Lenea te cufundă
Într-un somn adânc;
Tot mai mult te-afundă
Mai jos în pământ.

Mai stai un pic şi iar
Te mai odihneşti
Muncit-ai mult dar,
Obosit mai eşti!

Şi mai stai un pic
Şi iar încă-un pic
Spui: ,,Să mă ridic,
N-am lucrat nimic!"

Mai faci iar doi paşi
Dar 'ţi-este prea lene
Şi din nou te laşi
,,E prea greu măi, nene!"

,,Uite-mi vine-un somn
De nici nu mai pot...
Dacă-acum nu dorm,
Nu sunt bun deloc!

Vreţi cumva să mor
De atâta lucru?"
,,Lasă puişor"
Îi şopteşte hâtru

Cel ce-abia aşteaptă
La rău să te vadă
Şi te-mpunge parcă,
La culcuş în ladă.

Sufletul molatic
Suferă de foame;
,,Sunt aşa apatic
Oare, ce am Doamne?"

,,Oasele mă dor
Şi nu am putere
Merg din somn în somn
Şi stomacu-mi cere

Ceva de mâncare
Dar să fie bun
Şi nu zămuri chioare;
Cum!!? Mâna să pun!!?

Adică, să lucrez
Pâinea să-mi câştig?
Nu pâine visez!;
Cozonac, covrig!

Ceva bun şi moale
Doar ca să înghit
Nu să fie tare
Să mestec prea mult!

Să laud pe Domnul?
Sigur! Cum să nu!
Doar să-mi alung somnul;
Dar nu chiar acu'!

Oare sunt bolnav?
Nu am sânge-n vene?
Spune Doamne drag":
,,Eşti bolnav de lene!

Şi de nu te scoli
Să te schimbi în toate
Sigur o să mori;
Căci, lenea e moarte"!

A.N
19.11.2012 Firenze