NASTEREA DOMNULUI

Ghirlande de beculeţe strălucesc,
Peste Pământul gătit de sărbătoare.
Mișună de zor furnicarul omenesc,
Răsună colindele până-n depărtare.

Se-nalţă ecoul spre cerul grandios!
Un cor de voci pe-naltul cerului plutește,
Sunt glasuri de copii, cu tonul lor duios.
Ecoul, Nașterea Domnului vestește.

Din pieptul lor răsună Vestea Minunată.
Cuvântul în trup, plin de adevăr și har,
A coborât din Slava cea mai înaltă,
S-aducă omenirii cel mai frumos dar.

Betleemul din Iudeea, oraș binecuvântat
De nașterea unui Rege mântuitor,
I-a dat o iesle, nu un minunat palat,
Smerenia să intre în inima pământenilor.

Cerul plin de îngeri dă vestea păstorilor,
Despre nașterea unui prunc într-o iesle.
Vestea minunată despre un Mântuitor,
Dar cine acum mii de ani, înțelesese?

Colindele duc mesajul Nașterii în ajun.
Se aude și azi Vestea Minunată,
Ce umple cu bucurie ziua de Crăciun.
De atâția ani și ani, și astăzi iată!

Înțelegem oare, mesajul ce ne spune?
Ne dă fiorul vieții astă Veste Bună?
În câte suflete mesajul se impune?
Câți mesajului sunt gata să se supună?

Să pregătim darurile noastre Lui Isus.
Smirna plăcută a unui suflet smerit,
Ascultarea de orice dar mult mai presus,
Sfințenia unui suflet, real pocăit.

Blândețea, nestemată în cununa vieții,
Bunătatea o stea aprinsă din lumină,
Dragostea, un rubin din Harul iubirii,
Ascultarea o perlă, rod fără de vină.