Pe scurtatura

O zicală din popor spune că Drumul cunoscut e cel mai scurt și eu cred că mulți dintre noi am experimentat aceasta. Poate că la munte, într-o drumeție, sau la volanul unei mașini, cu buna intenție de a ajunge mai repede la țel, am ales un alt traseu în locul celui cunoscut. De multe ori însă se întâmplă să ajungem mai târziu, sau chiar deloc.

Ecumeniștii propagă învățătura că toate religiile ar fi ca niște cărări de munte, pe care poți urca, pentru a ajunge la Dumnezeu, care este în vârf. Nu contează așadar pe care dintre acestea urci, pentru că toate duc la Dumnezeu.

Cuvântul religievine de la verbul a lega(re-legare). Dumnezeu a pus în om gândul veșniciei, dorința de a se reuni cu Creatorul. David a spus într-un Psalm: ”Inima îmi spune din partea Ta: Caută fața Mea!”Omul are în el o dorință arzătoare, o necesitate spirituală, un gol care, după cum spunea cineva, are forma lui Dumnezeu. Acesta nu poate fi umplut cu nimic alt ceva, decât cu Dumnezeu.

Fiecare inițiator al unei religii a căutat să-și proclame învățătura, spunând că el ar fi descoperit calea cea dreaptă, care duce la Dumnezeu. Unul singur însă a spus: ”EU SUNT CALEA …” și acesta este Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos (Ioan 14:6). Înțeleptul Solomon a spus ”Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Prov. 14:12).

Bine, dar ce se întâmplă cu celelalte căi, care sunt ofertate astăzi într-un număr atât de covârșitor? Nu putem da decât un răspuns scurt și clar: DUC LA MOARTE!Domnul Isus nu a afirmat că El ar fi una din căi. El a exclus orice altă alternativă. Apostolul Petru a predicat mai târziu, spunând ”În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub soare nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapt. 4:12).

Însuși Domnul Isus a fost ispitit de diavolul pe un plan asemănător. După ce a postit în pustie timp de 40 de zile, Satana i-a arătat pietrele din jur și i-a spus: ”Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca acestea să se prefacă în pâini!” Ispita nu a constat în încercarea de a-L face pe Domnul Isus nesigur de statutul Său, de Fiu de Dumnezeu. Eu cred că a fost cu totul alt ceva. Diavolul i-a propus două lucruri, care contraveneau misiunii Lui:

Să facă o minune în folosul propriu, ceea ce ar însemna ca Domnul Isus să fi profitat de calitatea și de natura divină, doar pentru binele și folosul naturii Sale umane;

Pentru un lucru atât de minor, să decidă singur, să poruncească pur și simplu, fără să mai intervină la Tatăl

Ceea ce mă face să gândesc așa, este răspunsul prompt și clar pe care i l-a dat Domnul nostru: ”Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Oferta diavolului a fost una spirituală: ”Poruncește, și se va face!” Sigur că el știa cu cine are de-a face, nu cred că se îndoia de puterea Lui. Însă Domnul Isus a căutat să trăiască într-o continuă dependență de Tatăl. El nu s-a urcat pe o treaptă superioară omenirii. Cuvântul ne spune că, în toate lucrurile a devenit ca noi, s-a smerit, s-a făcut asemenea oamnilor, a suferit, a plâns, a simțit durerea, lipsa, foamea, setea, a trecut prin toate greutățile umane așa cum treci și tu și eu. Totodată, și în lucrarea spirituală pe care a făcut-o, a căutat să apeleze la Tatăl așa cum faci și tu și eu. În Ioan 5:30 El spune: ”Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.”Așadar, calea cea dreaptă aceasta era: să facă întru totul voia Tatălui.

Încă un lucru: Unui împărat i se asociază două lucruri: slava și stăpânirea. De fapt, fără acestea nici nu te poți numi împărat. Diavolul știa pentru ce a venit Domnul Isus. Toată omenirea era în mâna celui rău, prin păcatul adamic. Biblia spune că toată lumea zace în cel rău (1 Ioan 5:19). Domnul Isus chiar, în grădina Getsimani, văzându-l pe trădătorul Iuda venind spre El, a spus: ”Iată că vine stăpânitorul lumii acesteia …” Așadar, diavolul e stăpânul lumii. Domnul Isus a venit să recâștige ceea ce au pierdut primii oameni în Eden. El a venit pentru a-și reforma împărăția, pentru a deveni Domnul și Împăratul nostru. Diavolul i-a făcut o ofertă clară: L-a dus pe un munte înalt și i-a arătat toate popoarele pământului. Apoi i-a spus: ”Ție Îți voi da toată stăpânireași slavaacestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc. Dacă dar te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Cu alte cuvinte: Ce rost are să suferi? E un mod simplu, o scurtătură, prin care poți ajunge la același țel.

O altă zicală spune: Scopul scuză mijloacele. În limba germană, aceasta este cunoscută sub forma: Scopul sfințește mijloacele. Avem de-a face cu un dușman foarte viclean. El ne spune: Ce contează pe ce cale mergi? Important e să ajungi la țel. Nu da crezare și curs niciodată acestor îndemnuri. El este mincinos, e tatăl minciunii.

În final nu pot să spun decât atât: Acceptă-L pe Domnul Isus, ca fiind singura cale de mântuire. Doar prin El poți avea viața veșnică. Nu fă nici un compromis și nu te lăsa înșelat de cel rău. Roagă-L să intre în viața ta, oferă-i această șansă, pune-L la încercare. Vei vedea că nu te va dezamăgi. Nu aștepta să-ți ofere o scurtătură. Mulți s-au pocăit pentru a le merge mai bine. El nu ne-a promis că ne va fi mai ușor, însă ne-a făgăduit că va fi cu noi în toate zilele vieții noastre, ne va însoți prin toate durerile și luptele vieții. El îți va da putere și bucurie să treci cu biruință prin toate.