"Niciodată nu m-am gândit la asta ca şi la o muncă. Este o călătorie pe care nu o poţi pierde.", spune ea. Cuvintele cele mai dese din vocabularul ei sunt "săraci", "dragoste", "durere". Vorbeşte mult despre cei săraci, despre cei care nu-L cunosc pe Isus pentru că, a zis ea: "Isus vine, şi când El va veni vreau să am un răspuns bun în faţa Lui." Preferă să vorbească mai degrabă despre cei sărmani, despre orfani şi despre cei pe care nu-i doreşte nimeni decât să fie invitată la diferite seminarii şi să le ţină discursuri lungi şi plictisitoare".

"Vei vedea că oamenii care îi ajută pe cei săraci sunt puşi în altă parte şi admiraţi. Aveţi o groază de creştini cu  bani şi case care se desfată, în timp ce săracii sunt puşi deoparte." Cât de adevărate afirmaţii! Oare câţi dintre noi ne numim creştini şi nu facem ceea ce Isus ne-a poruncit să facem. Câţi dintre noi vorbim în fiecare zi măcar unui om despre Isus?

Jackie şi-a început călătoria printre lorzii drogurilor şi prostituate, plimbându-se printre ei şi neştiind ce să facă la început. Apoi s-a gândit să-i ajute, să le ducă de mâncare, să-i ducă la spital când aveau nevoie. De multe ori ea îşi împarte spaţiul îngust de locuit cu 20 de persoane fără adăpost, îşi împarte patul cu foste prostituate şi foşti dependenţi de droguri. "Poate că tu ai propriul dormitor," spune ea "însă eu cunosc harul lui Dumnezeu."

Jackie este sătulă de tradiţionalismul religios şi caută pe cât de mult posibil să se debaraseze de aceste lucruri care nu fac decât rău tuturora. Ea caută să trăiască ceea ce ea numeşte "creştinismul normal".

"Dacă ai o portocală şi celui de lângă tine îi este foame, dă-i şi lui jumătate din ea. Trăind într-o lume unde o treime din oameni sunt săraci, majoritatea creştinilor nu trăiesc creştinismul normal." Adică, nu caută să arate ca şi Isus. Ei vor doar să fie acceptaţi şi trecuţi cu vederea.

Deşi creştinii tânjesc să atingă suflete pentru Cer, nu vor să facă şi efortul necesar. Nu sunt dispuşi să se debaraseze cu totul de lume şi să se apropie cu toată inima de Dumnezeu. Este nevoie însă de o debarasare completă faţă de lucrurile care farmecă şi seduc lumea şi de o apropiere maximă de Dumnezeu.

Jackie Pullinger are un mod mai neobişnuit de a-i dezintoxica pe dependenţii de droguri. De-a lungul anilor ea a dezvoltat o metodă eficientă pentru dependenţii de heroină. Nu foloseşte medicamente sau consiliere. Nu. Ci mai degrabă găseşte o cameră pentru dependent şi-l pune în ea îmbrăcat în pijamale pentru o perioadă de 10 zile. În aceste 10 zile cineva este non-stop în spatele dependentului, fie că doarme sau e treaz, şi sunt numai foşti dependenţi care se roagă constant pentru acel om. După această perioadă, majoritatea dintre ei nu mai sunt dependenţi şi sunt ajutaţi să se integreze în comunitate şi să-şi găsească un job.

Niciodată nu întoarce spatele nimănui care are nevoie de ajutorul ei deşi de multe ori este poate extenuată şi simte că nu mai poate vedea pe nimeni. În timp ce multe femei, chiar şi cele creştine, trăiesc o viaţă axată pe plăceri şi dorm în cele mai luxoase paturi, sunt în compania celor mai atrăgători bărbaţi, comorile lui Jackie sunt în altă împărăţie. Ea a ajutat mii de oameni, dependenţi de droguri, oameni fără case, orfani şi prostituate şi prin dragostea ei pătimaşă pentru Hristos a schimbat lumea acelor persoane.

La întâlnirile săptămânale care au loc în Hong Kong cu oamenii pe care nu-i doreşte nimeni, Jackie mărturiseşte modul în care Dumnezeu lucrează acolo: "Ei îl cunosc cu toţii pe Isus în câteva minute, şi vorbesc în alte limbi în 5 minute."

Jackie Pullinger este misionară în Hong Kong de peste 40 de ani şi afirmă că asta este chemarea fiecărui creştin. Să vorbim oamenilor despre Isus. Să fim exemple vii. Să nu trăim vieţi mediocre de creştini normali.

 "Eu nu duc lipsă de nimic. Am totul--tot ce îmi doresc, în Hristos. Dar acest lucru nu este adevărat şi pentru lume. Există milioane şi milioane de oameni care duc lipsă. Ei nu cunosc acele cuvinte despre Domnul care-i hrăneşte pe cei flămânzi. Nimeni nu le-a spus vreodată că cei robiţi ar putea fi eliberaţi. Ei trăiesc crezând că depravarea reprezintă standardul. Îi plătesc pe oameni cu aceeaşi monedă cu care au fost plătiţi la rândul lor--indiferent că este vorba despre cuvinte urâte sau nedrepte sau lovituri sau bătăi. Doar asta ştiu să facă cei mai mulţi dintre ei. Pentru aceşti oameni eu nu am nicio scuză, pentru aceştia tu nu ai nicio scuză. Dacă tu nu-i vei atinge cu dragostea lui Dumnezeu, dacă nu le vei spune tu că există un Dumnezeu care-i iubeşte-îi iubeşte îndeajuns încât să moară pentru a-i face pe ei sănătoşi--atunci cine o va face? Acesta este motivul pentru care El ne-a îngăduit să rămânem aici. Pentru a le duce lucrarea Sa. Este o însărcinare pe care îngerii au tânjit să o împlinească. Însă El ne-a încredinţat-o ţie şi mie. Nu ne-a dat doar responsabilitatea, ci şi bucuria, privilegiul de a împărtăşi vestea cea bună."
                                                                                    - Jackie Pullinger

Mai jos voi posta un mesaj special al ei şi puternic care pe mine m-a inspirat şi m-a motivat înspre a trăi adevăratul creştinism, a-L trăi pe Hristos al Bibliei.

http://intrebarileinimii.blogspot.com