, “Lumina-n locul unde esti!”).

Oare meditam indeajuns la evenimentele din viata care la o prima vedere par doar coincidente? De multe ori aceste circumstante sunt folosite de Dumnezeu ca puncte principale de reper in viata noastra spirituala. Nimic din ceea ce se intampla nu este fara voia lui Dumnezeu, chiar daca de multe ori mai trece un timp pana cand putem spune ca Iosif: “Dumnezeu a schimbat raul in bine.” (Geneza 50:20)

CAP. III.: RASPUNSUL NEAMURILOR
IONA RESPINGE CHEMAREA DOMNULUI
Iona 1:1-7, 11-17, 2:1, 10

“Si Iona s-a sculat sa fuga la Tars, departe de fata Domnului.” — Iona 1:3

INTRODUCERE:

Iona este unul dintre cei mai bine cunoscuti profeti din Scriptura. Il gasim pe Iona in contextul istoric din 2 Imparati 14:25. Amitai, tatal lui Iona este mentionat atat in 2 Imparati, cat si in Iona. Pe plan local, probabil ca lucrarea lui Iona s-a desfasurat in imparatia de nord, in Israel (Iona era din Gat-Hefer). Ni se spune despre o profetie a lui Iona care s-a implinit pe timpul lui Ieroboam (al doilea), care a imparatit in Israel intre 793 si 753 i.H.

Nu este mentionata data exacta cand i-a poruncit Dumnezeu lui Iona sa se duca la Ninive. Probabil ca lucrarea profetica a lui Iona s-a desfasurat in prima parte a secolului al VIII-lea inainte de Hristos. In acest timp, a existat un vid de putere in Orientul Apropiat. Asiria era slaba, si pe deasupra mai avea si unele dificultati din partea unor rascoale a unor grupari pe care incercau sa le controleze. De aceea a fost Israel in stare sa-si intinda hotarele (2 Imparati 14:25).

Asirienii erau renumiti pentru cruzimea cu care ii torturau pe captivi. Din niste manuscripte asiriene, aflam ca regatul de nord a fost silit sa plateasca bir Asiriei, pe timpul lui Iehu, strabunicul lui Ieroboam. Fara indoiala ca Iona stia toate aceste lucruri, si aceasta a influentat modul in care Iona raspunde la chemarea pe care i-o face Dumnezeu de a predica in Ninive.

EXPLICAREA LECTIEI:

Nici un alt prooroc in afara de Iona nu a fost trimis de Dumnezeu in lucrare in afara granitelor lui Israel si ale lui Iuda. Elisei a fost trimis odata la Damasc pentru a-l anunta pe Hazael ca acesta va ajunge la domnie in Siria (2 Imparati 8:7-15), iar Daniel si Ezechiel au fost profeti care au trait in strainatate, dar lucrarea lor a fost printre alesii lui Dumnezeu. Trimiterea lui Iona este unica.

Ninive este descrisa ca o cetate mare. Probabil ca aceasta este o referinta nu doar la dimensiunile fizice ale cetatii, ci si la importanta acestei cetati in lumea de atunci. Ninive era la aproximativ 500 de mile (mai bine de 800 am) de cetatea lui Iona, Gat-Hefer.

Asezarea geografica probabila a Tarsului era pe coasta de sud a Spaniei de azi (la cam 3000 \m de Ierusalim). Dar neascultarea lui Iona nu trece neobservata de Dumnezeu. Dumnezeu trimite “un vant napraznic, si a starnit o mare furtuna.” (1:4). In cartea lui Iona Dumnezeu se foloseste de creatia Lui in repetate randuri: furtuna, pestele (1:17), un curcubete (4:6), un vierme (4:7), si un vant de la rasarit (4:8).

Nu cunoastem detaliile cu privire la sortul pe care l-au tras cei de pe corabie pentru a afla din cauza cui a venit nenorocirea peste ei. Stim doar ca atunci cand sortul cade pe Iona, in cuvintele lui Iona gasim o atitudine de mandrie – “Sunt Evreu, si ma tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a facut marea si uscatul.”) Chiar daca avea de a face si cu niste oameni pagani, Dumnezeu se ingrijeste ca sortul sa cada pe Iona. Cel care ar fi trebuit sa fie afectat de interventia lui Dumnezeu in aceasta tragere la sort era Iona. Dar pana la urma, singurii care sunt intradevar cercetati si inteleg realitatea puterii lui Dumnezeu, nu este Iona, ci sunt corabierii.

INTERPRETARE:

Cand Dumnezeu ii spune lui Iona ca rautatea cetatii Ninive s-a suit pana la El, nu inseamna ca Dumnezeu numai ce aflase despre Ninive si despre rautatea ei. Atunci cand expresia aceasta este folosita, inseamna ca Dumnezeu este gata sa actioneze (vezi Exodul 2:23: Moise a fost chemat dupa ce strigatele poporului “s-au suit pana la Dumnezeu.”).

Iona refuza chemarea lui Dumnezeu, stiind bine ca nu se poate ascunde de fata Lui. David recunoaste imposibilitatea de a se ascunde de fata lui Dumnezeu. Din capitolul 2 al cartii lui Iona, ne dam seama ca Iona cunostea Psalmii, pentru ca gasim numeroase citate din Psalmi in acest capitol. Dar Iona alege calea neascultarii. Observam nepasarea lui Iona, chiar in comparatie cu cea a corabierilor, care se pare ca erau pagani. In timp ce acestia se rugau, “fiecare la dumnezeul lui,” Iona “doarme dus.” Chiar si zbaterea carmaciului (a capitanului) este de un contrast izbitor cu nepasarea lui Iona (caruia nu-i pasa nici de pieirea celor de pe corabie, nici a celor din Ninive). Si Iona se impietreste pana acolo incat isi doreste mai bine moartea, decat sa mearga acolo unde il trimite Dumnezeu. Din nou un contrast izbitor: versetele 13-14 ne spun ca oamenii acestia incearca sa evite moartea lui Iona, in timp ce Iona doreste mai bine sa moara decat sa asculte. Si tot din gurile “paganilor” gasim marturisirea de credinta “Tu, Doamne, faci ce vrei,” ceea ce Iona nu intelege.

APLICARE:

Este usor sa uitam un adevar care apare in lectia aceasta: faptele fiecarei natiuni de pe pamant sunt cunoscute lui Dumnezeu, si inaintea lui Dumnezeu toate popoarele vor fi judecate, chiar si atunci cand conducatorii unei natiuni nu-L recunosc pe Dumnezeu ca Domn.

Care este mesajul nostru pentru o lume care piere? Iona este preocupat de nationalitatea si de importanta religiei lui. O lume care se indreapta inspre pierzarea vesnica asteapta sa auda solutia de la noi.

Dumnezeu nu se lasa manipulat de oameni, ci Isi implineste voia Sa cu suveranitate. El ne face parte de harul de a lucra impreuna cu El.
CAP. III.: RASPUNSUL NEAMURILOR

DUMNEZEU SE INDURA DE NINIVE
Iona 3:1-5, 10; 4:1-5, 11

“Stiam ca esti un Dumnezeu milos si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, si ca Te caiesti de rau.”  – Iona 4:2b
INTRODUCERE:

Mesajul principal al cartii lui Iona nu este salvarea cetatii Ninive. Nu este nici felul miraculos in care Dumnezeu aduce furtuna si il salveaza pe Iona din pantecele pestelui. Mesajul central al cartii lui Iona se axeaza mai degraba pe felul in care un Dumnezeu suveran se ocupa ne niste oameni care, in timp ce se cred religiosi, se impotrivesc Cuvantului si voiei lui Dumnezeu. Si naratiunea acestei carti ne aminteste de incercarile repetate pe care Dumnezeu le face pentru a-Si arata mila si harul Sau nemarginit.

Dumnezeu ii porunceste pestelui care il inghitise pe Iona, sa-l verse inapoi pe pamant. Textul nu ne spune cat timp a trecut pana Dumnezeu i-a vorbit din nou lui Iona (intre Iona 2:10 si 3:1). Dar stim ca raspunsul lui Iona a fost diametral opus de aceasta data. Dar chiar daca Iona se duce acum, si actioneaza conform trimeterii divine, el mai are unele atitudini si stari ale inimii care trebuie corectate. Ne vom uita in lectia de astazi, la eforturile lui Dumnezeu de a aduce schimbarea nu numai in faptele lui Iona, dar si in atitudinile lui.

EXPLICAREA LECTIEI:

Mesajul lui Dumnezeu pentru Iona, a doua oara, este acelasi: de a se duce la Ninive, cetatea cea mare. Dar in 3:2, intervine o mica schimbare. Dumnezeu nu-i mai spune lui Iona sa strige impotriva cetatii datorita rautatii ei, ci ii porunceste: “vesteste acolo strigarea pe care ti-o voi da.” Textul nu ne arata “strigarea” pe care Dumnezeu o da lui Iona. Trei posibilitati avem aici: 1) Se poate ca mesajul complet din partea lui Dumnezeu sa fie cuprins in cele cinci cuvinte din ebraica (care in limba romana este tradus prin noua cuvinte) din predica lui Iona; 2) Se poate ca mesajul lui Dumnezeu sa fi fost mai lung, iar scriitorul acestei carti sa redea doar cuprinsul mesajului pe care Dumnezeu i l-a comunicat lui Iona iar Iona l-a predicat cetatii; 3) Dar se prea poate ca “strigarea” lui Dumnezeu pentru Ninive sa fie mai lunga, dar Iona sa fi luat doar mesajul de condamnare din ceea ce i-a poruncit Dumnezeu sa spuna. Ceea ce ne faca sa credem ca aceasta ultima alternativa este plauzibila, este reactia lui Iona, o atitudine de nemultumire si cartire la adresa lui Dumnezeu atunci cand El iarta cetatea. Iona se manie (4:1), pentruca asteptarile lui au fost inselate, iar dorinta lui ca Ninive sa fie pedepsita nu s-a implinit. Si cu toate ca intelege faptul ca Dumnezeu este plin de indurare si rabdator, isi arata pe fata dezacordul cu ceea ce se intampla. Si iarasi, a doua oara, Iona isi doreste moartea (1:12; 4:3, 8).

Dar Dumnezeu este preocupat de Iona. Capitolul 4 este devotat in intregime discutiei dintre Dumnezeu si Iona, aratand care este pozitia fiecaruia.
Lectia finala pe care Dumnezeu i-o prezinta lui Iona este privitoare la caracterul lui Dumnezeu: “Mie sa nu-Mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare . . . ?”

INTERPRETARE:

In aceasta carte, Iona este cel care vrea ca dreptatea lui Dumnezeu sa pedepseasca pe cei rai. Dar Dumnezeu, in harul Sau, Isi arata indurarea nu numai pentru cei rai, dar si peste cei care se cred buni si religiosi. Se pare ca Iona este acela care intelege cel mai putin din multiplele lectii prin care il trece Dumnezeu. Prejudecatile si ura pe care Iona le are fata de Ninive nu sunt stavilite nici dupa ce Iona este martor la indurarea lui Dumnezeu. Una dintre ideile preconcepute ale lui Iona este aceea ca Israel este singura natiune care are “dreptul” la indurarea lui Dumnezeu (poate acum incepem sa intelegem mai bine semnificatia capitolului 2!).

Fiecare predicator, atunci cand isi incheie mesajul, se asteapta ca ascultatorii sa se pocaiasca, pentru ca sa scape de pedeapsa vesnica. Din acest punct de vedere, Iona ne surprinde din nou, pentru ca se duce afara din cetate, dupa ce predica, si asteapta sa vada cetatea pedpesita de Dumnezeu. Lectia pe care i-o da Dumnezeu prin curcubete, este menita sa arate preocuparile egoiste ale lui Iona, in timp ce doreste ca altii sa fie pierduti. Dumnezeu il provoaca pe Iona sa se gandeasca la sentimentele pe care le avea cu privire la o simpla planta la cresterea careia Iona nu contribuise de loc. Ceea ce-i arata Dumnezeu lui Iona este contrastul dintre egoismul si capriciile umane, pe de-o parte, si indurarea si mila nemarginita a lui Dumnezeu pe de alta parte.

APLICARE:

In atotstiinta Sa, Dumnezeu a gasit cu cale sa ne lase pe paginile Scripturii si exemple ale pacatelor unora din Vechiul si din Noul Testament. Dar pentru noi, acele “caderi” au un scop: “Tot ce fost scris mai inainte, a fost scris pentru invatatura noastra, pentruca, prin rabdarea si prin mangaierea pe care o dau Scripturile, sa avem nadejde.” (Romani 15:4) Esecurile nu inseamna ca nu mai putem fi niciodata folositori in lucrarea lui Dumnezeu. In harul Lui, Dumnezeu poate sa ne ingaduie sa fim iarasi partasi in lucrare.

Numai sa nu uitam: chemarea si voia lui Dumnezeu nu s-au schimbat, pentruca Dumnezeu Insusi nu se schimba. Felul in care raspundem noi chemarii poate sa se schimbe, dar voia lui Dumnezeu ramane aceeasi.

Faptele si atitudinile noastre sunt evidenta masurii in care dorim salvarea oamenilor. Scriptura spune ferm: “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca.” (Ezechiel 33:11) Exista in preocuparea noastra pentru evanghelizare dovada faptului ca dorim si noi ca semenii nostri sa fie salvati?