"Apocalipsa Vechiului Testament" - Cartea lui Daniel

                                                   Scena judecatii
                                                      - Capitolul 7 -


Autor Lori Balogh

Sursa: www.loribalogh.ro

          www.resursebiblice.ro

Asa dupa cum am constatat in studiile anterioare, primele versete ale capitolului 7 al Cartii lui Daniel descriu scene si evenimente pe care profetul le vede implinindu-se pe pamant. Este vorba de o adevarata panorama istorica ce ne prezinta succesiunea celor patru mari imperii universale care au avut legatura cu istoria poporului lui Dumnezeu: Babilonul, Medo-Persia, Grecia lui Alexandru Macedon si Roma.

              Dupa o descriere succinta a acestor patru imperii, atentia profetului este atrasa de puterea simbolizata prin cornul cel mic. un veritabil simbol al Anticristului. Profetul Daniel este uimit de cresterea acestui corn mic, de lucrarea lui, de cuvintele lui semete, precum si de infatisarea lui deosebita de a celorlalte coarne.

              Incepand cu versetul 9, atentia profetului este indreptata spre un mare eveniment ce se petrece in cer: gloriosul tablou al judecatii, in care apare cel de-al doilea Personaj principal al luptei dintre bine si rau- Fiul Omului. Scena care se desfasoara inaintea ochilor lui Daniel este atat de grandioasa incat, oricat de captivat fusese de scenele legate de cornul cel mic, el isi indreapta privirea spre cer, atent la cele ce se petrec acolo.

              Daniel 7, 9- 14: Tabloul judecatii descris in aceste cateva versete este unic in Biblie.
              Desi avem de-a face cu o profetie, in care simbolurile predomina, in cazul tabloului judeactii nu avem de-a face cu simboluri, ci cu o descriere realista a unui eveniment ceresc. Amanunte ca: tronul lui Dumnezeu, Pesoana Fiului Omului, slujitorii care sunt prezenti la scena judecatii nu sunt simboluri, ci descrieri ale realitatilor ceresti.

              Trebuie sa facem insa o precizare: Desi limbajul este real, nesimbolic, el nu poate reda perfect realitatea, datorita incapacitatii limbii omenesti de a reda realitati ceresti. Ceea ce ni se transmite in aceste versete cu privire la acest eveniment ceresc, este doar o oglindire a realitatii ceresti, o traducere in limbaj omenesc a unor realitati ceresti pe care altfel nu le-am putea intelege.

              Noi ne nastem, traim si murim pe acest pamant,  care este in acelasi timp si caminul nostru, dar si o inchisoare din care nu putem scapa. Noi nu putem intelege ceea ce se afla dincolo de lumea noastra, decat daca acele lucruri ceresti, nemaivazute si nemaiauzite, sunt “traduse” in limbajul nostru omenesc.
Spuneti unui african dintr-un trib salbatic ce este aceea zapada, ce este un  aisberg , sau un computer, un telefon mobil sau parapanta si nu va intelege nimic. Lumea lui este prea limitata pentru a intelege realitatea lumii civilizate de azi.

              La fel stau lucrurile cand noi, oamenii limitati la pamantul care ne poarta prin univers, incercam sa intelegem tot ce se petrece in cer. Nu vom intelege niciodata nimic, afara de cazul in care Dumnezeu ne “traduce” cate ceva din cele ceresti in limbajul nostru pamantesc. 1 Corinteni 2, 9; 13, 12.

              Revenind la maretul tablou al judeactii din cap. 7, trebuie sa intelegem ca el este doar o palida imagine a ceea ce este in realitate in cer.

              De ce se instaleaza tribunalul ceresc?  Care este ratiunea existentei acestui tribunal? Iata cateva raspunsuri posibile:
              1. Un prim raspuns il gasim chiar in versetele anterioare, care vorbesc despre faptele reprobabile ale cornului cel mic si cuvintele pline de trufie pe care acesta le rosteste impotriva lui Dumnezeu.

              2. Al doilea motiv care impune necesitatea unei judecati divine este dat de rugaciunile sfintilor persecutati de puterea reprezentata de cornul cel mic. Dumnezeu va onora aceste rugaciuni ale copiilor Sai, facand dreptate la timpul hotarat pentru aceasta.  Apocalipsa 6, 9- 11; Geneza 4, 10.

             3. Dumnezeu este drept si sfant, neputand sa stea indiferent la nedreptatile care se petrec pe pamant. Chiar daca omului i se pare ca Dumnezeu intarzie in aducerea dreptatii pe pamant, planurile Sale nu cunosc nici graba, dar nici intarziere. La timpul hotarat de Atotintelepciunea Sa, judecata trebuia sa inceapa, ca o garantie ca armonia universala va fi restabilita.

               “Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scunului de judecata al lui Christos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata pentru binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.”  2 Corinteni 5, 10
              “Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.” Eclesiastul 12, 13- 14

             Unde are loc judecata?  Desigur ca in cer. Insa in cer exista un loc special unde se tine judacata, acolo unde se afla statul major al luptei impotriva raului- Templul ceresc. Iata cateva argumente in sustinerea acestei afirmatii:
              1. In vechiul popor Israel, Templul era “statul major” al luptei impotriva pacatului. Acolo avea loc judecata pacatosului nepocait; acolo se transfera vina pacatelor marturisite asupra mielului de jertfa; acolo se facea judecarea lui Satana, prin simbolul tapului pentru Azazel.

              2. Profetii Vechiului Testament vorbesc adesea despre prezenta lui Dumnezeu in Templul Sau cel sfant.
     “Dumnezeu este insa in Templul Lui cel sfant. Tot pamantul sa taca inaintea Lui.” Habacuc 2, 20
     “Rugaciunea mea a ajuns pana la Tine, in Templul Tau cel sfant.”  Iona 2, 7
     “Domnul care este in Templul Lui cel sfant.” Mica 1, 2

             Toate aceste pasaje biblice , precum si multe altele, vorbesc despre existenta unui Templu ceresc, acolo unde se gaseste si tronul lui Dumnezeu si de unde e coordonata intreaga lupta impotriva raului.

              3. Cartea Apocalipsei vorbeste de asemenea despre Templul din cer, ca locul din care se trimit ordinele de lupta impotriva raului. Apocalipsa 11, 19; 15, 5- 8; 16, 1. 17.

             Citind cu atentie aceste referinte biblice, observam ca in Templul ceresc se afla chivotul continand, in original, Legea cea vesnica a lui Dumnezeu- etalonul judecatii. Tot din Templul ceresc vor iesi cei sapte ingeri care vor varsa cele sapte plagi peste pamant. Si tot din Templul ceresc va iesi porunca data celor sapte ingeri de a varsa urgiile pe pamant.

              Demn de subliniat este insa versetul 17 al cap. 16 din Apocalipsa: “Si din Templu, din scaunul de domnie, a iesit un glas tare care zicea: S-a ispravit.” Se observa asocierea dintre Templu si scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Vezi Psalmul 11, 4

              Completul de judecata este format din:
              1. Cel Imbatranit de zile - Persoana centrala a scenei judecatii. Deoarece El este vazut sezand pe un scaun de domnie, in cer, rezulta ca este o Persoana divina. Cine dintre Persoanele divine este Cel Imbatranit de zile?  Nu poate fi decat Persoana Tatalui, deoarece Persoana Fiului apare distincta in versetul 13, sub Numele de Fiul Omului.

              In descrierea pe care o face Daniel Persoanei Tatalui apar cateva amanunte demne de luat in seama: - Haina alba= simbol al curatiei, neprihanirii si sfinteniei lui Dumnezeu
            - Parul alb= simbol al intelepciunii, al atotstiintei lui Dumnezeu
            - Imbatranit de zile= experienta, viata vesnica
              Se pune in mod firesc intrebarea daca Daniel a vazut intr-adevar Persoana Tatalui in toata slava Lui. Daca am raspunde afirmativ, atunci Biblia s-ar contrazice pe sine, caci Ioan 1, 18 spune clar:
“Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.”

              Si totusi Daniel ne spune ca a vazut un “Imbatranit de zile” sezand pe scaunul de domnie. Cum se impaca cele doua afirmatii aparent contradictorii?

              Cand Bibila afirma ca niciun om muritor nu L-a vazut si nu-L poate vedea pe Tatal in toata slava Lui, ea spune adevarul. Cand Moise I-a cerut Domnului sa-L vada, raspunsul a fost: “Fatza nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca.”  Exod 33, 20  Daca lui Daniel i s-a oferit privilegiul de a-L vedea pe Tatal, trebuie sa intelegem ca ceea ce a vazut el a fost o imagine in oglinda a Persoanei Tatalui.

              “Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin…” 1 Corinteni 13, 12

              Asadar, Daniel nu a vazut un simbol al Persoanei Tatalui, ci L-a vazut pe Tatal in persoana, insa “in oginda, in chip intunecos”. Pe vremea cand Pavel le scria corintenilor, oglinzile erau fabricate din metale lustruite. Aceste oglinzi metalice, oricat ar fi fost de lustruite, nu puteau reda fidel chipul lucrurilor. Imaginile redate de aceste oglinzi erau foarte intunecoase si estompate. Daca Daniel ar fi vazut Persoana Tatalui in plinatatea slavei Sale, el nu ar fi rezistat in fata acestei maretii. Si chiar daca ar fi rezistat, el nu ar fi avut cuvinte in nicio limba pamanteasca prin care sa descrie ceea ce a vazut.

              Din mijlocul scaunului de domnie Daniel vede iesind un “riu de foc”. Focul si lumina sunt doua elemente proprii lui Dumnezeu. Lui Moise Dumnezeu i s-a descoperit intr-o flacara de foc ( Exod 3,2 ). Pavel le scrie evreilor ca “Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.” ( Evrei 12, 29 ). Focul este imaginea vizuala a energiei lui Dumnezeu, a puterii Lui care distruge pacatul. “Inaintea Lui merge focul si arde pe protivnicii Lui.” ( Psalmul 97, 3 ).

             2. Slujitorii, intr-un numar impresionant. “Mii de mii si de zece mii de ori zece mii”, ceea ce inseamna milioane si sute de milioane de ingeri sfinti care participa ca martori la judecata.
“Nu sunt toti duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” Evrei 1, 14

              Ingerii nostri pazitori sunt martorii nevazuti ai tuturor faptelor, gandurilor, cuvintelor, intentiilor si dorintelor noastre. Ei ne-au supravegheat pas cu pas, de la nasterea noastra si pana pe pragul mormantului, cunoscand orice lacrima varsata, orice suferinta indurata, orice dezamagire, bucurie sau incercare pe care le-am trait in cursul acestei vieti. In prezenta acestor martori sfinti nu am nicio indoiala ca judecata ce se face in cer este o judecata dreapta, scotand la iveala orice lucru ascuns, fie bun, fie rau.

              3. Fiul Omului- Domnul Christos.
              Ne surprinde afirmatia lui Daniel ca “a venit Unul ca un Fiu al Omului”. De ce apare expresia “ca un Fiu al Omului” si de ce Daniel nu s-a exprimat direct:”a venit Fiul Omului”?

              In timpul vietii Sale pamantesti, Mantuitorul a avut un Nume preferat pe care L-a folosit in dreptul Persoanei Sale ori de cate ori era nevoie. Acest Nume a fost “Fiul Omului” ( Matei 25, 31; Marcu 10, 47; Luca 17, 24 ). Daniel, care a trait cu sase secole inainte de Domnul Christos, nu cunostea acest Nume, insa el a observat ca Persoana care S-a infatisat inaintea Celui Imbatranit de zile semana cu un fiu al omului. El nu stia atunci cand a scris cartea sa ca acest Nume va fi Numele preferat al Mantuitorului.

              Ce rol indeplineste Fiul Omului – Iisus in marea scena a judecatii?
              Raspunsul il aflam chiar de la Domnul Christos: “Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului.”   Ioan 5, 22

             Cuvintele sunt fara echivoc: Cel Imbatranit de zile nu este El judecatorul. El doar prezideaza scena judecatii. Adevaratul Judecator este Cel ce a suferit pe cruce, Cel ce a trait printre noi, Cel care a luat chip de om, gustand impreuna cu noi, forta ispitelor si grozavia pacatului. Acest adevar e deosebit de incurajator pentru noi, caci Cel ce ne judeca e Unul care ne cunoaste din proprie experienta luptele, slabiciunile si ispitele.

              Cand are loc judecata descrisa in Cartea lui Daniel?
              Intrebarea e deosebit de importanta pentru noi. In lumea crestina exista diferite conceptii cu privire la timpul judecatii. Unii cred ca la moartea unei persoane are loc o judecata preliminara, pentru ca apoi, la sfarsitul timpului, sa se desfasoare judecata universala. In aceasta privinta Biserica Adventista are o conceptie diferita de a altor biserici crestine, conceptia ei bazandu-se pe mai multe pasaje biblice.

              La intrebarea: “Cand are loc judecata despre care scrie Daniel in Cap. 7”? nu exista decat doua raspunsuri posibile: ori inainte de revenirea lui Christos pe pamant, ori dupa acest glorios eveniment.

              Acum , va rog sa observam impreuna un amanunt foarte important: In viziunea din cap.7, Daniel priveste la doua scene care se desfasoara in acelasi timp: faptele cornului cel mic, pe pamant si scena judecatii, in cer. Dupa ce i se prezinta scena judecatii din cer, in versetele 11 si 12, privirea profetului coboara din nou pe pamant, spre cornul cel mic, pentru ca in versetele 13 si 14 din nou sa priveasca spre cer. Aceasta succesiune de imagini pamantesti cu cele ceresti, redand evenimente ce se petrec concomitent, ne obliga sa tragem concluzia ca judecata ceresca despre care vorbeste Daniel are loc in timp ce pe pamant traiesc oameni, in timp ce istoria isi urmeaza cursul sau firesc. Este vorba asadar, de o judecata preadventa.

              Ideea ca inainte de revenirea lui Christos trebuie sa aibe loc o judecata in cer apare si in alte pasaje din Scriptura. In prima solie ingereasca pe care o gasim in Apocalipsa 14, 7, sta scris:“Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a sosit ceasul judecatii Lui. Si inchinati-va Celui ce a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor.” Si din acest verset biblic rezulta ca este vorba de o judecata care trebuie sa preceada revenirea lui Christos. Solia ingerului ii someaza pe oameni sa se intoarca spre Dumnezeu, caci in cer “a sosit ceasul judacatii Lui(“a sosit”, nu “va sosi candva, in viitor )

              Este demn de subliniat faptul ca, dupa ce profetul vede scena judecatii pe care o descrie in versetele 9 si 10, el priveste din nou spre pamant. Si ce vede?

              Daniel 7, 11: “Eu ma uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela…"
              Asadar, in timp ce in cer incepe judecata, pe pamant cornul cel mic continua sa rosteasca cuvinte semete, pline de blasfemie. Sa retinem un amanunt: In anul 1869 ( pe 18 decembrie ), Papa Pius al 9-lea, convoaca Conciliul ecumenic la Roma si, in prezenta a 766 prelati din intreaga lume, declara infailibilitatea papei, atat a predecesorilior sai, cat si a succesorilor sai.  In plina perioada critica a “ranii de moarte” primita de fiara, in toata lumea s-a auzit strigatul triumfator: “Traiasca Pius al 9-lea, papa cel infailibil!” La un an dupa acesta, in 18 iulie 1870, regele Italiei, Victor Emanuel, trimite armatele in Vatican si il someaza pe papa sa se supuna autoritatilor laice.

              Iata un singur exemplu de “cuvinte pline de hula” rostite de puterea reprezentata de cornul cel mic, chiar intr-o perioada in care judecata a inceput in cer.

              Asadar, Daniel cap. 7 ne vorbeste despre o judecata preadventa, numita si “judecata de cercetare”. Exista si argumente logice in sprijinul acestui adevar: In Apocalipsa 22, 12  Mantuitorul spune:”Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine”.

              Traim timpuri solemne si nu ne dam seama. O lume intreaga isi vede de problemele ei , in timp ce in cer se hotaraste soarta vesnica a fiecarui om. Cu toate acestea, exista speranta in aceasta judecata a lui Dumnezeu, caci ea este o judecata spre mantuirea tuturor celor ce vor sa fie mantuiti.

              “Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana.”   Isaia 1, 18

              “De aceea, sa ne apropiem cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.”    Evrei 4, 16

     
                                                                                                                                            
          Lori Balogh