Arhivele regale – 2. Ieroboam – sluga fără stăpân (1 Regi 13:1 – 14:20)

Ieroboam, unul din slujitorii lui Solomon, a fugit de la stăpân și s-a dus pentru o vreme în Egipt (1 Regi 12:2). Ieroboam a  fugit apoi de Dumnezeu, aducând Egiptul în inima lui pe teritoriile lui Israel. Acest om a fost „o slugă fără stâpân“, atât din punct de vedere omenesc, cât și duhovnicesc. Mare dreptate a avut cel care a spus că „cel care nu slujește nimănui își este singur cel mai prost stăpân!“

Dumnezeu își arată harul pentru Ieroboam prin două încercări menite să-l întoarcă din falsitate la adevăr. Prima este confruntarea printr-un prooroc trimis din Iuda, iar a doua este boala lui Abiia, băiatul lui Ieroboam. Ambele sunt încercări ale harului care-i oferise un destin de excepție. Va ști însă Ieroboam să le înțeleagă și să se întoarcă la ascultarea de Iehova?

I. Vizita profetului din Iuda

Mesajul profetului.  Pentru a scoate în relief calea mortală a compromisurilor religioase pe care a dus Ieroboam semințiile din Regatul de Nord, autorul include un episod dramatic din viața unui profet. Trimisul lui Dumnezeu vine în nord din Regatul de Sud, credincios Domnului și planului mesianic prin seminția lui Iuda. El publică punctul de vedere divin asupra abaterilor lui Ieroboam:

„Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimes de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea Ieroboam la altar să ardă tămâie. El a strigat împotriva altarului, după cuvântul Domnului, şi a zis: ,,Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preoţii înălţimilor, cari ard tămâie pe tine, şi pe tine se vor arde osăminte omeneşti!“  Şi în aceeaş zi a dat un semn, zicând: ,,Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica, şi cenuşa de pe el se va vărsa“ (1 Regi 13:1-3).

Acesta a fost mesajul profetului și avea să se întâmple întocmai, dar nu imediat, ci peste trei sute de ani, pe vremea regelui Iosia:

„(Iosia) A dărâmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână, şi a ars idolul Astarteei. Iosia, întorcându-se şi văzând mormintele cari erau acolo în munte, a trimes să ia oasele din morminte, şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, după cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. El a zis: ,,Ce este mormântul acesta pe care-l văd?“ Oamenii din cetate i-au răspuns: ,,Este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda, şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe cari le împlineşti tu.“ Şi el a zis: ,,Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!“ Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale proorocului care venise din Samaria. Iosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor cari se aflau în cetăţile Samariei, şi pe cari le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. A junghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor, cari erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim“ (2 Regi 23:15-20).

Apostazia lui Ieroboam se vede din reacția lui imediată la auzirea condamnării profetice. În loc să se smerească și să asculte, Ieroboam se umple de mânie. Când nu ne place mesajul, vrem să ucidem mesagerul:

„Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: ,,Prindeţi-l!“ Şi mâna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s-a uscat, şi n-a putut s-o întoarcă înapoi. Altarul
s-a despicat, şi cenuşa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului“ (1 Regi 13:4-5).

Atins de propria lui nebunie, Ieroboam se roagă pentru vindecare. Și în această situație însă, el nu capitulează în fața adevăratului Dumnezeu, nu îl primește ca Dumnezeu al său, ci-L tratează doar ca pe Dumnezeul celor din Regatul de Sud:

„Atunci împăratul a luat cuvântul, şi a zis omului lui Dumnezeu: ,,Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, şi cere-I să-mi pot trage mâna înapoi.“ Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte“ (1 Regi 13:6).

Curajul profetului. Dumnezeu, care cunoscuse mai dinainte inima lui Ieroboam, îi interzisese profetului să zăbovească la curtea regală, iar omul lui Dumnezeu dovedește un curaj remarcabil atunci când refuză să fie găzduit sau mituit de Ieroboam:

„Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: ,,Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare, şi-ţi voi da un dar.“ Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: jumătate din casa ta să-mi dai, şi n-aş intra cu tine. Nu voi mânca pâine, şi nu voi bea apă în locul acesta; căci iată ce poruncă mi-a fost dată; prin cuvântul Domnului: ,,Să nu mănânci pâine nici să bei apă, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.“ El a plecat pe un alt drum, şi nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel“ (1 Regi 13:7-10).

Refuzul categoric al omului lui Dumnezeu simboliza ezgustul pe care-L avea Dumnezeu pentru „religia“ lui Ieroboam.

Compromisul profetului.  Neascultarea se plătește! Întâmplarea ia o întorsătură tristă. Regatul de Nord și Ieroboam nu erau lipsiți de profeți. Ei făcuseră însă compromisuri care-L determinase pe Dumnezeu să nu-i mai folosească. Facem acum cunoștință cu un astfel de prooroc inactiv de foarte multă vreme:

„În Betel locuia un prooroc bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe cari le spusese împăratului“ (1 Regi 13:11).

Bătrânul fusese la vremea lui un purtător de cuvânt al lui Iehova. El știa că Dumnezeu nu tolerează neascultarea. Asta era de fapt starea lui și acesta era motivul pentru care Dumnezeu nu mai vorbea prin el, ci trimisese tocmai din Iuda pe profetul mai tânăr. Ca să se convingă de autenticitatea mesajului și a slujirii profetice, bătrânul profet vrea să-l supună pe cel tânăr la un test. Necazul este că, dacă-l va trece, profetul venit din Iuda va trebui să … moară. Iată vicleșugul bătrânului profet:

„După ce au istorisit tatălui lor toate, el le-a zis: ,,Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. Şi a zis fiilor săi: ,,Puneţi-mi şaua pe măgar.“ I-au pus şaua pe măgar, şi a încălecat pe el. S-a dus după omul lui Dumnezeu, şi l-a găsit stând supt un stejar. Şi i-a zis: ,,Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?“ El a răspuns: ,,Eu sunt.“ Atunci el i-a zis: ,,Vino cu mine acasă, şi să iei ceva să mănânci.“ Dar el a răspuns: ,,Nu pot nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta; căci mi s-a spus, prin cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine nici să nu bei apă acolo, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.“ Şi el i-a zis: ,,Şi eu sunt prooroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului, şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.“ Îl minţea. Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el, şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui. Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit proorocului, care-l adusese înapoi. Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: ,,Aşa vorbeşte Domnul: „Pentrucă n-ai ascultat porunca Domnului, şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău; pentrucă te-ai întors, şi ai mâncat pâine şi ai băut apă, în locul despre care îţi spusese: „Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo“, – trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi.“ Şi, dupăce a mâncat pâine şi a băut apă proorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar. Omul lui Dumnezeu a plecat; şi a fost întâlnit pe drum de un leu care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el, şi leul stătea şi el lângă trup. Şi nişte oameni cari treceau pe acolo, au văzut trupul întins în drum şi leul stând lângă trup; şi au spus lucrul acesta, la venirea lor în cetatea în care locuia proorocul cel bătrân. Când a auzit lucrul acesta proorocul care întorsese depe drum pe omul lui Dumnezeu, a zis: ,,Este omul lui Dumnezeu, care n-a ascultat de porunca Domnului, şi Domnul l-a dat în ghearele leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât, după cuvântul pe care i-l spusese Domnul“ (1 Regi 13:11b-26).

Confirmarea mesajului. Observați repetarea temei: neascultarea se pedepsește. Ieroboam  nu a ascultat și a fost pedepsit. Proorocul cel bătrân n-a ascultat și a fost scos din funcție. Proorocul cel tânăr a fost atras în cursa neascultării și a fost pedepsit cu moartea. În fiecare caz, decizia a fost a lui Dumnezeu. Factorul supranatural este evident din circumstanțele morții tânărului profet venit din Iuda:

„Apoi, îndreptându-se către fiii săi, a zis: ,,Puneţi-mi şaua pe măgar.“ Au pus şaua pe măgar, şi el a plecat. A găsit trupul întins în drum, şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul şi nu sfâşiase pe măgar“ (1 Regi 13:27-28).

Bătrânul a văzut repede „dovezile“ prezenței divine. (1) Leul nu omorâse ca să mănânce. El stătea lângă trupul neatins al celui mort. (2) Leul nu acționase conform naturii lui. Dacă ar fi fost să aleagă, leul ar fi ales sa pradă măgarul, a cărui carne îi este mult mai plăcută. Măgarul era însă … neatins! A fost ziua în care „necuvântătoarele au dovedit că ascultă mai mult decât cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu! Leul, regele animalelor s-a purtat „ca un rob smerit“ în slujba „Regelui tuturor făpturilor“. Imaginea este o ilustrație cum nu se poate mai potrivită pentru o exclamație a profetului Amos:

„Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va prooroci?“(Amos 3:8).

Convins că a „citit“ corect întâmplarea, profetul cel bătrân nu se teme să se apropie de leul care-l ucisese pe proorocul cel tânăr. El este convins că Dumnezeu a fost implicat în toată întâmplarea și că El nu-și cruțase solul ca mesajul să-și primească dorita confirmare:

„Proorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar, şi l-a dus înapoi; şi bătrânul prooroc s-a întors în cetate să-l jălească şi să-l îngroape. I-a pus trupul în mormânt şi l-au jălit, zicând: ,,Vai, frate!“ Dupăce l-a îngropat, a zis fiilor săi: ,,Când voi muri, să mă îngropaţi în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu;
să-mi puneţi oasele lângă oasele lui. Căci se va împlini cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva, altarului din Betel, şi împotriva tuturor capiştelor de înălţimi din cetăţile Samariei“ (1 Regi 13:29-32).

Minunile nu mântuiesc pe nimeni! Oamenii nu se întorc la scultarea de Dumnezeu din cauza că nu au suficiente dovezi, ci pur și simplu pentru că nu vor să o facă! Cei care se miră că Dumnezeu nu face astăzi mai multe minuni ar trebui să observe cât de puțin i-au influențat pe oameni de-a lungul istoriei minunile pe care le-a săvârșit Domnul pentru ei. Putem să o luăm dela călătoriile celor scoși în urma celor zece plăgi din Egipt și călăuziți în mod miraculos patruzeci de ani prin pustie … Este suficient însă să vedem cum a reacționat Ieroboam la minunile întâmplate sub ochii lui:

„După întâmplarea aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăş preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul: pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor. Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam, şi pentru aceasta a fost nimicită ea şi ştearsă de pe faţa pământului“ (1 Regi 13:33-34).

Am putea spune pe drept cuvânt că cea mai mare minune nu sunt minunile, ci răbdarea pe care o are Dumnezeu cu noi.

II. Boala copilului lui Ieroboam

Neascultarea nu are viitor! Acesta este simbolul bolii cu care l-a lovit Dumnezeu pe urmașul lui Ieroboam:

„În vremea aceea, s-a îmbolnăvit Abiia, fiul lui Ieroboam“ (1 Regi 14:1).

Necazul l-a prăbușit pe Ieroboam într-o criză adâncă, iar ce facem în crize spune totul despre ceea ce suntem noi înșine. Un observator atent va privi cu nedumerire la câteva „nepotriviri“ dintre reacțiile lui Ieroboam și pretinsele lui convingeri religioase.

Oare de ce n-a întrebat Ieroboam dumnezeul vițeilor de aur pe care-i recomandase tuturor celor din popor? În criză, Ieroboam dovedește că nu dă doi bani pe „invențiile“ lui religioase! Minciuna are picioare scurte, iar când trecem prin necazuri, ea nu ne oferă nici un ajutor. Ieroboam ignoră tot eșafodajul structurilor și slujbelor false așezate de el în Regatul de Nord și se îndreaptă spre ceea ce părăsise, Dumnezeul cel adevărat căruia continuau să I se închine cei din Iuda:

„Şi Ieroboam a zis nevestei sale: ,,Scoală-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele, ca să nu se ştie că eşti nevasta lui Ieroboam, şi du-te la Silo. Iată că acolo este Ahia, proorocul; el mi-a spus că voi fi împăratul poporului acestuia. Ia cu tine zece pâini, turte, şi un vas cu miere, şi intră la el: el îţi va spune ce va fi cu copilul“ (1 Regi 14:2-3).

Oare de ce nu s-a dus Ieroboam el însuși la proorocul Ahia. Că doar avea deja o experiență bună cu el! De ce a preferat să-și trimită nevasta acolo? Oare de ce i-a spus nevestei lui să nu se lase recunoscută de cei care o vor vedea pe drum înspre Casa Domnului de la Silo? Falsitatea lui Ieroboam vrea să păstreze aparențele. El știe adevărul, dar vrea să-i țină pe ceilalți trăind în minciună.

Oare de ce a învățat-o pe nevasta lui să se dea drept alta în fața unui om care se presupunea că vede dincolo de lucrurile materiale? Oare chiar a crezut el că-l poate păcăli pe Ahia? Mai grav, oare a crezut el că Îl poate păcăli pe Dumnezeul de la care dorea să afle „adevărul“?

Fără nici o îndoială, cea mai mare înșelare dintre toate este înșelarea de sine! Ieroboam se obișnuise cu falsitatea și nu putea să se comporte altfel. Dumnezeu îi pregătise însă o surpriză. Proorocul Ahai era gata să-i spună „adevărul“.  Situația este cu atât mai grăitoare cu cât Ahia este acum un om aproape orb. Orbirea fizică este însă nimic pe lângă orbirea spirituală. Chiar și un prooroc orb vede mai bine decât un împărat apostat!

„Nevasta lui Ieroboam a făcut aşa; s-a sculat, s-a dus la Silo, şi a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu mai putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrâneţă. Domnul spusese lui Ahia: ,,Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentrucă este bolnav. Să vorbeşti aşa şi aşa. Ea când va veni, se va da drept alta.“ Când a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa când intra pe uşă, a zis: ,,Intră, nevasta lui Ieroboam; pentru ce vrei să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre“ (1 Regi 14:4-6).

Care au fost aceste „lucruri aspre“?

Primul a fost despre ratarea unui destin deosebit. Pierderea se vede numai prin comparație cu oferta făcută. Ieroboam ar fi putut fi un nou David, iar neamul lui, o prezență perpetuă la conducerea națiunii! Ahia vorbește despre ceea ce ar fi putut fi și ceea ce a ajuns să fie:

„Du-te, şi spune lui Ieroboam: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel, am rupt împărăţia de la casa lui David, şi ţi-am dat-o ţie, şi n-ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcând decât ce este drept înaintea Mea. Tu ai făcut mai rău decât toţi ceice au fost înaintea ta:
te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să Mă mânii, şi M-ai lepădat înapoia ta!“ (1 Regi 14:7-9).

Remarcați jocul de cuvinte: „Puteai să umblii drept înaintea Mea …tu M-ai lepădat înapoia ta!“ Dumnezeu a vrut să-l cinstească. Ieroboam a ales se întoarcă cu spatele la El și să-L ignore.

Al doilea lucru aspru a fost nimicirea casei lui Ieroboam. Femeia venise să afle ceva despre soarta copilului ei, crezându-l, din cauza bolii lui, cel mai nenorocit din toată familia. Mesajul profetului răstoarnă această ierarhie și-i spune că, departe de a fi cel mai nenorocit, copilul este cel mai fericit dintre toți, pentru că va muri ca un om bun și se va bucura de o înmormântare frumoasă. Toți ceilalți membri ai casei lui Ieroboam, aparent sănătoși, dar putrezi pe dinăuntru din cauza păcatelor, vor avea o soartă teribilă. Dumnezeu îi consideră niște murdării („excremente“ – în original) care trebuie măturate de pe scena istoriei:

„De aceea, voi trimete nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile, până va peri. Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam, va fi mâncat de câini, şi cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit. Tu, scoală-te şi du-te acasă. Şi cum îţi vor păşi picioarele în cetate, copilul va muri. Tot Israelul îl va plânge, şi-l vor îngropa; căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într-un mormânt, pentrucă este singurul din casa lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel“ (1 Regi 14:10-13).

Uciderea tuturor celor din casa lui Ieroboam s-a întâmplat pe vremea fiului său, Nadab:

„Baeşa l-a omorît în al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, şi a domnit el în locul lui. Cînd s’a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n’a lăsat să scape nimeni cu viaţă, ci a nimicit totul, după cuvîntul pe care -l spusese Domnul prin robul său Ahia din Silo, din pricina păcatelor pe cari le făcuse Ieroboam şi în cari tîrîse şi pe Israel, mîniind astfel pe Domnul, Dumnezeul lui Israel“ (1 Regi 14:28-30).

Al treilea lucru aspru comunicat de Dumnezeu prin Ahia este despre viitorul tulbure al Israelului și despre pedeapsa viitoare:

„Domnul va pune peste Israel un împărat, care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Şi nu se întâmplă oare chiar acum lucrul acesta? Domnul va lovi pe Israel, şi Israel va fi ca trestia clătinată în ape; va smulge pe Israel din această ţară bună pe care o dăduse părinţilor lor, şi-i va împrăştia dincolo de Râu, pentru că şi-au făcut idoli, mâniind pe Domnul. Va părăsi pe Israel, din pricina păcatelor pe cari le-a făcut Ieroboam şi în cari a târât şi pe Israel“ (1 Regi 14:14-16).

Imaginea unei „trestii clătinate de ape“ este simbolică pentru lipsa de stabilitatea  casei domnești, schimbată deseori prin lovituri de stat și asasinate (vezi 15:27-28; 16:16; 2 regi 9:24; 15:10, 14, 25, 30). „Trestia“ va fi apoi „strămutată în robia de dincolo de Râu“ (2 Regi 17:22-23). „Invențiile religioase idolatre“ născocite de Ieroboam și perpetuate apoi de cei care l-au urmat la tron, îl vor determina până la urmă pe Dumnezeu să-i ducă pe evrei în Babilon, „capitala tuturor zeilor“, „mama tuturor curvelor și spurcăciunilor pământului“ (Apoc. 17:5), pentru a-i vindeca odată pentru totdeauna de idolatrie.

Ieroboam nu s-a smerit înaintea lui Dumnezeu la auzirea profeției și nu s-a pocăit, astfel că sentința a rămas definitivă:

„Nevasta lui Ieroboam s-a sculat, şi a plecat. A ajuns la Tirţa; şi cum a atins pragul casei, copilul a murit. L-au îngropat, şi tot Israelul l-a plâns, după cuvântul Domnului, pe care-l spusese prin robul Său Ahia, proorocul. Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut război şi cum a domnit, sunt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. Ieroboam a împărăţit douăzeci şi doi de ani; apoi a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Nadab“ (1 Regi 14:17-20).

 

Sursa: http://barzilaiendan.wordpress.com/2012/03/28/arhivele-regale-2-ieroboam-sluga-fara-stapan-1-regi-131-1420/

Va urma.