“Apocalipsa Vechiului Testament”
                                                                -Cartea lui Daniel-



                                                   6.Chipul de aur si spiritul Babilonului
                                                                         -Capitolul 3-

 

Sursa: www.loribalogh.ro

         www.resursebiblice.ro

              Capitolul 3 al Cartii lui Daniel este un capitol istoric, insa el are si unele semnificatii profetice: Tot ce s-a intamplat in mic in Babilonul istoric, se va repeta, in mare, in Babilonul spiritual al zilelor din urma ale istoriei omenirii.

              Babilonul a fost, inca de la inceputurile existentei sale, un simbol al razvratirii omului impotriva lui Dumnezeu. Chiar piatra de temelie a Babilonului a fost pusa ca un gest de razvratire a omului fata de Creator. Raportul biblic ne arata ca, imediat dupa potop, Dumnezeu a poruncit oamenilor: “Cresteti, inmultiti-va si raspanditi-va pe pamant!” Geneza 9, 7

              Unii din urmasii lui Noe insa, indreptandu-se spre rasarit, s-au oprit in tara Sinear ( Sumerul din cartile de istorie ) si au zis:  “Haidem sa zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului” Geneza 11, 4

              Era prima razvratire fatisa impotriva vointei lui Dumnezeu dupa dezastrul potopului. Pe acesta piatra de temelie a fost construit Babilonul de alta data.

             Ne reamintim ca, in cap. 2 al cartii, Babilonul era simbolizat prin capul de aur al chipului din visul lui Nebucadnetar. Dupa cum capul conduce activitatea tuturor celorlalte organe, la fel principiile care au stat la baza Babilonului s-au transmis imperiilor care au urmat. Intre aceste mosteniri lasate de Babilon se afla si spiritul de razvratire a omului impotriva Creatorului sau. Acest spirit de razvratire impotriva lui Dumnezeu, care are drept consecinta persecutarea poporului lui Dumnezeu, si-a atins punctul culminant in timpul Romei pagane si apoi, in timpul Romei papale. Dar acest spirit se va manifesta din nou, cu si mai mare amploare, in zilele din urma, cand Babilonul spiritual se va razvrati din nou impotriva vointei divine si va persecuta pe poporul lui Dumnezeu. ( Cap. 13 din Apocalipsa este o dezvoltare a cap. 3 din Daniel )

              Cap. 3 din Cartea lui Daniel este o exemplificare a acestei atitudini de razvratire a Babilonului impotriva lui Dumnezeu. In cap. 2 am vazut un imparat framantat de viitorul imparatiei sale. Dumnezeu vine in intampinarea grijilor si framantarilor lui si ii descopera viitorul printr-un vis profetic: un chip urias omenesc, alcatuit din mai multe metale, incepand de la aur ( capul ) si ajungand pana la fier amestecat cu lut. Mesajul lui Dumnezeu catre Nebucadnetar era clar: dupa el vor urma alte imparatii, din ce in ce mai lipsite de bogatie si slava, insa din ce in ce mai dure si intolerante.

              Pentru moment, visul l-a impresionat profund pe imparat. Timpul insa a trecut si impresia mesajului divin s-a sters din mintea lui Nebucadnetar, facand loc razvratirii. Asa se face ca versetul 1 din cap. 3 ne relateaza ca: “Imparatul Nebucadnetar a facut un chip de aur”, in intregime din aur, nu asa cum ii descoperise Dumnezeu in vis.

              Daniel 3, 1
              Data la care s-au intamplat evenimentele relatate in cap. 3: Nu se cunoaste data exacta, dar este vorba probabil de anul 594- 593 i.Hr, an in care Zedechia, imparatul lui Iuda, in anul al patrulea al domniei lui, a facut o vizita in Babilon. Aceasta vizita a fost facuta, probabil, din porunca imparatului Nebucadnetar, cu ocazia sfintirii chipului de aur din Valea Dura. ( vezi Ieremia 51, 59 )

              Dimensiunile chipului de aur: Era vorba de o statuie foarte inalta, avand o inaltime de 60 coti ( ~ 30 m ) si o latime de 6 coti ( ~ 3m ). Se observa folosirea sistemului sexagesimal, pe care inca il mai folosim in modul de masurare a timpului. Dimensiunile chipului de aur ridicat de Nebucadnetar ni se pot parea exagerate, insa, tinand cont de grandomania unor imparati ai antichitatii, si nu numai, ele nu sunt de neacceptat. Colosul din Rodos, una din cele sapte minuni ale antichitatii, avea o inaltime de 31, 5 m. Deci, era ceva obisnuit ca imparati pagani ai acelor vremuri sa ridice astfel de colosi. Era , intr-un fel, o demonstratie de forta si de grandoare.

             De ce a ridicat Nebucadnetar acest chip? In primul rand, in Babilon existau , ca in orice imperiu multinational, conflicte religioase, care puneau in pericol unitatea imperiului. Nebucadnetar a intentionat sa uneasca religiile intr-una singura, un gen de ecumenism fortat, sub amenintarea pedepsei capitale. In al doilea rand, era vorba de o sfidare fata de cele descoperite de Dumnezeu prin visul redat in cap. 2. Nebucadnetar nu concepea ca Imperiul Babilonian sa se degradeze. De aceea, sfatuindu-se cu consilierii sai de la curte, a hotarat sa schimbe cursul istoriei, facand acest chip in totalitate din aur.

              Materialul din care a fost confectionat chipul era aurul. Probabil chipul era doar poleit cu aur, caci la dimensiunile sale uriase, ar fi fost necesare cel putin 4 t de aur, ceea ce era prea mult chiar si pentru un imparat ca Nebucadnetar.

                Locul in care a fost realizat a fost Valea Dura. Nu se cunoaste exact unde se gaseste aceasta vale, insa in traditia irakiana- urmasii babilonienilor de alta data-, exista o referire la evenimentele din cap. 3, afirmandu-se ca acestea s-au petrecut in Valea Kirkuk, o regiune bogata in petrol.

              Daniel 3, 2-3 : Iata o veritabila intalnire ecumenica, foarte bine regizata, in care muzica, dansul si probabil si uniformele militare, aveau un rol deosebit in crearea unui efect psihologic asupra participantilor.
              De ce nu este amintit si Daniel in legatura cu aceste evenimente?

              Ipoteza ca el ar fi participat la ceremonie si s-ar fi inchinat chipului de aur, nu e deloc credibila. Asa cum il cunoastem pe Daniel de la primul si pana la ultimul capitol al cartii sale, el nu ar fi putut face asa ceva. Iar daca ar fi facut acest compromis moral, ingerul Gabriel nu ar fi putut sa-l aprecieze ca fiind un “om prea iubit si scump”, iar Dumnezeu nu l-ar fi putut onora cu marile viziuni profetice din capitolele 8, 9 si 11.

              In mod sigur ca Daniel nu a participat la ceremonia pagana din Valea Dura, fie ca era bolnav la acea data, fie ca se afla intr-o misiune diplomatica, fiind trimis de imparat pentru a nu-l stanjeni in planurile sale.

              Daniel 3, 4- 7: De remarcat in aceste versete este unirea dintre biserica si stat, care a functionat in intreaga anichitate si pe tot parcursul Evului Mediu.

              Cine a dictat oamenilor in Valea Dura cum trebuie sa se inchine, cui trebuie sa se inchine si cand trebuie sa se inchine? Biserica? Nicidecum! Statul a fost cel care le-a ordonat toate acestea, prin reprezentantul sau, imparatul Nebucadnetar.

              In acest punct, cap. 3 din Cartea lui Daniel are semnificatii profetice pentru generatia timpului sfarsitului, caci istoria se va repeta, de data acesta la scara mondiala. Apocalipsa cap. 13 ne arata pe larg cum, in timpul premergator revenirii lui Hristos, statul va impune lumii intregi un anumit mod de inchinare fals, sub amenintarea unor pedepse civile.

              Daniel 3, 8- 12: Pentru cine era o problema faptul de a se inchina chipului de aur? Pentru majoritatea celor prezenti nu era nicio problema. Pe langa zeii nationali la care se inchinau popoarele prezente la ceremonie, nu era nicio problema sa mai accepte unul. La popoarele din antichitate era deseori intalnita practica de a-si imprumuta zeii, de a-si schimba religia.

             Singurii pentru care porunca imparatului era o problema grava erau iudeii. si nu pentru toti iudeii, ci doar pentru aceia care doreau sa ramana in deplina ascultare fata de Dumnezeu si legea Sa. Cap. 3 ne vorbeste despre trei tineri iudei care au ramas credinciosi lui Dumnezeu. Unde erau ceilalti? Erau si ei acolo, in Valea Dura, insa ei au preferat compromisul cu pacatul. Ei s-au unit cu spiritul Babilonului, iar in vremea incercarii ei n-au mai putut sa i se impotriveasca.

              Lucrurile se vor petrece la fel si in ultimul mare conflict dintre bine si rau care ne sta inainte. Babilonul spiritual al zilelor din urma va folosi forta statului pentru a impune lumii o inchinare falsa, intr-o zi de odihna falsa. Aceia din poporul lui Dumnezeu care se vor fi unit putin cate putin cu lumea, acceptand standardele ei, fiind patrunsi de spiritul ei, atunci cand vor fi pusi in fata perspectivei de a pierde averea, pozitia sociala si chiar viata, vor ceda si vor cadea de pe cararea cea ingusta a Imparatiei lui Dumnezeu. Si acesta se va intampla chiar pe ultima suta de metri!

             Versetul 8: “Cativa haldei s-au apropiat si au parat pe iudei”. Faptul de a para pe cineva este un obicei cat se poate de urat. Copiii, vrand sa arate dispret fata de o astfel de practica, striga adesea :”Paraciosul, paraciosul”  In contextul cap. 3 para apare si mai demna de dispret.

              Cine erau cei care-i parau pe iudei?  Ne reamintim din derularea evenimentelor din cap. 2 ca , daca au fost salvati de la moarte inteleptii Babilonului, aceasta s-a datorat generozitatii lui Daniel. Primul gand, dupa ce Dumnezeu i-a descoperit visul imparatului si talcuirea lui, a fost :” Nu pierde pe inteleptii Babilonului!” Unde era acum recunostinta lor? Cat de scurta este memoria unor oameni atunci cand este vorba de recunostinta! Asa este omul firesc. Te poti astepta de la el la orice surpriza. De aceea Biblia ne avertizeaza: “Mai bine sa cauti un adapost in Domnul, decat sa te increzi in om.”  Psalmul 118, 8 ( este versetul de mijoc al Bibliei )

              Pe haldeii acestia nu patriotismul a fost cel care i-a indemnat la acest gest demn de dispret, ci invidia fata de acesti tineri atat de dotati si binecuvantati de Dumnezeu. Aceasta invidie si gelozie le-au intunecat orice urma de omenie si bunatate.

              Daniel 3, 13- 18: “Atunci Nebucadnetar, maniat si plin de urgie”…Incercam sa ni-l imaginam pe acest imparat pagan al carui orgoliu era lezat de nesupunerea celor trei tineri evrei. Sangele i s-a urcat la cap, venele i s-au umflat, fata i s-a inrosit, privirea ii scanteia foc, iar glasul  a inceput sa tune cu manie.

              Ma intreb: Cum va fi aratand Satana, asa cum il descrie Apocalipsa 12, 12, ca fiind “cuprins de o manie mare” impotriva ramasitei poporului lui Dumnezeu care tine poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus?  Oricum, este de preferat sa avem de-a face cu mania oamenilor nepocaiti, condusi de spiritul diavolului, dar sa ramanem sub harul lui Dumnezeu, decat sa avem parte de mania lui Dumnezeu de la urma.

             “Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena.” Matei 10, 28

              Totusi, in ciuda maniei sale aprinse, Nebucadnetar le mai acorda o sansa tinerilor iudei. Sa observam ca imparatul nu le cere tinerilor iudei sa-si abandoneze credinta si inchinarea lor fata de adevaratul Dumnezeu, caci el insusi recunoscuse in cursul evenimentelor descrise in cap. 2 ca Dumnezeu era Domnul domnilor si Imparatul imparatilor. Nebucadnetar le cere doar un simplu compromis: ca ei sa se inchine si chipului de aur pe care l-a inaltat. Nu o abandonare a propriei credinte, ci o acceptare a ecumenismului impus de el, pe calea legilor civile. Acasa, fiecare putea sa-si practice religia personala asa cu credea de cuviinta.

             Finalul istoriei lumii noastre va cunoaste o repetare, la scara mondiala, a aceleiasi situatii. Sa nu ne inchipuim ca se va cere tuturor oamenilor sa adere la o credinta sau alta. Nu! Oamenii vor ramane mai departe catolici, ortodocsi, protestanti si neoprotestanti, dar, sub presiunea legilor statului, se vor uni in punctele comune ale credintei lor. Si care sunt acele puncte comune ale majoritatii bisericilor crestine? Doua sunt punctele de doctrina in jurul carora se vor uni bisericile: 1. credinta in nemurirea sufletului si 2. falsa zi de inchinare- sabatul fals, duminica.

              Cand “chipul fiarei", de care vorbeste Apocalipsa cap. 13, va fi ridicat in fata lumii intregi, nu va fi nicio problema pentru majoritatea crestinilor de a se inchina acestuia. Va fi insa o mare problema pentru cei care, asemenea celor trei tineri din Babilon, vor dori sa ramana credinciosi lui Dumnezeu si Legii Sale.Ei vor trebui sa treaca prin incercari deosebite, insa biruinta este de partea lor.

             Ce ar fi putut face tinerii?
              1. Ar fi putut sa sfideze in totalitate porunca imparatului si sa nu se duca in Valea Dura. Poate ca unii dintre noi ne-am grabi sa sugeram ca aceasta ar fi fost solutia cea mai buna. De ce totusi, nu aceasta ar fi fost solutia optima? Biblia ne invata sa ascultam de autoritati si de legile statului. Porunca lui Nebucadnetar ca toti sa se prezinte in Valea Dura nu venea in contradictie cu niciuna din legile lui Dumnezeu. Daca tinerii nu s-ar fi dus acolo, gestul lor ar fi fost interpretat in mod gresit. Puteau fi acuzati de anarhie, de nesupunere fata de legile statului.  or, aceasta acuzatie este de nedorit pentru un copil al lui Dumnezeu.

              2. Prezenti in Valea Dura, ei ar fi putut sa mimeze inchinarea in fata chipului de aur, simuland inchinarea ceruta de imparat, dar, in acelasi timp, ramanand credinciosi adevaratului Dumnezeu. Era aceasta o solutie morala? Biblia ne invata sa ne ferim de orice lucru care pare rau, de orice aparenta rea ( 1 Tesaloniceni 5, 22 ). Vorbirea noastra, spune Mantuitorul, trebuie sa fie da, da si nu, nu, adica sa fim oameni integri, nu oameni cu doua sau mai multe fete ( Matei 5, 37 ).

              Tinerii evrei nu au cautat sa simuleze inchinarea in fata chipului de aur si n-au cautat sa ascunda hotararea lor ferma de a se inchina doar lui Dumnezeu. Cum ar fi fost Dumnezeul lor onorat daca ei ar fi avut o atitudine ambigua?

              3. Tinerii ar fi putut sa se inchine chipului, scuzandu-se ca acest chip, fiind un idol obisnuit, nu era in realitate nimic.

              4. In cele din urma, ei puteau sa se scuze ca situatia nu era una obisnuita, ci una de forta majora, in care puteau sa-si permita unele compromisuri. Puteau gandi ca nu era momentul sa-si puna viata in pericol si ca nu era intelept sa iasa pe scena inainte de vreme. Doar erau tineri si aveau intreaga viata la dispozitie pentru a-L onora pe Dumnezeu si a lupta pentru libertate religioasa.

              In ciuda tuturor acestor ganduri ispititoare, acesti tineri au ales ascultarea deplina si neconditionata , totala, fata de Dumnezeu, asumandu-si orice risc si lasand toate consecintele in mainile lui Dumnezeu.

              Daniel 3, 16- 18: Raspunsul dat de tineri imparatului este una din cele mai puternice lectii de credinta pe care le gasim pe paginile Scripturii. Este un raspuns al credintei mature, care nu Ii impune lui Dumnezeu o anumita solutie, ci Il lasa pe El sa decida cand sa intervina, cum sa intervina si daca sa intervina in favoarea copiilor Sai, intr-o situatie de criza majora. O credinta matura nu va spune niciodata lui Dumnezeu:” Doamne, sa faci asta si asta pentru mine!” ci va spune: “Doamne, faca-se voia Ta, atunci cand vrei Tu, prin mijloacele alese de Tine, atunci cand Tu crezi ca este momentul cel mai potrivit. Iar pana atunci, te rog, da-mi putere si rabdare ca sa rezist in incercare.”

             Acesti tineri cunosteau fagaduinta din Isaia 43, 2 si s-au increzut in aceasta promisiune divina. “Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor inneca; daca vei merge prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde.”

              Daniel 3, 19- 25: Mania imparatului l-a transformat intr-un demon cu trup omenesc.El “si-a schimbat fatza “, intorcandu-si privirile impotriva celor trei tineri.  De ce oare a poruncit Nebucadnetar sa fie incalzit cuptorul de sapte ori?  Poate ca imparatul avea o presimtire ca ceva se va intampla si acesti “nesupusi”iudei ar putea scapa de furia maniei sale.

              De ce a poruncit el sa fie legati acesti tineri? Ce rost mai are sa legi pe cineva pe care-l arunci in mijlocul unui cuptor incins de sapte ori mai mult decat de obicei? Aceeasi teama ascunsa ca nu cumva ceva sa intervina si executia sa nu fie posibila.

              Cei trei tineri au fost legati de soldati puternici si apoi aruncati in cuptorul special pregatit pentru ei. Atunci s-a intamplat minunea: in timp ce soldatii mor pe loc, din cauza apropierii de flacarile puternice, cei trei tineri raman nevatamati. Insusi imparatul vede aceasta minune, lasandu-l fara cuvinte.

             “Nebucadnetar s-a inspaimantat.” Spaima sa se datora mai multor motive. Unul din acestea era minunea in sine, care-i transmitea un mesaj cat se poate de clar: Tinerii acestia se aflau sub ocrotirea unui Dumnezeu mai puternic decat zeii babilonieni. Daca acest Dumnezeu atat de puternic i-a putut salva pe copiii Sai, oare nu isi va intinde mana Sa acum ca sa-l pedepseasca pe el, marele imparat?  Si apoi, cine era cel de-al patrulea personaj, care a fost prezent in cuptorul aprins in tot acest timp? Din discutiile avute cu Daniel, pe langa problemele legate de imparatie, Nebucadnetar aflase o multime de lucruri despre Dumnezeul evreilor, despre minunile facute de Acesta pentru poporul Sau. Aflase despre bunatatea acestui Dumnezeu, dar si despre dreptatea Lui. Oare acest “fiu de dumnezei” pe care Nebucadnetar Il vazuse impreuna cu tinerii evrei, nu avea sa-l pedepseasca pentru incumetarea sa?

             Lectia cea mai evidenta, pe care orice cititor al Cartii lui Daniel o poate invata, este aceea ca Dumnezeu nu ne promite ca ne va scuti de necazuri si incercari, insa El ne asigura ca nu ne va lasa niciodata singuri in mijlocul incercarilor. Si daca Domnul Isus este langa tine in mijlocul cuptorului aprins de sapte ori mai tare, merita sa pasesti in acest cuptor. Mai bine cu El in mijlocul incercarilor, decat fara El in mijlocul belsugului.

             Daniel 3, 26- 30: Nebucadnetar devine un alt om. Nu mai este imparatul a carui infatisare este schimonosita de manie, ci este imparatul bland, umil, care stie sa vorbeasca duios tinerilor aflati inca in mijlocul cuptorului.

              Incercam sa ne imaginam consternarea tuturor celor prezenti la vederea minunii: niciun fir de par ars si nici miros de fum in hainele lor. Reprezentantii tuturor popoarelor prezente la ceremoniile din Valea Dura au putut cunoaste, prin credinciosia acestor trei tineri evrei, cate ceva despre adevaratul Dumnezeu.

              Urmeaza o recunoastere oficiala din partea imparatului cu privire la minunea ce tocmai avusese loc- un decret imperial. Acest decret al lui Nebucadnetar avea o latura buna- recunostea ca Dumnezeul evreilor era un Dumnezeu mai puternic decat zeii popoarelor, dar si o latura rea- o noua violare a libertatii de constiinta, prin constrangerea supusilor sai sa se comporte intr-un anumit fel fata de acest Dumnezeu.

              Decretul lui Nebucadnetar  a contribuit la protejarea iudeilor pe toata intinderea imparatiei, in timpul imparatilor care i-au urmat la tron. Prin credinciosia a trei tineri, au fost ocrotiti toti iudeii aflati in imperiu, demonstrand inca odata ca un copil al lui Dumnezeu este “o sare a pamantului” si o “lumina a lumii”.

              Concluzii: Cap. 3 al cartii lui Daniel este un cap. istoric, insa cu profunde semnificatii spirituale. Ceea ce s-a in tamplat in Babilonul istoric, se va repeta in Babilonul spiritual al zilelor din urma. Apocalipsa cap. 13 ne arata ca evenimentele din Daniel cap. 3 sunt pe cale sa se repete.

              Suntem pregatiti sa ramanem singuri, pe propriile picioare, in fata unei lumi ostile, asemenea celor trei tineri evrei? Suntem pregatiti sa renuntam la toate, chiar si la viata, daca ni se va cere, pentru a ramane credinciosi lui Dumnezeu?  Suntem pregatiti sa intram in “cuptorul aprins” al incercarilor ingaduite de Dumnezeu?

              Daca Iisus este cu noi in incercari, atunci merita sa intram in mijlocul lor.
              Pe cerul intunecat al vremurilor de alta data, cei trei tineri au stralucit ca niste stele. Nu- mi doresc decat aceeasi credinta matura ca a lor, aceeasi integritate morala si aceeasi dragoste fata de Dumnezeu si fatza de Legea Sa, de care au dat dovada ei.



                                                                                                                   Lori Balogh